881 matches
-
Cervantes, nefiind sigur dacă amplitudinea și viteza mișcărilor executate erau o trăsătură firească a capacității sale de luptător redutabil și invincibil sau dirijarea unei orchestre uriașe văzute și auzite numai de timpanele lui. El știa. Era înalt, slab și puțin aplecat, asemenea iubitului Dulcineii din Toboso, cu o tufă bogată de materie piloasă, crescută nestingherit sub organul olfactiv, a cărui tubulatură era de dimensiuni apreciabile. Mustața era, totuși, așezată cuminte, "pe oală", și nu agresivă, țepoasă și provocatoare, ca a distrugătorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
este să scrii. Întâmplător, lucrez și cu generația tânără, sunt niște tineri entuziaști și culți, poate mai culți decât pe vremea noastră, pentru că epoca s-a deschis către întreaga lume, s-a diversificat. În timpurile mele, trebuia să fii mereu aplecat, nu subjugat, literaturii ruse cea mare și celebră, clasică și dominatoare, pe care o voi iubi întotdeauna și toți, cred, o vor iubi; pentru că m-a ajutat enorm. Îi amintesc pe Pasternak, Șolohov, Evtușenko, Rasputin. Târziu, am pătruns și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
locul și nici sensul, doarme tot mai puțin și e din ce în ce mai obosit, mănâncă la fel de rar și își simte trupul bolnăvicios și bea și fumează fără oprire, ajungând să-i tremure mâinile și degetele de atâta otravă. Stă parcă tot mai aplecat, iar zâmbetele ascund o ușoară forțare. Continuă să câștige bine, însă pauzele tot mai dese pe care le făcea, nemaiapărând chiar seară de seară, și încasă- rile din ce în ce mai mici din vânzările discurilor, odată cu aparițiile tot mai rare la radio încep
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pantaloni scurți”, „leniniști ai primei ore”, grupați În jurul Scânteii tineretului și al lui Labiș - Mandric, Mazilu, Cosașu, Raicu. Foști colegi la „aventurista” și cam „bolșevica” Școală de literatură care ambiționa, după modelul marii Uniuni Sovietice, să producă pe bandă condeieri aplecați partidului. Nu am Înțeles și nu Înțeleg nici azi reproșul lui Raicu (care viețuiește cam singuratec Într-un Paris care, necesarmente, i-a rămas străin!Ă. Manolescu, cu care nu am fost apropiat În zilele mele „de glorie” și de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
brusc, Sarah a fost înconjurată. Copiii adorabili, începeam să-mi dau seama, au acest efect asupra oamenilor. Pune-i într-o încăpere plină cu adulți și vor deveni mereu centrul atracției. Fetele din clasa mea și unele pisici-ospătărițe stăteau acum aplecate și-i puneau întrebări cu voci dulci, gângurite, iar Sarah păru să uite curând de necazurile lui Terby, așa că l-am tras încet pe McInerney după mine. Micuța păpușă simpatică rămase în atenția tuturor chiar și atunci când Don’t Fear
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o afle. Scriitorul se întrebă dacă Marta o știa. Mă uitam dincolo de computer și mi-am văzut chipul într-o oglindă. Eram îmbrăcat cu pantaloni de doc, un pulover Polo roșu peste un tricou alb și pantofi de tenis Vans, aplecat fiind deasupra computerului fiului meu, transpirând puternic. Mi-am scos puloverul. Arătam la fel de ridicol. Am revenit la calculator. Am început să tastez cuvinte care credeam că puteau însemna ceva pentru Robby. Nume de sateliți lunari: Titan. Miranda. Io. Atlas. Hyperion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am simțit o presiune imediată, apoi o durere usturătoare și o senzație de umezeală. Am căzut pe scări cu fața-n jos, urlând. M-am întors într-o parte, să lovesc câinele cu piciorul, dar se retrăsese deja. Câinele stătea aplecat trei trepte mai jos de locul în care mă tăvăleam de durere. Apoi câinele începu să ia proporții. Câinele se metamorfoza în altceva. Oasele lui creșteau și începură să-i străpungă pielea. Zgomotele scoase de Victor erau ascuțite, asurzitoare. Câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mi-am recâștigat cunoștința într-un salon de spital la Midland Memorial a doua zi după prima intervenție chirurgicală menită să-mi salveze piciorul. Operația durase cinci ore. Am dormit peste douăzeci și patru de ore. Când m-am trezit Jayne stătea aplecată deasupra mea. Avea fața tumefiată. Primul meu gând: sunt viu. Relaxarea mea a fost de scurtă durată când am văzut că mai erau doi polițiști în cameră. Al doilea gând al meu: Robby. Am realizat că așteptaseră să mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să se observe litera regulamentului mai ales într-un singur punct: când stau oamenii drepți să stea puțin aplecați înnainte, și nu atât puțin, cât mult, cât se poate de mult aplecați înnainte. Dacă într-o companie nu găsește oamenii aplecați înnainte, cum îi place lui, e în stare să facă moarte de om. Cum moarte de om nu poate face, îi vine rău. Ghicindu-i gradații gustul, cum îl văd apropiindu-se dau ordine să se aplece toată lumea așa înnainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Și zice că văzând într-o bună zi tunurile de la artilerie în repaos, cu fața spre cer, s-a întristat de moarte și a ținut în mijlocul câtorva prieteni ofițeri amare băgări de seamă că într-o baterie nu stăteau tunurile aplecate înnainte, ca după regulament. DISCURS CĂTRĂ MINE ÎNSUMI Așa, dragă cumetre, stai acuma în cort și plânge-ți trista soartă cum plângea Irimia pe ruinele Erusalimului său iubit. Dimineață s-a sunat adunarea și tu ai priceput că vine vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Lui turmă Iar Iisus atunci deschide Cu drag brațele amândouă Și În turmă il primește Bucuros de-o oaie nouă. Iisuse bun, O, cât aș vrea... Să ajung și eu În turma Ta! Crucea 25.03.2006 Cruce tristă și-aplecată Nu mai sta tu supărată Că pe tine te-a cărat În spate te-a ridicat Pe Golgota te-a urcat! Nu oricine te-a căra Fiul Lui Dumnezeu era Și-ai primit pe-a tale brațe Taina Mântuirii noastre
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pe banii mei......... Gusti s-a luat după mine și a comandat și el un grătar pentru el. Bineînțeles că am stropit totul cu țuică, vin și bere, și vreau să vă spun că după vreun ceas jumate, amândoi eram aplecați peste veceuri și dădeam la rațe..........dar așa se întâmplă când ești mai lacom și nu poți să-ți controlezi poftele....... Mi-au povestit colegii că într-o zi, eu fiind plecat în Reșița, a venit la motel un grup
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
este neostoită, iar pământurile noastre nu mai sunt ale noastre. Bunicul avea o carismă aparte, iar obrajii săi rotunzi îi reliefau un contur generos care îl făcea plăcut și dorit în comunitate. Deși suferise mult, era o fire jovială, extrem de aplecat dialogului cu cei din jur și mai mereu consultat în problemele obștii sătești. Nu avea patima cuvintelor grele și obositoare, nu jignea, nu înjura și avea în sânge și în spirit ceea ce străbunii noștri îi picuraseră în toate cotloanele sufletului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Era acela dintre noi cel mai Însetat de viață, de subtilitățile și de diamantele ei, care tocmai de aceea nici nu băgase de seamă la ce hotare ajunsese. Trecerea a fost o prăbușire neașteptată În gol, de unde peste noi toți, aplecați deasupra, au sărit stropi negri de neant. Dar prietena noastră, Cora Irineu, pierise Înainte să i se poată ajuta.“ [...] Îmi Îngădui să insist că, pentru un bărbat cu sensibi litatea nealterată de prejudecăți, o asemenea predilecție a lui pentru fiicele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spun, Doamne, Doamne, înmoaie-le inima, dă-le Doamne, cuget bun și răul să se ducă pe pustiu!” Trecuseră câteva ore bune de sfat cu măicuța Natalia, acolo, în încăperea aceea micuță cu tavanul oblic, în care trebuia să stai aplecat. Frig și durere sufletească. Afară începuse să ningă destul de puternic, iar vântul spulbera zăpada. în curtea casei erau doar câțiva cărbuni și nici o bucățică de lemn pentru a face un pic de foc să-si poată încălzi trupul. Din cauza frigului
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
repede trecător. Nu adia nici un firicel de vânt. Cu toate acestea, privind la mersul bătrânului aveai impresia clară că înaintează cu mare greutate, luptându-se cu rafalele nemiloase ale unui crivăț care încerca să-l întoarcă din drum. Înainta cocârjat, aplecat mult în față, cu bărbia în piept, sprijinindu-se de bodyguardul de salcâm în căutarea unui loc de muncă pentru omul ăsta necăjit, având cinci copii și cărora nu avea ce să le dea de mâncare. Moș Danilov suferea pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
numaidecât capul. Era însă târziu; se-ndepărtase prea mult... Cum nu îndrăzneam să ies din coloană, l-am urmărit cu privirea de departe, până a dispărut la o cotitură a străzii. Eminescu, dacă era el mergea încet, cu capul puțin aplecat, ceea ce indica o ținută de om frământat de gânduri, care trece cu ochii în pământ. E sigura dată când pașii mei s-au încrucișat cu cei ai marelui poet, când ochii mei au putut privi umbra lui pământească. Și încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu doctorul. În scurt timp avea să audă de un accident nefast intervenit în viața sa. După multe investigații, se preconiza că Valentin ar avea o tumoră pe creier. Certitudinea avea să se pronunțe după ultima investigație. Mergând cu capul aplecat, dusă pe gânduri o cuprinsese deodată frisoanele disperării și o mare slăbiciune. Trebuia să înfrunte toate acestea singură. I se păru deodată că toate lucrurile au contururile șterse. Părea că toate zidurile se prăbușesc peste ea. Nu îi venea să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viața ei. Nu mai voia să plângă pe la colțuri. Îi era milă că îl părăsise pe Valentin, dar nu regreta. Îl iubea și îl ura. Nu știa cine avea să sufere mai mult, ea sau el? Pentru o clipă rămăsese aplecată ca pe marginea unei prăpăstii uitându-se ca după cineva drag pe care în cădere nu ai cum să-l ajuți. Din ochi îi țâșniră lacrimi fierbinți și sărate, prelingându-se pe obrajii palizi. O dureau toate. Trupul îl simțea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fundul râului și apoi readuși la viață. Mihu părea mulțumit de comportamentul puțin dur al lui Alin, iar Simion dădea cele mai mari semne de oboseală. Deși era conștient de vocile celor din jur, nu mai înțelegea nimic. Cu capul aplecat, cu ochii roșii de oboseală, strângea din dinți făcând eforturi pentru a îndura suferința escapadei. La un moment dat, duse mâna la cap, crezând că iese fum din el. Când cineva îi rosti numele, el abia gâfâi și se pregăti
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lăsat la voia întâmplării în această comedioară aparent dezinvoltă, nici un detaliu, nici un plan, nici o secvență... E cu siguranță mai mult decât suntem obișnuiți în filmele românești de gen, unde scenariile sunt proaste pentru că sunt scrise de oameni care, de-atâta aplecat înăuntru, nu mai strâng decât clișeele Nu este cazul lui Nae Caranfil. Primul lucru foarte bun în filmul său de debut este, fără îndoială, scenariul. E pericoloso sporgersi vine cu o modestă propunere, care ascunde, de fapt, un mare orgoliu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aici ne-am deplasat printr-o galerie mai largă și cu o înălțime ce ne permitea un mers normal, fără riscul de a ne alege cu un cucui, intrarea și deplasarea prin galeriile române ne obligă să avem spatele mai aplecat și o permanentă grijă a capului. Galeriile sunt înguste, de forma trapezoidala, pentru a suporta mai bine apăsarea muntelui. Totul a fost săpat manual, cu târnăcopul și cu dalta în rocile mai moi, iar când dădeau de roci mai dure
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
reîntoarce. N-a vrut? întreb eu, ridicîndu-mă. Cum să nu vrea?! se miră Liliana, întinzîndu-mi dosarul. I-am spus că m-a trimis chiar tovarășul director general. S-a ridicat în picioare, a luat formularele și le-a semnat stînd aplecată. Abia după ce mi le-a înapoiat a îndrăznit să se așeze. Mulțumesc Lilianei și ies înfuriat că nu m-am dus personal la șefa Serviciului desfacere, să văd și eu bîlciul. Nu știu de ce, dar am în mine sămînță de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spun eu, gîndindu-mă la ce-aș putea să mai cumpăr ca să mănînc seara asta; ceva ușor, să nu mă apuce durerea de stomac după atîtea ore în care stomacul meu nu a primit decît aspirine. Vînzătoarea de la pîine stă mult aplecată, răscolind raftul plin cu franzele. "O pîine proaspătă, gîndesc îmbătat de mirosul fraged al pîinii, simțind cum mi se pune un nod în gît. Un pachet cu unt, niște brînză... Fac și un ceai, beau și o gură de vodcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu unt și miere, parfumată și ea, am alergat în dreapta și-n stânga. Deci, telegrama ta. Am izbucnit în plâns. Scumpa mea, îți dedic aceste ultime ore din an; bineîn țeles că o să ciocnim un pahar, noi două, peste capetele aplecate ale celorlalți; peste spațiu, inimile noastre se vor întâlni, zbuciumate și îngrijorate, dar credincioase. Să se sfârșească acest coșmar și să fim iar împreună! Este o urare, e singura dorință pe care mi-o pun; dar știu din experiență că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]