811 matches
-
comedie duioasă, în descendența lui Mihail Sebastian. Profesorul Miroiu se numește aici Gore, este meteorolog și la fel de timid înaintea farmecului feminin. „Șeful” ar fi, la rându-i, un alt Cerchez, gata oricând să jongleze cu aforisme și paradoxuri debitate cu aplomb. Obsesia dramaturgului e de a avea replică, cât mai deșteaptă și subțire. În Noaptea e un sfetnic bun e vorba de dramă. Drama este a inginerului Anatol, om cu experiență vastă și de o neîndoielnică bună-credință, însă prizonier al unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
o istorie scrisă, în practica din arhive, nu numai că nimic nu a fost, dar există atâtea stele solare câte priviri sunt, dincolo de suprafața orbitoare, scânteietoare a faptelor și a evenimentelor intens mediatizate, discursivizate public. Nihilismul istoriografic contemporan afirmă cu aplomb, pe urmele lui Hegel, că oamenii nu învață nimic din istorie. O întreagă pleiadă a preluat această sintagmă prin Croce, Valéry și prin alți distinși intelectuali. În realitate, oamenii învață foarte multe idei și tactici discursive din gama tot mai
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
avut o profesoară de franceză originală. Madame Bovary este un roman de Gustave Flaubert. Gaby: Și d[umnea]ta vad că pronunți greșit. Vrei să spui Gùstav Fla-uber. În definitiv, el ori Franț, tot aia.65 Tipologia semidocților plini de aplomb este, după cum anticipam, bine reprezentată în proza și în dramaturgia lui Arghezi. Rectorul Mya Lak din Țara de Kuty este o versiune de "savant" creionat incisiv drept o culme a ridicolului. I s-ar cuveni un trofeu al ignoranței absolute
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să denumim guvernările ca fiind "regimuri" legate de diverșii președinți, iar pe de alta, cum, până la urmă, guvernul acesta nu exista fără efortul său de persuasiune asupra PC, putem începe cu asta. Un alt câștig ar putea fi un anume aplomb al politicii externe, absent la predecesorii săi, Iliescu și Constantinescu, în care intră și un ton mai ferm față de Rusia, dar și intensificarea relațiilor cu Statele Unite. Nu spun că toate răstelile la ruși sunt neapărat oportune, nici că referirea la
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Robert Turcescu, din 2006, d-l Vosganian nu a putut cita nici măcar o singură carte a președintelui Uniunii, d-l Nicolae Manolescu. Crezi că este atât de emotiv sau... care poate fi explicația? Liviu Antonesei: Da, e posibil ca în ciuda aplombului afișat, să fie un emotiv! Dar mai este ceva nu oricine este făcut pentru concursuri de genul " Cine știe, câștigă!". Cum e scriitor cu volume încă de dinainte de decembrie 1989, este imposibil să nu fi citit vreo carte scrisă de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
radio, primind ulterior o emisiune proprie. Eva Duarte s-a făcut curând apreciată, fiind supranumită Seniorita Radio. Contemporanii au descris-o ca fiind blondă, cu o figură firavă, cu voce puternică și convingătoare, cu influență magnetizantă asupra mulțimii sărace, cu aplomb în discurs. În 1943, colonelul Juan Domingo Perón luase parte la insurecția militară ce urmărea răsturnarea guvernului civil ce intenționa să angajeze țara de partea aliaților. Ca secretar al Ministerului Muncii și Bunăstării, colonelul Perón a câștigat simpatia poporului care
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din Trafalgar Square”). Astfel de Îngrădiri, cu aerul lor de strictețe și reformism edwardian, erau, poate, specifice Angliei. Dar tonul lor nu era străin nicăieri În Europa. În școli și biserici, la radioul de stat, În marile cotidiene pline de aplomb și ironie, dar și În presa de scandal, În discursul și vestimentația personalităților, europenii rămâneau prizonieri vechilor reguli și obiceiuri. Am văzut deja câți dintre politicienii epocii erau oameni din alte vremuri: Clement Attlee n-ar fi părut deloc deplasat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
colegii săi nu intenționau să o pună În aplicare. Dar permițând Moscovei să interpreteze, chiar și numai simbolic, rolul de protectoare a părții agresate, Franța și Marea Britanie au distribuit Uniunea Sovietică Într-un rol În care ea va improviza cu aplomb În deceniile următoare. Datorită crizei Suezului, diviziunile și retorica Războiului Rece vor fi importate tocmai În Orientul Mijlociu și Africa. Consecințele erorii din Suez au fost resimțite cel mai acut de Marea Britanie. Au trecut mulți ani până când au fost dezvăluite public
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și zeci de popoare distincte, Rusia a fost dintotdeauna prea mare pentru a fi redusă la o identitate unică sau un țel unitar 14. În timpul marelui război de apărare a patriei, dar și după aceea, autoritățile sovietice au jucat cu aplomb cartea rusă, făcând apel la mândria națională și preamărind „victoria poporului rus”. Dar rușii nu au fost blagosloviți niciodată cu un caracter „național” de felul celui atribuit după cutuma sovietică cazacilor, ucrainenilor sau armenilor. Nu exista nici măcar un partid comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
distorsionat, ca și preluarea demonismului romantic byronian în substanța propriilor genii rele, insistând mai degrabă pe latura negativismului asumat ca răspuns la ideea de progres, proprie secolului al XVIII-lea reluată în secolul al XIX-lea cu și mai mare aplomb și a avatariilor raționalismului acestui secol. "Decadența nu constituia o simplă reluare a obsesiei byroniene a "marelui om rău", acest erou pervertit care este totuși superior omologului său lipsit de defecte, și nu reprezenta câtuși de puțin o variantă maladivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a discursului care a radicalizat tendințe existente în epoca precedentă. Pe de o parte, discursul românismului (atât de pregnant în pedagogia bărnuțiană a xenofobiei) s-a prelungit într-o formulă extremistă, formând fundația ideologică a extremei drepte românești. Țâșnind cu aplomb din condeiele poetico-jurnalistice ale unui Nichifor Crainic sau Octavian Goga, discursul identitar al acestora poate fi descris drept "fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]