2,777 matches
-
mitocănie, brutalitate: prima întrebare a unui naiv ar privi rostul acestei alegeri. Într-o interpretare ar fi o demitizare a satului tradițional sau numai a unei părți din el, indicată curent prin termenul „mahala”, apoi negativitatea ar sugera înrăirea, anticipând Apocalipsa războiului...(...) ... Se impune faptelor și o structură simbolică. 7 capitole au ca titluri numele celor 7 zile ale săptămânii, dar alese din șirul mai multor ani. Fiecare zi e evaluată prin caracteristici date ei de ecouri locale și creștine, toate
Jean Băileșteanu () [Corola-website/Science/312822_a_314151]
-
adrese din Paris să se adreseze pentru găzduire și îndrumare.Tot atunci l-a vizitat la atelier pe Constantin Brâncuși, așa cum consemnează în cartea de memorii Părintele Constantin Galeriu, convorbiri realizate de Dorin Popa „Cu părintele Galeriu între Geneză și Apocalipsă’’. A publicat articole de critică în cele mai prestigioase publicații intelectuale ale timpului: "Viața Românească" (1926), "Universul literar" (1928),"Tiparnița literar"ă (1928), "Vremea" (1929-1931),"Gândire"a (1929-1936), "Propășirea" (săptămânal ploieștean, unde a publicat la 1933 ciclul "Scrisori din Brașov
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
Hr.) și el drept canonice cele 27 de cărți ale Noului Testament. Al treilea conciliu de la Cartagina (anul 397 d.Hr.) a afirmat 26 de cărți ale Noului Testament ca având autoritate și inspirație divină. Canonul de atunci nu includea Apocalipsa lui Ioan, ea fiind adăugată abia în 419, la un ulterior Conciliu de la Cartagina. Cele trei concilii amintite au recunoscut drept canonice cărțile deuterocanonice din Vechiul Testament, numite apocrife de către protestanți. Toate celelalte scrieri, utilizate în biserici până atunci, considerate apocrife
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt în mod sigur scrise de autorii cărora le sunt atribuite, și anume șapte din epistolele pauline și Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa este omonimă (adică scrisă de cineva care avea același nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Restul sunt fie falsuri, fie false atribuiri, fie cărți a căror autenticitate nu este certă. Cărțile apocrife ale Vechiului Testament provin de la unii
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
multe evenimente, personaje sau episoade, precum viața părinților după trup ai lui Iisus, nașterea și copilăria Lui, coborârea în iad, adormirea Maicii Domnului etc., au fost integrate în Tradiția ortodoxă. Este cunoscută existența unei serii de Evanghelii, Fapte, Epistole și Apocalipse apocrife ale Noului Testament, care au circulat în comunitățile creștine timpurii și s-au transmis de-a lungul timpului până în zilele noastre. Evangheliile apocrife păstrate sunt numeroase, în jur de 30, cu texte fluctuante. Ele sunt atribuite, în general, apostolilor
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
apocrife sunt: În general autorii apocaliptici au încercat să adune și să ordoneze informațiile care circulau în tradiția orală creștina și au dezvoltat aspecte pe care Evangheliile canonice nu le pomeneau deloc sau doar le sugerau. Iată o serie de Apocalipse apocrife, cărți alternative la Cartea Apocalipsei (numită și "Revelația" și scrisă de Ioan de Patmos numit și Ioan Teologul), care au fost păstrate până în prezent:
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
au încercat să adune și să ordoneze informațiile care circulau în tradiția orală creștina și au dezvoltat aspecte pe care Evangheliile canonice nu le pomeneau deloc sau doar le sugerau. Iată o serie de Apocalipse apocrife, cărți alternative la Cartea Apocalipsei (numită și "Revelația" și scrisă de Ioan de Patmos numit și Ioan Teologul), care au fost păstrate până în prezent:
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
răspândită că, în ciuda interdicției rabinice împotriva apelului la îngeri ca intermediari între Dumnezeu și poporul său, Mihail a ajuns să ocupe un anumit loc în liturgia evreiască. În Noul Testament, Mihail conduce armatele lui Dumnezeu împotriva forțelor lui Satana în Cartea Apocalipsei, unde în timpul războiului din cer îl învinge pe Satana. În Epistola lui Iuda se face referire la Mihail în mod special ca „arhanghel”. Sanctuare creștine pentru Mihail au apărut în secolul al patrulea, când a fost văzut pentru prima oara
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
Iosua să-și scoată încălțămintea înaintea Sa, exact cum îi ceruse Dumnezeu lui Moise, când cu rugul (Exod 3,5.6). Această „Căpetenie” nu este un înger, căci Biblia arată clar că îngerilor NU trebuie să li se aducă închinare (Apocalipsa 19,10; 22,8.9), ci numai lui Dumnezeu. Termenul ebraic pentru cuvântul tradus aici prin „Căpetenie” este același „Sar” care cere să I se dea închinare ca lui Dumnezeu! Iustin Martirul (Dial. c. Trypho, 62), Origen, Cyprian, Eusebius, Theodoret
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
Rio de Janeiro, Copenhaga, Tokio. În Japonia s-a interesat intens de arta și de literatura japoneză. Între 1927 și 1930, Paul Claudel era la Washington, unde citea cu mare atenție Biblia. Din acei ani datează prima sa interpretare a Apocalipsei. În 1930, se reprezenta, la Berlin, piesa sa „Le Livre de Christophe Colomb”, cu muzica lui Darius Milhaud. În același an, 1930, Paul Claudel și-a depus candidatura la Academia Franceză, însă a fost refuzat, preferându-i-se Claude Farrère
Paul Claudel () [Corola-website/Science/308102_a_309431]
-
la persoana întâi. După moartea tatălui său, învățămintele religioase și-au pierdut atractivitatea, încercările mamei de a-i menține credința devenind un accelerator al scepticismului lui Aleister - fapt ce a determinat-o să-l numească pe acesta "Bestia" (din Cartea Apocalipsei). Nemulțumirea lui avea legătură cu dogma creștină, care eticheta ceea ce el considera mai important în viață, ca fiind "păcate". În 1895 s-a dus la Colegiul Trinity din Cambridge, după ce a studiat la școlile private Malvern College, Eastbourne College și
Aleister Crowley () [Corola-website/Science/314175_a_315504]
-
din viața reală și urmărește bătălia dintre Asasini, care luptă pentru pace prin libertate, și Templieri, care doresc pace prin control. În prezent, protagonistul seriei, Desmond Miles, care, cu ajutorul unei mașinării numite Animus, retrăiește memoriile strămoșilor săi, încercând să prevină apocalipsa din 2012. Povestea se întâmplă în Caraibe, în secolul 18, în timpul Epocii de aur a pirateriei, și îl urmărește pe Edward Kenway, pirat notoriu, bunic și tată al protagoniștilor din "Assassin's Creed III", Ratonhnhaké:ton și, respectiv, Haytham Kenway
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
lui Israel mult mai tarziu; aduce la Dumnezeu primii prozeliți; este cauza de binecuvântare pentru toți cei care intră în legătură cu el (Hagada, I, 75-77; cf. și Filon din Alexandria, De migratione Abrahami și De Abrahamo, precum și Cartea Jubileelor (capp. 11-23, Apocalipsa lui Abraham (opera din sec. I e.c.) și Testamentul lui Abraham). Abraham este modelul pietății perfecte (Hagada, ÎI,45), pildă de iubire adevărata față de Dumnezeu (Hagada, ÎI,46) și de credință, care este încredere absolută și confidențialitate cu Domnul; statornicie
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
calcul epistolele pastorale și Epistola către evrei) 3 scrise conform tradiției de Ioan 2 scrise conform tradiției de Petru 1 scrisă conform tradiției de Iacob 1 scrisă conform tradiției de Iuda 1 carte istorică : Faptele Apostolilor 1 carte de revelație: Apocalipsa lui Ioan Canonul muratorian, document anonim scris de un creștin, datând probabil de la sfârșitul sec. al II-lea, probabil din Vest (eventual din Roma), nu acceptă Epistola către evrei, Iacob, 1 și 2 Petru și 3 Ioan, dar acceptă Apocalipsa
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
Apocalipsa lui Ioan Canonul muratorian, document anonim scris de un creștin, datând probabil de la sfârșitul sec. al II-lea, probabil din Vest (eventual din Roma), nu acceptă Epistola către evrei, Iacob, 1 și 2 Petru și 3 Ioan, dar acceptă Apocalipsa lui Petru și Înțelepciunea lui Solomon drept scriptură. Epistola lui Barnaba și Păstorul lui Hermas sunt prezente în cea mai veche Biblie din lume, dar au fost mai târziu abandonate, de exemplu Păstorul lui Hermas a fost abandonată pe motiv
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
de exemplu Păstorul lui Hermas a fost abandonată pe motiv că ar fi prea recentă. Cărți care au fost foarte aproape de a fi definitiv incluse în acest canon, dar în cele din urmă au ratat includerea: Evanghelia după Petru și Apocalipsa lui Petru, prima pe motiv că ar putea fi interpretată docetic iar ultima pe motiv că descrie prea simplist și literal viața de apoi. Unii Părinți ai Bisericii erau de părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
au ratat includerea: Evanghelia după Petru și Apocalipsa lui Petru, prima pe motiv că ar putea fi interpretată docetic iar ultima pe motiv că descrie prea simplist și literal viața de apoi. Unii Părinți ai Bisericii erau de părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca egală cu Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
prima pe motiv că ar putea fi interpretată docetic iar ultima pe motiv că descrie prea simplist și literal viața de apoi. Unii Părinți ai Bisericii erau de părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca egală cu Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul Pavel și Apocalipsa lui Ioan, pe motiv că mileniul Împărăției
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
docetic iar ultima pe motiv că descrie prea simplist și literal viața de apoi. Unii Părinți ai Bisericii erau de părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca egală cu Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul Pavel și Apocalipsa lui Ioan, pe motiv că mileniul Împărăției lui Dumnezeu este redat în mod prea simplist
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
trebuie considerată drept scriptură, ca egală cu Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul Pavel și Apocalipsa lui Ioan, pe motiv că mileniul Împărăției lui Dumnezeu este redat în mod prea simplist și literal. În canonul Noului Testament au fost incluse cărți care erau: vechi, apostolice (scrise de apostoli sau de asociați ai apostolilor), populare și în
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. Numai 8 din cele 27 de cărți sunt în mod sigur scrise de autorii cărora le sunt atribuite, și anume șapte din epistolele pauline și Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa este omonimă (adică scrisă de cineva care avea același nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Restul sunt fie falsuri fie false atribuiri fie cărți a căror autenticitate nu este certă. De remarcat că Martin Luther a marcat patru
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Restul sunt fie falsuri fie false atribuiri fie cărți a căror autenticitate nu este certă. De remarcat că Martin Luther a marcat patru cărți din Noul Testament drept „Antilegomena”: Evrei, Iacob, Iuda și Apocalipsa lui Ioan. Luteranii de azi le numesc deuterocanonice în loc de Antilegomena. O trecere în revistă a cărții lui Richard Bauckham "Jesus and the Eyewitnesses: The Gospels as Eyewitness Testimony" consideră „Cunoașterea consensuală din lumea academică este că poveștile despre Isus și
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
venit din senzația de familial. Recunoaștem prosteala plăcută a pălăvrăgelii colocviale.” În plus, adulterul - unul dintre firele roșii ale filmului - „are o rezolvare clasică în râs, râsul celorlalți și ridiculizarea individului care vede un astfel de eveniment ca pe o apocalipsă personală”. Și totuși, „individul” ăsta e de fapt o individă, Mătușa Ofelia, iar toate referințele (cel puțin cele pe care suntem sigure că le identificăm) la adulter - de la cel exhibat brutal în familie la parastas, la cel - rememorat doar - al
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]