1,351 matches
-
Amsterdam în 1723 relatează despre originea perlelor pe care Maria Mancini le poartă în tablourile sale. Regele, profund îndrăgostit, i-a făcut cadou o pereche de cercei unici, formați dintr-o perlă, fiecare perlă cântărind 200 de grame. Tot lucrarea apocrifă ne povestește și legenda acestor cercei, considerați a fi blestemați: au aparținut familiei De Medici și ar fi fost aduși în Franța de către Maria de Medici, soția regelui Henric al IV-lea. În ziua în care a aflat despre asasinarea
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
de stat cu abilitatea câștigată ca urmare a lecțiilor primite de la mentorul sau, Mazarin. Europa aștepta cu nerăbdare să-l vadă în plină acțiune pe Ludovic, lucru care s-a și întâmplat. Imaginea monarhului absolut în scrierile oficiale și cele apocrife Situația economică a Franței Ludovic al XIV-lea nu a așteptat foarte mult ca să-și declare poziția politică și intențiile ce derivau din aceasta. La numai o zi după moartea primului său ministru, cardinalul Mazarin, la data de 10 martie
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
pe care răposatul Cardinal mi l-a recomandat. Cât despre Lionne, este convins de afecțiunea mea. Sunt mulțumit de serviciile sale. “ Decizia lui Ludovic de a prelua în totalitate toate sarcinile și atribuțiunile statului era surprinzătoare. Într-una din lucrările apocrife, se menționează chiar că regina mamă, prezentă în consiliu, ar fi izbucnit în râs la auzul discursului. Părerea generală la auzul alocuțiunii a fost că tânărul se va plictisi repede de viața strictă impusă de orânduirea problemelor în stat și
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
agricole au fost compromise. Următoarea scrisoare, pe care dorim să prezentăm, este reprodusă atât în lucrarea oficială Mémoires sur la vie publique et privée de Fouquet, al cărui autor este A. Cheruel, publicată în 1862 40, dar și în lucrarea apocrifă al cărui autor se numește Hennequin, intitulată Souvenirs inedits și care apare în capitolul Histoire administrative. Această lucrare apocrifă se găsește găzduită în catalogul Bibliotecii Nationale Franceze, sub numărul de înregistrare 20345. Textul a fost redat de mai mulți istorici
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
la vie publique et privée de Fouquet, al cărui autor este A. Cheruel, publicată în 1862 40, dar și în lucrarea apocrifă al cărui autor se numește Hennequin, intitulată Souvenirs inedits și care apare în capitolul Histoire administrative. Această lucrare apocrifă se găsește găzduită în catalogul Bibliotecii Nationale Franceze, sub numărul de înregistrare 20345. Textul a fost redat de mai mulți istorici contemporani, iar noi l-am preluat din lucrarea Martin's History of France. Autorul scrisorii este un medic pe
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
știau țăranii. Datorită acestor probleme, sarcina regelui nu era deloc ușoară. Pentru a-și asigura o bună imagine în fața supușilor, avea nevoie de un vinovat pe care să îl prezinte mulțimii. Iar administratorul șef finanțelor, Fouquet, des pomenit în lucrările apocrife, era persoana cea mai potrivită pentru acest rol. Nicolas Fouquet era un nume cunoscut în perioada guvernării cardinalului Mazarin. Datorită serviciilor necondiționate oferite casei regale, la revenirea cardinalului din exilul autoimpus pe perioada Frondei, Fouquet a solicitat și primit, drept
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
selectat, nu am de gând să-mi împart autoritatea cu ei” Memoriile oficiale prezintă latura pozitivă a unui rege harnic, ce se dedică în totalitate supușilor săi. Desigur acest punct de vedere este în mare măsură schițat și în cadrul memoriilor apocrife, dar totuși, acestea oferă și alte detalii despre personalitatea omului de stat Ludovic. Regele era informat despre starea deplorabilă în care trăiau cea mai mare parte a supușilor săi. Însă probabil că, având un contact mai apropiat cu aceștia în timpul
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
care nu te privesc”. my own reputation and make the public realise, by the very rank of those whom i selected, that is not my intention to share my authority with them.“ Aceasta afirmatie este eprodusă în mai multe lucrari apocrife, dintre care menționăm:care au circulat sub formă de manuscris și au fost editate abia în 1847, la Paris în două versiuni: în limba franceză și în engleză. De asemenea este menționată în colecția de scrisori Letters inedites tirees des
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
ofensat. Fénelon a fost îndepărtat de la curte, i s-a oferit o arhidioceză drept mulțumire pentru eforturile depuse în educarea prințului, însă i-a fost impus un arest la domiciliu, fiindu-i interzis să părăsească perimetrul arhidiocezei. De asemenea, scrierile apocrife ne oferă imaginea unui rege orgolios și uneori de-a dreptul copilăros în reacțiile sale, pentru care flatarea era una din metodele cele mai ușoare de a obține o serie de favoruri. Astfel, cuvintele bine alese ale lui Colbert rostite
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
suportul oferit de Genova Spaniei a fost aspru pedepsit de Ludovic: orașul a fost asediat, iar după capitulare dogele Genovei a fost umilit, trebuind să prezinte scuze oficiale lui Ludovic. O altă dovadă de diplomație a fost comentată în lucrarea apocrifă a marchizului Charles Auguste la Faré: Mémoires et réflexions sur les principaux événements du règne de Louis XIV sur le caractère de ceux qui y ont eu la principale part (1644-1712), Rotterdam, 1716. În această lucrare este descris mesajul regelui
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
război. De asemenea, un subiect des discutat a fost cel al persecuției protestanților (cunoscuți și sub denumirea de hughenoți). În lucrarea sa, Madame de Maintenon: The Secret Wife of Louis XIV, Veronica Buckley aduce în discuție un subiect al memoriilor apocrife din secolul al XVII-lea, și anume posibila implicare a Doamnei de Maintenon în dezlănțuirea furiei generale îndreptate împotriva hughenoților. Ludovic al XIV-lea i-a exclus pe protestanți din funcțiile administrative, a oprit întrunirile sinodului, a închis bisericile protestante
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
se confrunta Ludovic al XIV-lea, armata franceză a reputat victorii de succes datorită dotării foarte bune și a geniului generalilor francezi. Dintre aceștia, un nume cunoscut este cel al ducelui de Luxemburg, François Henri de Montmorency Bouteville. În lucrarea apocrifă intitulată Historiettes, al cărei autor este necunoscut și care a fost publicată pentru întâia dată în anul 1833 la Paris, de Editura Chateaugiron et Tachereau, Ludovic este numit,,tapiserul catedralei Notre Dame“. Ca urmare a victoriilor obținute în partea de
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
gnostici convertindu-se ulterior la islam. Se spune că Profetul i-ar fi acuzat nu numai pe evrei de modificarea Torei, dar și pe creștini de distrugerea "adevăratelor" Evanghelii ale lui Iisus, care nu pot fi decît cele gnostice, considerate apocrife. Printre alte mari personalități gnostice ale timpurilor moderne regăsim pe Helena P. Blavatski, fondatoarea teosofiei, termen preluat de la neoplatonicianul Ammonius Saccus, pe Carl G. Jung, unul dintre principalii întemeietori ai analizei psihologice, care a scris un fel de "Evanghelie gnostică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
se teme de vânt și amețeală Privește în jos unde umbrele se-ndesesc într-o rețea de linii ce se intersectează Pe covorul de frunze luminate de lună în jurul unei gropi goale Ce poveste își așteaptă finalul?" Adevărul e că apocriful decameron al lui Calvino are autonomie în fiecare din cele zece părți ale sale și atestă măiestria autorului de a captiva prin intenție, mister, simbolism, scene tari, inclusiv erotice, analitice, polițiste, politice. Firele romanului trăit de Cititor și Cititoare leagă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Secvențe de adevăr despre viață, opiniile și opera lui Meaume ne sunt oferite de feluriți referenți, artiști în epocă sau cronicari ulteriori, cărora li se adaugă naratorul-monograf, subtil critic de artă și lector de enigme și obsesii. Toate aceste surse apocrife dau ficțiunii o credibilitate maximă, încât primul gest al cititorului este să deschidă dicționarul pentru a găsi numele protagonistului. Nu-l va găsi, și, deși dezamăgit, va crede că este doar o omisiune și o nedreptate, reparată în fine de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se deapănă și se edifică prin însumarea algebrică a vocilor-personaje (Tracy Chevalier, Lobo Antunes), prin recurs la estetica suspiciunii detectiviste și reconstituirea realului prin grilă onirică (Petru Cimpoeșu). Izvoarele de ficțiune populară (imaginarul colectiv) coroborate alchimic cu istorii documentate, livrești, apocrife sau fabuloase devin materie primă pentru romanele unor Umberto Eco, Milorad Pavič, Victoria Comnea. Un alt motiv recurent al romanului european este peregrinarea, rătăcirea ca destin, ca lagăr de detenție, drumul nesfârșit al celor care pleacă, odiseea întoarcerii, sinonim cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
bine temperat, impresia de ansamblu este a unui discurs niciodată saturat de metafizic, de tensiunile unei interiorități deschise în același timp spre transfigurarea simbolico-mitică a exteriorității. În fapt, mai ales lumea Centurii de castitate pare a fi rodul unei transcrieri apocrife a diegezei biblice, în care hieroglifele originare, fie ele scene întregi ori personaje arhicunoscute, fie doar simboluri sau gesturi semnificative, sunt traduse într-un profan atrofiat, ce mai păstrează însă pregnant amintirea sacralității. Atitudinile hieratice își schimbă semnul, chiar pe măsură ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Eminescu și universul artei. Album, Editura A92, Iași, 1995; Eminescu și religia, Editura Timpul, Iași, 2000; Odiseea cuvântului. Prolegomene la o hermeneutică a textului sacru, Editura Timpul, Iași, 2003; Literatura și celelalte arte, Editura Timpul, Iași, 2005. Volum de versuri: Apocrife la Cartea Facerii, Editura Junimea, Iași, 2012. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1996), al Societății Culturale "Junimea'90" (din 2010) și al ASTRA (din 2003). Problematica mai largă, atât de fertilă hermeneutic, a raportului dintre literatură și religie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cuvântului. Prolegomene la o hermeneutică a textului sacru (2003), care materializa practic interesul constant al profesorului de la Literele ieșene pentru "aventura cuvântului" sacru. Chiar și pentru cititorii familiarizați cu opera sa critică, cea mai nouă carte semnată de Doru Scărlătescu, Apocrife la Cartea Facerii (Editura Junimea, Iași, 2012), constituie totuși o surpriză. Una mai mult decât plăcută, mă grăbesc să adaug. Căci opul fructifică într-o manieră pur poetică neașteptată, dar cu cele mai bune rezultate estetice! polul de interes sus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
erosul și logosul mundifer, în fine, ierarhizarea celestă ori cea terestră. Pe urmele lui Frazer, care vedea Biblia ca epopeea lumii, în care se regăsește "febra vieții (...) cu speranțele și bucuriile, cu suferințele și păcatele și durerea ei", autorul remarcabilelor Apocrife... textualizează, practic, etapele cele mai semnificative din istoria (pre)umanității. Vom regăsi, prin urmare, în carte geneza universului (Cosmogonia, Muzica, Miracol), apoi debutul (Istorie, Pâră, Criză) și, în fond, schița întregii istorii a umanului cu momentele ei evolutive percepute drept
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la mărul de aur din Paradis". Pe parcursul lecturii, devine însă din ce în ce mai vizibil faptul că textele sunt mai mult decât rodul unei trude poietice altoite pe o erudiție de excepție. Raportul antropos-logos-cosmos este tratat adesea cu cerneală postmodernă, ceea ce înseamnă că Apocrife-le... au și un adstrat substanțial de ludic și parodic. De urmărit, spre exemplu, jocul auctorial inteligent, alternanța de registre și roluri din poeme precum Erată, Teatrală, Arheologie și Dilemă. Sau, de ce nu, Altfel un aspru rechizitoriu adus bietului Adam
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
soare negru mă locuia/ Un fel de pasăre augustă a neantului (...)// Într-o arenă fără gladiatori/ într-un câmp cu flori sălbatice,/ străpuns de lăncile asfințitului// Astfel mă amintesc:/ incongruent, bălăcindu-mă în congruențe,/ nufăr al muțeniei,/ custode al scrierilor apocrife,/ hidalgo al speranței". Biologicul, organicul pur este scena acelorași lupte; ca într-o arenă internă, spațiu de dezvoltare și interacțiune surdă a funcțiilor fiziologice, organele vitale, ele însele transformate în cupluri prin coexistența incipient pură a principiilor de semn contrar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
experiment narativ interși hyper -textual, conținut, pre zumtiv, de masivul construct epic. Respectivul experiment ar fi folosit, în accepția lor, trimiteri obscure, subliminale, oculte chiar (ce ar fi trebuit descifrate, se înțelege, de exegeza romanului) la un text (după unii apocrif) din secolul al VI-lea, aparținînd spun destui istorici, deși cu oarecare ezitări faimosului Procopiu din Cezareea, secretar și consilier al lui Belisarius (Velisar, probabil, în română), dux (adică un fel de administrator, dar și general de armată) de Mesopotamia
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din Transilvania de preotul folclorist Simeon Florea Marian, la întrebarea unui jidov "Tu ești Maria Dumnezoaia?", Maica Sfântă i-a răspuns: "Eu!"10, ca o nevastă care asumă numele de familie al bărbatului; sugestia unei apartenențe cvasimaritale apare și în apocriful Cele 72 de nume, transcris de Moses Gaster după un manuscris din 1784, unde printre numele Precistei le întâlnim pe acelea de "Nevastă", "Deaproapea" și "Atotțiitoarea"11. Laitmotivul căutării îndurerate din Legendele Maicii Domnului era "Numai pe fiul meu / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
niciunul dintre dicționarele mari cercetate de noi. El trezește curiozitatea mai ales prin forma sa de feminin, care are, totuși, precedente cunoscute de exemplu, numele Adonoaea (adaptare la feminin a ebraicului Adonai), menționat ca un apelativ al lui Hristos în apocriful gasterian Cele 72 de nume. Ce semnifică termenul verdeleancă e greu de spus; se poate înainta ipoteza că Hristos, pe care Biblia îl numește adesea "Piatră", cu trimitere fie la "piatra din capul unghiului", fie la "piatra tăiată din munte
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]