2,797 matches
-
cu haine curate și cratițe. Păstrezi legătura cu copiii tăi? am întrebat. De ce? Ca să-mi ceară bani? Fiică-mea, cea mare, doar atunci mă căuta...când avea nevoie de bani. Tata-bani o poreclise cea de-a treia nevastă, o femeie aprigă. Dar ție nu ți-e dor de ei?am insistat. Ție ți-e dor de niște oameni pentru care nu exiști?mi-o reteză scurt. Acum se despărțise de a treia...începea partajul. Cu ea nu mai făcuse copii...că
LECŢIILE VERII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355316_a_356645]
-
de funie, oștenii-plugari rânduiau atunci tunurile spre mlaștinile Bârladului. Și acum era război în țară. Boii cei mari de la Deleni nu mai erau însă de trebuință ostașilor, căci lumea și obiceiurile ei s-au schimbat. E drept că bătăliile cele aprige se dădeau în alte locuri. Tunurile bubuiau în partea de jos a Moldovei, înspre munți. În sat, mai ales ostașii cei răpuși și aduși la locurile de veci înștiințau că Țara era în război. Și trenurile doldora de combatanți și
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
repezi în șopron. Tată-său era la pământ, într-o baltă de sânge. Baiatului i se înmoaie genunchii, dar bărbatul care mijea în el îi dădu putere să se stăpânească. Îngenunchează lângă trupul rostogolit, aproape dezbrăcat, ca după o încăierare aprigă: - Tată! Tată, ce-ai?!...Și încearcă să-l întoarcă, dar nu poate din prima. Reuși a doua oară. Tată-său scoase un geamăt și-l prinse de mână. Rosti cu greu numele pe care-l murmurase mai devreme, bănuitor, băiatul
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
prin metode diverse ajungeau amîndoi la aceleași rezultate, cu singura deosebire că el era mai cunoscut pe plan internațional, iar ea era doar o vedetă locală. În cele trei zile cît ținuse simpozionul, contactele lor au fost dese și confruntările aprige și în ultima seară el a invitat-o la un restaurant, au mîncat icre și au băut șampanie Möet și cînd a luat-o la dans și s-a lipit de el, a simțit că se pierde și că se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
Țară “Nu vremurile sunt sub om”, ne spune Cu-adâncă-nțelepciune Cronicarul, Iar vremurile nu sunt deloc bune Când viața-i umple cu venin paharul. “Se sparie și gândul”, spune iară, Iar glasul Cronicarului răsună Prin secole, iar vorba-i amară Și aprigă suflare de furtună. Atâta-nțelepciune adunată Ușor e spulberată într-o clipă. Noi nu o vom cunoaște niciodată, Vom duce greu povara de risipă. De te întrebi cumva de ai greșit, Te urmăresc hipnotic ochi enormi, Nu-ți dau limanul
O ŢARĂ, DE ASRIAN SIMOINESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356913_a_358242]
-
lacrimi de-aloe te plâng! Mă-ncearcă iubirea din sori, mă arde în creier un gând... Aș vrea să mă prind, de zăbrele să-mi rup colivia de fier! Alergi prin venele mele... Iubitule, stelele-mi pier! În flacări mai aprige ard! Sub ochii tăi grei mă topesc și la picioare îți cad. Adio! Te vreau! Te iubesc! Să nu mă-ntrebi! Să nu mă-ntrebi, unde mi-e gândul de-mi vezi privirea-n gol, pierdută! Poate că-l mângâie
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET IV de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356922_a_358251]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > COLOANA FĂRĂ SFÂRȘIT, DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Coloana fără sfârșit Cam nesupuși și aprigi domnitorii, Asemenea cu domnitorii Țara Ca să alunge grindina și norii Când vijelia-și mână-aici fanfara. Albește câmpul luptelor de oase, Iubirea de moșie este mare, Și amintind de zile viforoase Spre neuitare înfloresc altare. Pe trupul țării sunt adânc
COLOANA FĂRĂ SFÂRŞIT, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356965_a_358294]
-
a bine. Stau uneori și mă-ntreb ce visează și m-apucă spaimă. Că știți: sunt vise și sunt coșmaruri. Optimiști fiind, am putea spune ca națiunea română nu mai are coșmaruri. Că de-abia am scăpat de cel mai aprig, respectiv toată perioada comunistă. Interesant ar fi de aflat dacă am scăpat realmente. Dar eu sper, cu toată ființă mea, ca visurile românilor sunt drepte și limpezi, pentru că merităm, în sfârșit, o perioadă de înseninare a frunții și a conștiinței
ADRIAN PINTEA, POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356713_a_358042]
-
Să ne integrăm dar să nu ne omorâm specificul. Cam aceasta este linia pe care eu o susțin, pe cât pot și în masonerie. - Cum erau relațiile între generații în comparație cu cele de acum? Știm că, dintotdeauna au existat divergențe, chiar certuri aprige, mai mult sau mai puțin argumentate între cei din generații diferite. - Sigur că da. Întotdeauna au existat. Probleme este ca acest conflict să nu devină război. E firesc ca eu să fiu din ce în ce mai înlăturat, să fiu depășit de alții. Totul
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
cu privirile aruncate în tavan. Am să plec! Să fii fericit ca un animal singuratic. Să urli în pustie, amărâtule! Nu am nevoie de tine și să nu vii după mine în viața ta, prăpădenia pământului, țipa Amalia tot mai aprigă, dând drumul la o avalanșă de acuze mai mult sau mai puțin adevărate, în timp ce se îmbrăca cu gesturi nervoase, învârtindu‑se în jurul singurului fotoliu din încăpere, până ce a ajuns la ușa pe care a tras‑o cu putere după ea
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > LUMINI ÎNTRE TRUPURI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 901 din 19 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Mângâieri topite în fântâni curgătoare palme însetate spre umeri întinse aprig se varsă sânge pulsează pielea e martor părul în coamă mură e gura cu peceți se încrustează buze fierbinți noi amețiți absorbiți unul într-altul un cer rotitor margini strânse căuș mătase de dor luminii între trupuri capul pe piept
LUMINI ÎNTRE TRUPURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346099_a_347428]
-
în căutarea unui vis și descoperind o lume, româncele Daniela Uchiyama și Luciana Menciu. În această lume ele s-au convins că bunăstarea personală și binele sufletesc nu înfloresc în lăncile de luptă care zornăie astăzi, absurd și tot mai aprig, ci vin din universul interior al fiecăruia. Atât de departe de țara natală, româncele au ajuns pe rând, întâi Daniela, apoi Luciana, amândouă propulsate de un gând preexistent și regăsit! E libertatea, fericirea, certitudinea unei existențe materiale decente și împlinirea
DANIELA UCHIYAMA SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ ÎN ŢARA SOARELUI RĂSARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346142_a_347471]
-
polul est, porneau și visele-a visa. un vis în care ea și el ea mai învoltă el rebel plecau să se-ntâlneasc-așa cumva, cândva pe undeva. Între nadir și-ntre zenit cei doi plecați s-au întâlnit pe-o punte aprigă de dor. și viața mult se bucura în ochii lor. Fior ușor, îmbătător, prin trupuri le trecu așa cumva, cândva, prin el și ea, și lumea-ntreagă surâdea când îi vedea prin ochi de stea. Era în mine-acel fior între
CÂNDVA de LEONID IACOB în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346200_a_347529]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > POEZIE PENTRU COPII Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 247 din 04 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului 1.Ariciul Ham, ham, ham, aprig cățel! Tu vrei să te cerți cu el Când cuminte stă în iarbă Și de tine-și râde-n barbă. Cearta poți să o începi Poftă de-ai să te înțepi. Ham, ham,ham, văd păgubaș Că ești gata să
POEZIE PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356117_a_357446]
-
fiecare. Sunt toate în jurnal de bord, Eu le notez și nu abdic, Și cețuri din temut fiord, Eu le notez, nu uit nimic. Jurnal de bord ca să se știe Că ne-am temut, că am sperat Pe Mări de aprigă urgie, Pe mări cu cerul irizat. Referință Bibliografică: Jurnal de bord, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate
JURNAL DE BORD, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356235_a_357564]
-
maci, desculț, deși n-ai ști: Acordurile dulci de violine Sunt clipe ce se-alintă, calde, vii. Și, fremătând, nu ai simți cum timpul Își zbate pleoapa peste amintiri, Nu te-ai mai teme, azi, de anotimpul Ce-adună gheața aprigă-n priviri. În ochii tăi ar crește nori de stele, Toți munții de uitare-ar dispărea, Ar înflori-ntre noi, iar, brumărele, Și lacrimile iernii ar seca. De m-ai iubi, aș cultiva noi vise Pe o câmpie fără de apus
DE M-AI IUBI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368936_a_370265]
-
cartofii mucegăiți. Pentru a nu îngheța poșirca care se împărțea cu mărinimie se renunța la lingură, sorbindu-se direct din gamelă. Pe pieptul deținuților acoperit cu zdrențe, stropii ce cădeau din gamelă deveneau în câteva secunde țurțuri ce se zgâlțâiau aprig sub asaltul necruțător al crivățului. Unul dintre cei mai sensibili deținuți politici ai Canalului era poetul basarabean Robert Cahuleanu-Andrei Ciurunga, un spirit profund cu un suflet de floare peste care se prelingea ca o mireasmă lacrimile de azur ale camarazilor
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
colinde sunt bucuriile, mângâierile, doinele, baladele și colindele noastre. Ele, care legănau la piept în scutece de dor odraslele Neamului lor sfânt erau zăvorâte între gratii și cătușe. Ei, care au fost întruparea vieții hristice au fost logodiți cu moartea aprigă, zălogul trufașilor atei. Ele, care cuminecau cerul cu privirile angelice se agățau ca niște umbre de zorile nădejdiilor zăbrelite. Ei, care au sfințit locul copilăriei, al școlii, al instituției, al societății au fost deportați în taigaua Bărăganului sau în Siberii
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
urmă-i cât ai zice pește! Buimăcit de ce mi se arătase, ridic ochii spre înalt să primesc oblăduirea Domnului pentru așa întâmplare și, ce crezi, mamă, că zăresc?! Coroana străveche, puzderia de frunze... nu făceau nici o umbră!!! Pe loc, soarele aprig mi-a orbit cu albeață vederea! Abia ceva timp mai târziu mi-am revenit și am pornit-o spre casă... Și terminând de zis întâmplarea, începu să ude straturile cu regina-nopții din fața curții. Mamă-sa, cu ochii măriți de fericirea
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
crimele erau doar cifre, el nu-și imagina în realitate fiecare victimă în parte. Omologare de sistem la Moscova. Altă dată am fost trimiși la o omologare de sistem la Moscova, la Institutul lor de Tehnică de Calcul. Era iarnă aprigă, -33 de grade ger. Omologarea se făcea continuu, deci și noaptea. Erau băieții ruși foarte grijulii cu delegațiile străine, se omologa o mașină importantă, compatibilă IBM, ale cărei caracteristici erau impresionante : memorie 2Mb, viteza de calcul 1,3Mhz, sala plină
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]
-
inimoșii partizani naționaliști-creștini pe crestele temerare ale Munților noștri Veșnici, în brațele Codrului Verde, în bordeie, în peșteri, prin văi, pe cărări, prin ascunzișuri, printre cetini și cer. Acolo, în munți, trăiam un moment sfânt de evocare a unui trecut aprig și eroic... Aflasem de rezistența din Dorna, Vrancea, Domașnea-Cornea și Făgăraș. Dincolo de jaful de expropriere națională, ofițerul-partizan urmărea și alte aspecte: La recensământul din anul 1947 la Bacău, populația românească era de numai 12 000 de locuitori, iar cea evreiască
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
cuvînt, Nu mai știu cît să tac, nu mai pot nici să plîng, Îmi iau partea de lume și degeaba o strîng, Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt ultima ceață, sînt ciulinii de foc, Măi respir înc-o dată, nu aici, în alt
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
cuvînt, Nu mai știu cît să tac, nu mai pot nici să plîng, Îmi iau partea de lume și degeaba o strîng, Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt ultima ceață, sînt ciulinii de foc, Măi respir înc-o dată, nu aici, în alt
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
cuvînt, Nu mai știu cît să tac, nu mai pot nici să plîng, Îmi iau partea de lume și degeaba o strîng, Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt ultima ceață, sînt ciulinii de foc, Măi respir înc-o dată, nu aici, în alt
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
și fuma pe pragurile înalte ale șatrei iar eu mă înghesuiam lângă el rugându-l să-mi mai povestească vreun episod din viața lor învolburata, după care eu eram ahtiat. Era de statură medie, slăbuț, cu fața ascuțită, un om aprig și iute, avea o latură a bunătății pe care o cunoșteam doar seară după o zi de trudă pe pragul prea înalt al șatrei când mă lua peste picior, prag pe care eu mic fiind nu-l puteam trece și
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]