1,443 matches
-
sensul de distractiv, ci de captivant. Tu ce crezi ? (“tiu, am făcut o introducere indecent de lungă, dar trebuia să precizez termenii și să delimităm discuția !) Sever Voinescu : Pe mine nu mă irită termenul entertaining. Dar, dacă vrei să căutăm aproximări verbale mai potrivite pentru ceea ce vrem să spunem, pot accepta al tău engrossing, ba chiar îl pot propune și eu pe engulfing. Engrossing sună poate prea totalitar, nu dă nici o șansă, evocă sufocantul, indică o cucerire năvalnică. Engulfing, deși exprimă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
jumătatea secolului al XIX-lea până În zilele noastre. Abordez tema din perspectiva și cu uneltele antropologiei culturale. Principala metodă constă În refacerea „portretului-robot” al evreului imaginar și evaluarea diferenței față de portretul evreului real (cu toate precauțiile pe care generalizările și aproximările identitare le impun). Deja Moses Schwarzfeld făcea disocierea - chiar dacă Într-o formă rudimentară și intuitivă - Între evreul „așa cum Îl vede, Îl crede și-l Înțelege românul” și evreul „așa cum a fost sau cum este În adevăr”, adică Între ceea ce eu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sunt, mai degrabă, teoretici și abstracți. Compararea lor este și ea teoretică, pentru simplul motiv că nu se poate stabili o imagine a ceea ce am numit „evreu real”. Când Încercăm să dăm contur unei astfel de imagini, apelăm inevitabil la aproximări, uniformizări, generalizări, clișeizări. Rezultatul nu poate fi decât o altă ipostază a „evreului imaginar”. Imagologia (cu subramura ei, imagologia etnică) este o știință relativ tânără, care a Înflorit În mediile academice euro-ameri- cane mai ales În a doua jumătate a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
iluminat iudeo-german de la sfârșitul secolului al XVIII-lea”, are nasul „superlativ, Încovoiat semitic” <endnote id="(663, p. 8)"/>. Pentru filozoful român de origine evreiască Ion Ianoși, „premisa biologică” la identificarea etnică este „cu totul și cu totul insuficientă pentru o aproximare cât de cât valabilă”. Cu toate acestea, el Își descrie socrul - evreu sefard - ca având „pregnante trăsături semite” : „nas mare și coroiat”, „buze groase”, „smead” etc. <endnote id="(495, pp. 120-121)"/>. În 1910, liderul conservator Nicu Filipescu susținea că linia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la apelativul familiar de Nae, oferă soluția radicală ca pe un panaceu politic. În termenii moderni, soluția este aceea a unei dictaturi, formă politică care nu avea cum să-i fie cunoscută nici lui Nae și nici autorului, în schimb, aproximarea unui autoritarism emblematic se putea regăsi în formula rusească a țarismului, o formă degradată, metisată, orientală a cezarismului. Fraza nu este produsul unei reflecții personale, ci cel al vehiculării unei vulgate, emisă de o „străină gură”, cu termenii lui Mihai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
generalizare care decurge aproape automat din teoria sa, aceea că periferiile dezvoltă față de Centru, oricare ar fi el, o formă de dependență care implică și o condiție subalternă, dar și o deformare pe care o aduce indicele de refracție, o „aproximare”. În cele din urmă tocmai acest indice de refracție este cel care configurează particularismul atât al caragialismului, cât și al identității căreia el îi devine expresie. Iar Alexandru Dragomir consi- deră că expresia acestei deformări o dă comicul și caricatura
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
imprecizie, de nesiguranță, în exprimarea orală (și în cea scrisă care valorifică procedee ale oralității): Opt ore? Aștepți, eu știu (sau știu eu), opt ore?7. Formula plus-minus, plus sau minus (redată în scris prin simbolul [±]) este o marcă a aproximării în limbajul statisticii și în alte limbaje științifice sau tehnice, iar tiparul disjunctiv doi sau mai mulți exprimă imprecizia cu semnificație implicită generică, în unele enunțuri cu caracter științific: distanța dintre găuri de plus-minus zero virgulă unu (IV: 338) [substantivul
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
ceilalți. Întîi, mereu ceilalți, apoi eu. Partizan tenace al ideii de sinceritate, m-am înfățișat, urmînd neabătut regula instaurată de Montaigne, „pe cît cuviința omenească îngăduie”, minus cîteva alunecări în divertisment și „pitoresc”, pe gustul timpului nostru. Dar, în ciuda tuturor aproximărilor, limitele sincerității rămîn incerte, fluide. Unii vor susține că le-am depășit, alții că nu le-am atins. Primii mă vor acuza de indiscreții, ceilalți de parti-pris-uri. Ambelor tabere le voi opune un NU solid în față: nu am obținut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în Italia editează un buletin istoric cu același titlu.) L-a prezentat Vasile Florea, poleindu-l cu toate adjectivele. A vorbit și el, coerent, dar ca un diletant, despre „cromozomii dacici” și despre reminiscențele în toponimie ale lumii trace, niște aproximări aproape neserioase. Noi, tracii pleacă, mi se pare, din psihologia sa de individualist, învingător într-o lume dominată de concurență; din dorința de diferențiere. „Negrii”, probabil, au pregătit-o; entuziastul milionar o iscălește. În librărie, public pe măsura faimei autorului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nostru”. Fusese, vreodată, Vlad Georgescu „șeful” celor doi? Erau aceștia angajați ai „Europei Libere”, făcând temenele celui de care depindeau salariile și avansarea bieților slujbași?... Dialogul colegilor săi de peste ocean i se părea ascultătorului din Cluj „cam de cafenea, cu aproximări, lucruri după ureche, premoniții și analize catastrofice”, dar cu adevărat „Îngrozitor” vedea „aceste aere de Mache și Lache” cu care se discuta ceea ce Mircea Zaciu numea „destinul nostru”. Nemulțumirea evolua Într-o drastică interogație: „Cine le dă dreptul nu numai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
procesul. În continuare, pentru fiecare dintre riscurile identificate se va realiza și evaluarea lor, pentru a stabili nivelul riscului, respectiv: grav (G), mediu (M) sau slab (S). Această evaluare, cu toate eforturile noastre, prezintă un grad de subiectivitate și de aproximare cu excepția situațiilor când riscurile pot fi cuantificate. Exemplu privind activitatea - plata salariilor la instituțiile publice i) la subactivitatea întocmirea documentelor pentru angajare stabilim următoarele riscuri: înscrierea eronată sau incompletă a datelor privind numele și prenumele, funcția, baza legală, data numirii
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
cadrelor relaționale alături de întregul conflict amoros în sine nu generează decât descoperirea marii diversități a personalității naratorului. Finalul romanelor nu aduce așteptatele explicații raționale în legătură cu situațiile investigate, de vreme ce continuarea lor rămâne deschisă imaginației libere a cititorului, ci conștiința faptului că aproximarea propriului eu se dovedește imposibilă, ea scăpând oricăror tentative de analiză. Adesea, în cazul eroului, se observă intenția bine marcată prin varii referințe textuale (tragediile lui Racine, romanul proustian) de adecvare la o paradigmă livrescă. De asemenea, ariile muzicale menționate
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
tulburărilor de personalitate nu se poate pretinde perfecțiune. Tulburările de personalitate sunt un construct parțial, iar instrumentele de evaluare sunt un mijloc de a merge în direcția acestui construct. Suntem într-un domeniu în care, din principiu, un nivel al aproximării se cere acceptat. Totuși, o sinteză e necesară. Înmulțirea peste măsură a instrumentelor de diagnostic poate ajunge să fie contraproductivă. Tyrer (2000Ă afirma: „Există poate prea multe instrumente în bucătărie și nu e surprinzător că e greu de făcut o
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de artă distinct”. Punctul său de vedere este concurent (și în sens polemic) acelora mult mai cunoscute ale lui Roger Caillois sau Tzvetan Todorov. D. concepe „definirea frontierelor” literaturii fantastice „în funcție de regimul său estetic particular” și desfășoară o suită de aproximări ale raporturilor fantasticului cu „fabulosul feeric”, „miraculosul mitico-magic și superstițios”, „ocultismul inițiatic”, „literatura științifico-fantastică”, „proza poetică și alegorică”, „proza vizionară (de factură absurdă)”, „literatura de aventuri”, „proza de analiză”. În consecință, „catalogul tematic” secvent disocierilor teoretice identifică „trei tipuri generale
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
cititorul poate urmări „pașii istoriei” pornind de la izvoare (greco-romane, bizantine, autohtone) și ajungând până la panteonul civilizației române moderne, pentru a surprinde „trăsăturile ce-o singularizează” într-un vast context de valori universale. SCRIERI: Sinteza sadoveniană, București, 1982; Triptic-dilemă, București, 1983; Aproximări literare, București, 1983; Sinteză și originalitate în cultura românească, București, 1991; Divin și uman în spiritualitatea românească, 1994; Bizanțul, postfață Eugen Todoran, Timișoara, 1995. Repere bibliografice: Traian Cantemir, „Sinteza sadoveniană”, ATN, 1983, 2; Mircea Mihăieș, „Sinteza sadoveniană”, O, 1983, 36
CAZACU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286149_a_287478]
-
românească, București, 1991; Divin și uman în spiritualitatea românească, 1994; Bizanțul, postfață Eugen Todoran, Timișoara, 1995. Repere bibliografice: Traian Cantemir, „Sinteza sadoveniană”, ATN, 1983, 2; Mircea Mihăieș, „Sinteza sadoveniană”, O, 1983, 36; Stela Mirel, „Triptic-dilemă”, O, 1984, 5; Valeriu Drumaș, „Aproximări literare”, O, 1985, 51; Grigore Bostan, Un „iconar” în zilele noastre: Mihai Cazacu, „Concordia” (Cernăuți), 1996, 17. G.B.
CAZACU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286149_a_287478]
-
de răspuns, având loc inducerea și reducerea impulsului. Ipoteza că anumite elemente similare în cazul unor situații în care sunetul e fals (contrastând cu sunetul ascuțit sau dintr-o gamă) a permis generalizarea către noi timbre a acestor răspunsuri de aproximare și corectare. În aceste situații, același răspuns relațional, de exemplu acordarea, a produs corecția potrivită și chiar nivelul absolut al timbrului a fost diferit. În același fel, o persoană poate învăța să răspundă la indiciul de a vedea mâna la
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
exista atare bariere și ea va fi participantă la raționalitatea organismului. Singurul control al impulsurilor care ar exista sau s-ar dovedi necesare ar fi echilibrarea naturală și internă a unei nevoi împotriva alteia și descoperirea comportamentelor care urmează direcția aproximării satisfacerii tuturor nevoilor. Experiența satisfacerii extreme a unei nevoi (de agresiune, sex etc.) într-un mod violent față de celelalte (de prietenie, relații tandre etc.) este una foarte obișnuită pentru persoana organizată aversiv; dar ea va fi, pur și simplu, necunoscută
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Departe" (Lontano), pe care le vom evoca în continuare, cele ale lui Werner von Ebrennac sunt minime. Franceza lui este "corectă" ("Accentul era ușor, marcat numai pe consoanele dure. Ansamblul semăna mai degrabă cu un zumzăit cântat") și cele câteva aproximări ale limbajului său de exemplu : "Eu să fi evitat dacă era posibil". Gândesc că ordonanța mea va face posibilul pentru liniștea dumneavoastră" sau și "mi-e frică să deranjez") nu sunt deloc un obstacol în înțelegere. Acest ușor decalaj între
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
alta, aceste trei etape nu se justifică pentru că „măsurarea există în vederea aprecierii, iar aprecierea este indispensabilă luării unei decizii” (Cerghit I. Sisteme de instruire alternative și complementare). Evaluarea se realizează în două planuri: planul preciziei, asigurat prin măsurare și planul aproximării, asigurat prin apreciere. Se poate spune că măsurarea privește acumularea de informații, în timp ce evaluarea privește emiterea de judecăți asupra acestor informații. Măsurarea constituie o primă etapă în evaluarea considerată ca un demers sau un proces. A evalua înseamnă a emite
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
perfecționarea continuă a instrumentarului de măsurare pentru că erorile în măsurare afectează valoarea și corectitudinea celorlalte două etape - de apreciere și luare de decizii. Prin urmare termenul de evaluare presupune acțiuni de calcul, de măsurare - pe de o parte și estimări, aproximări - pe de altă parte. Paradoxul din definiția „evaluarea este măsurare și apreciere” se află la originea multor dificultăți de evaluare a anumitor producții școlare ale elevilor. „Anumite produse ale elevilor sunt evaluate printr-o operație care ține de măsurare, altele
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
și conceptele sunt utilizate într-o manieră înșelătoare. Definiți de adversarii din epocă drept „conservatori“ și „reacționari“, junimiștii sunt parte a războiului imagologic carei opune, în decadele de după 1848, pe liberalii radicali celorlalte familii politice. În cele din urmă, o aproximare corectă a semnificației juni mismului nu poate fi realizată în absența clarificării relației dintre liberalismul conservator/moderat, pe de o parte, și radicalismul politic de extracție iacobină, pe de altă parte. Memoria posterității este dominată de o schemă de interpretare
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Numele și profilul unor ofițeri de Securitate cu tristă faimă atunci și azi, crearea rețelei de informatori ai poliției politice, reprimarea oricărei forme de opoziție internă, arestările masive, noul sistem legislativ, tortura în anchete, slaba pregătire a membrilor poliției politice, aproximarea numărului celor arestați și încarcerați în anii ’48-1965, colectivizarea și violențele din mediul rural, deportările, festivismul regimului ș.a.m.d. pot fi aflate în această secțiune. Capitolul 7, „Lupta lui Dej pentru dominație în partid”, capitolul 8, „Căderea lui Lucrețiu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dintre un emitent și un receptor în virtutea unui mesaj transmis într un anumit context, prin intermediul unui canal, vizând un anumit scop. 1.2 Comunicare și semiologie Comunicare, indice, semnal, mesaj și cod. 1.2.1. A comunica, într-o primă aproximare, este echivalent cu a transmite informații referitoare la ceea ce avem în minte. Am ales intenționat expresia vagă „a avea în minte”; astfel, ea corespunde totalității fenomenelor psihologice, puțin cunoscute și incorect clasificate, asupra cărora comunicatorul sau emițătorul, informează pe ceilalți
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
conducție. Inductanța Lf împreună cu condensatoarele Cf’ și Cf” constituie un circuit de filtrare care îmbunătățește și mai mult forma de undă a tensiunii pe sarcină. Analizând forma de undă a tensiunii pe sarcină în situația dată, putem constata că, o aproximare mai riguroasă a tensiunii sinusoidale se poate face dacă mărim numărul de înfașurări secundar. Această soluție nu este cea mai bună, deoarece dimensiunile de gabarit ale schemei cresc, se complică schema de comandă și tensiunea obținută nu conține un spectru
Aplicaţii în electronica de putere by Ovidiu Ursaru, Cristian Aghion, Mihai Lucanu () [Corola-publishinghouse/Science/311_a_653]