906 matches
-
dar este măcinat de ambiții mai mult decît alții. în satul respectiv, printre altele sînt două fete, una mai urîțică dar cu avere și alta mai frumușică pe care o place și Ion, dar care este la fel de săracă. Ion, flăcău arătos, poate să aleagă între ele; o vrea pe una, dar vrea și averea celeilalte. Alege calea ambiției de a-și atinge ambele scopuri, alegere care va derula o poveste urîtă, terminată rău pentru mai mulți oameni. Reușește să pună mîna
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
frumoasă, cu obrazul alb, ferit de soarele arzător cu ajutorul unei umbrele. Închipuiți-vă surpriza lui! Surpriză încă și mai mare când fata îi propune să plece cu ea și s-o ia de soție. Ajung la o casă mare și arătoasă, se căsătoresc și trăiesc nesupărați de nimeni ani de zile. Totul i se oferă fostului tăietor de la sine: mâini nevăzute aștern masa și patul. Dar fata trebuie să se ducă la un moment dat până la părinții ei cu o treabă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
de destinație, în timpul unei staționări în traficul congestionat al orei de vârf. La ai lui Boacă ajunse apoi ușor, întrebând pe milogii instalați de ei la cerșit prin centrul Vienei. Îndatoritoare peste așteptări, gazdele îi făcură rost de un costum arătos și chiar se oferiră să-i împrumute, ziua, un acordeon, în cazul că nu i-ar fi ieșit nici o afacere mai de Doamne-ajută în cale. Dar norocul lui Rică, restant mai bine de șase luni, răspunse prompt invitației la valsul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cupluri, grupuri sau cu toți cei lalți, discuții decente, nimic strident. ton moderat. S-a instaurat Însă o oarecare tăcere meditativă după ce am intrat În Ungaria. Partea dinspre noi a țării vecine nu e mai prosperă, casele nu-s mai arătoase, satele nu-s deosebite de cele din Ardeal, uneori se ghicește chiar o pauperitate greu de mascat. Restaurantele stradale nu sunt ostentative, nimic nu atrage cu deosebire atenția. Lume puțină pe străzi, agitație redusă, doar mai multă ordine În circulație
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cu nasturi mari, plantați pe două rânduri, În formă de trapez, fără lațurile de Închidere, aduse părțile ei la Închidere prin copca la gât, astfel ca să iasă În evidență gulerul mereu alb care se mula pe grumaz și te făcea arătos. Întocmai cum doreau preoții, spiritualii noștri. Pe cap trona șapca neagră, realizată tot regulamentar la ceaprazăria din Iași, recomandată de secretariatul școlii și care, acum, la liceu, scoțându-i literele SVC, putea servi tranziției În care intrasem Încă de pe atunci
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
gata să accepte situația în schimbul unei oferte cel puțin avantajoase, din punct de vedere material, un cămin rezonabil pentru noua familie. A fost cumpărat un teren bun în satul Drumul Carului, s-a construit repede o căsuță modestă, dar mai arătoasă decât celelalte, iar tinerii s-au mutat și au trăit, vorba basmelor, până la adânci bătrânețe, cu toți copii lor. Trebuie menționat, de asemenea, că, în ciuda diferenței de religie, Biserica ortodoxă și-a îndeplinit misiunea în mod firesc. Autoritățile austro-ungare, biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
rezumat al întregului nostru peregrinaj pământesc, scris cu delicatețe, compasiune și o imensă iubire de oameni. Au nu suntem noi oare, cu toții, acea furnică, alergând cu mari osteneli din fragedă pruncie după o frunză mai suculentă, după un pai mai arătos, urcând și coborând povârnișuri cu mult peste puterile noastre, luptându-ne cu ploi și obstacole de tot felul, pierzându-ne de atâtea ori calea, ezitând și încercând prin alte părți, către o destinație care ni se pare nouă a se
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și totuși nouă, purtându-mi în spate un fel de melancolie, nu din aceea irepresibilă, una ușor apăsătoare dar plăcută prin senzațiile care mă încercau. Privirile se duc când spre o casă, când spre alta, care mai de care mai arătoase, ca niște ființe ce vor să arate că nu trec banal prin viață. Mi-am amintit pe loc de minunatele descrieri ale ilustrului G.M. Cantacuzino (acasă am căutat consemnările lui reproduse în frumoasele albume despre Iași) din care redăm: "Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
2 la dejun și 2 la prânz. Cu pâine, dar fără vin și cafea. Madame Caliopi avea atențiuni deosebite și pentru unii din tinerii studenți din grupul nostru. Când a doua zi vedeam că unul din noi primea porțiile mai arătoase, înțelegeam numaidecât cum că nu era lucru curat la mijloc. Colegul și amicul nostru Grigore Golescu, de pildă, primea cele mai monumentale porții de varză acră cu costițele de purcel ce nu se văzuseră vreodată sub tavanul lui madame Caliopi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
să-l privească cu respect și chiar cu teamă pe omul care părea să aibă puteri neomenești. Astfel că Îi clădiră o colibă, chiar lângă bisericuță, pe locul ales de el. I-ar fi făcut și o casă de lemn arătoasă, dar sfântul - așa Începură să-l numească - se Împotrivi, spunând că pentru păcatele lui și o vizuină de fiară era prea bună. Oamenii Îl venerară și mai mult. Îi aduceau și de ale gurii, legume, lapte și fructe, câte-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
frupt din minunile pe care le pregătești domnia ta. Dar deocamdată mă grăbesc grozav. Își scutură praful de pe straie și ceru să i se aducă grabnic trăsurica cea ușoară cu care călătorea, Întovărășit de un lacheu de casă mare, un tânăr arătos și Îngrijit, așa cum se vedeau deseori În casele distinse și care nu se clintea de pe capră, de lângă birjar. Bancherul Urs nu era acasă. Nici slugile nu știau unde e. Cu o săptămână În urmă sosise un curier, pesemne tocmai din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pază, cu un cîine-lup în lesă. Omul urmărea atent contribuția lui Alexandru Ivasiuc la agricultura patriei, privea și nu-și credea ochilor. După un timp, într-un moment în care medicinistul se chinuia să salveze dintre buruieni un fir mai arătos, rotind artistic tăișul sapei în jurul rădăcinii, soldatul nu a mai răbdat. A început să-l înjure și a asmuțit cîinele asupra lui. Animalul l-a doborît dintr-un salt. Smulge-l imediat! a poruncit soldatul. Căzut în genunchi, Sașa Ivasiuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
urcări și coborâri. Bariton nu-s, mi-ați spus, și vă cred, atunci ce atâta Operă ? — Cineva ți-a luat mințile, Cristiane ! țipă și domnul Vrăbiescu. Or fi muierile care s-au udat când au văzut un domnișor așa de arătos cu voce de graur ? — Nicidecum. — Or fi banii atunci, Cristiane ? Te-ai plictisit de cămin și de delicatesuri văzute doar prin vitrină ? Vrei să guști din plin din orașul ăsta care îți dă numai așa, câte o porțioară ? — Sunt și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
val ? — Nu, nicidecum, îi răspunde ea politicoasă. Doar că pentru povestea aceasta de-a dreptul minunată, trebuie să recunosc, ați avut dreptul la un sărut. Mai departe însă, mă tem că o să vă coste. Și cu siguranță un așa domn arătos ca dumneavoastră n-ar avea nevoie de o companie plătită, când își poate găsi alta oricând și oriunde. Dar nu despre alta ar putea fi vorba. Dumneavoastră nu înțelegeți ce însemnați pentru mine ? Nu de plăceri discutam eu. Și nici
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de fapt editurile erau cele care plăteau pentru dezmățul nostru. Erau începuturile acelor vremuri când romanul în sine aproape nu mai conta deloc - publicarea unui obiect lucios asemănător unei cărți constituia doar o scuză pentru chefuri și paradă și autori arătoși citind texte minimaliste bine meșteșugite studenților care ascultau în transă, cu gurile căscate de admirație, gândind: „Pot și eu să fac asta, pot fi ca ei“. Firește, dacă nu erai îndeajuns de fotogenic, tristul adevăr era că nu puteai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu cine mă culc. Ce mai conta? Eram un mister, o enigmă, și asta era tot ce conta - așa se vindeau cărțile, făcându-mă și mai faimos. O propagandă menită să sporească imaginea foarte șic a autorului ca tânăr playboy arătos. :::::::::: Când luam heroină credeam că tot ceea ce făceam era inocent și plin de iubire și consumat de dorința de mă contopi cu umanitatea și eram relaxat și senin, concentrat și deschis și atent și am semnat atât de multe autografe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de șarpe și un tatuaj cu un scorpion neamenițător (zâmbea și ținea o Corona în clește) pe un antebraț acoperit de eczema cauzată de folosirea repetată a acelor nesterilizate, era diametral opus celorlalți dealeri de droguri din Manhattan: zvelți, sobri, arătoși, în costume Paul Smith la trei nasturi, intenționând să „pătrundă“ în industria filmului. Pentru a suplini acest gen de dezinvoltură, Kentucky Pete punea la dispoziție o selecție mult mai variată - vindea orice, de la capsulele de Super Vicodin de nuanța lămâilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care își încercă tenișii Nike. Televizorul era pe canalul WB și, stând în cadrul ușii, am văzut un film de desene animate cam deșănțat fu întrerupt de una dintre multele reclame pentru copii pe care le uram. Un băiat curățel și arătos, cu mâinile proptite în șoldurile lui zvelte, se uita sfidător în obiectiv emițând următoarele replici cu o voce seacă, subtitrate pe o bandă roșie ca sângele: „De ce nu ești milionar?“ urmată de „Nimic nu e mai important ca banii“ urmată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Aimee. Dar ceea ce voia Kimball nu s-a dovedit subiectul deconectant pe care-l speram. Eram beat când a venit. Eram perfect treaz când a plecat. Nu prea era nimic deosebit în persoana lui Donald Kimball - de vârsta mea, destul de arătos (Mamă, ce i-aș face, am gândit eu în beția mea, apoi: Adică...ce?), îmbrăcat sport, în blugi și pulover Nike, blond, părul tuns scurt, ochelari de soare Wayfarer pe care i-a dezlipit de la ochi îndată ce i-am deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
De culoare neagră, că suportă mai bine praful!... Pa-pa, ne mai vedem”. VASILE GÂRNEȚ: Ieșim la suprafață în stația Châtelet, una din cele mai mari ale metroului parizian. Piața Châtelet, Avenue Victoria, Rue de Rivoli - poate cea mai impozantă și arătoasă stradă din câte am reușit să vedem în cele trei zile ale sejurului nostru. Intrăm într-un bar să mâncăm ceva. Un franco-marocan foarte amabil. Îi spun lui Vitalie, glumind, că tipul încearcă să reabiliteze comportamentul primitiv de ieri, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
face în prezența unor persoane oficiale, a unor ziariști și în sunetul unei fanfare de la Arte Frumoase. Încerc să evaluez dimensiunile locului de unde ne vom îmbarca în TGV-ul de Lille. La Gare du Nord e mult mai spațioasă, mai arătoasă și incomparabil mai... curată decât sora ei mai mică de la București, care - oricâte modernizări și îmbunătățiri i s-ar aduce - tot nu poate anula senzația de haltă promiscuă din Balcani. Până se va da semnalul plecării, îți mai poți lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
culturale. Un lanț lung de motocicliști - vreo treizeci de inși - își face apariția pufăind din tuburile de eșapament nichelate. Parchează în spatele coloanei lui Sigismund, așezându-se într-un semicerc de bidivii de oțel: motociclete Harley Davidson, colorate, ornamentate, una mai arătoasă decât alta. Socializează în trib, poartă haine din piele - bluzoane, jiletci și pantaloni -, ochelari fumurii și lanțuri de mărimi diferite, trabucuri, pălării și năframe pe cap, legate ca la pirați. Printre ei, și câteva fete, c-un aer la fel de războinic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dare pentru școală. În cătun este școală. Unii bătrâni de 80 de ani; unul chiar între alții, regretau stăpânirea Turcului când armată nu făceau Bulgarii și pe slujbașii turci îi puteau înșela ca să nu plătească darea... La crâșmă, cea mai arătoasă casă, stampe cu războiul recent și harta marei Bulgarii care cuprinde toată vechea Turcie aproape, și insule în Marea Egee. În câmp hoitul unui cal mort... Munți și pământ sărac în toate părțile. Oșteni răniți pe toate drumurile. În sat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ambasada, să cunosc nu numai drumurile, ci și dotările de care dispunem. Vreau să văd magazia de materiale de propagandă, întrucât peste zece zile va trebui să organizăm o expoziție și o conferință despre Marea Unire. Clădirea ambasadei era destul de arătoasă, parcul era îngrijit, piscina curată, terasa, pe care puteam s-o văd din biroul meu, era dotată cu două umbrele, două mese și mai multe scaune. Întreaga proprietate era împrejmuită de un zid înalt de aproape doi metri, care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
un Duh mângâietor Mă Întărește și mă ajută În ceata creștinilor Veniți! Toți cei din lume... Care Încă rătăciți Veți găsi, loc de odihnă Lângă Crucea Lui Iisus! Copile 11.07.2003 Copile, te Înalți frumos Ca bradul drept și arătos Cutreieri lumea-n lung și-n lat Și multe Taine ai aflat Dar să nu uiți De ai tăi părinți De Îndemnurile lor fierbinți Copile, unde mergi, ia seamă! Să nu uiți ce-ți spune Mama! Acolo sus e Dumnezeu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]