1,630 matches
-
Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului O să mă întorc la tine, umerii albi așteaptă ca două fețe de pernă pe care n-am pus capul. Și sânii sunt copți de-atâta asprime de arșiță cu sfârcuri ca murul ce se urcă pe garduri. Inima se luptă să-nalțe iubirea-n poeme. Cum să mă întorc plecatul copil la totul de-a gata? Cheamă-mă tu, să-mi fie drumul mai sigur O să venim împreună
CHEAMĂ-MĂ TU de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374178_a_375507]
-
aur Aprind flacăra iubirii Și-n al cerului tezaur Arde focul nemuririi. În Empireu e desfătare, Cântări de harpe și alăute Și tună zeii -n Carul Mare Sorbind carafe neîncepute. Și nunta cerului încing Cu dans din vremuri revolute, Sub arșița iubirii sting Ghețari din suflete pierdute. Serafimi și îngeri teferi Cern clepsidre cu iubire Și brodează prin luceferi Fluvii lungi de fericire. Cad din candele cu miruri, Stropi de rouă și de mană, Dumnezeiești elixiruri Pentru a sufletelor rană. Iubirea
NUNTA COSMICĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362215_a_363544]
-
dea vieții noastre palide culori! Ce ești azi ,ce vei fi mâine un neam apus și dominat de visuri în urmă ta gândește ce rămâne...? poate lumină tristă din abisuri! Valul se pierde în valul peste val copii pierduți în arșiță minciunii stele din cer privesc un ideal perfide căi,dau sufletul furtunii! Arzi că o văpaie,arzând pe cai ardente suflet de sacrificii...răscruce de hotare, bat clopote de seară și rugăciuni latențe tămâia face glasul,între înălțimi și mare
LA CAPĂTUL IUBIRII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378742_a_380071]
-
și strîmb și pentru rădăcinile noastre scoase din pămînt prea curînd și de vinturi nu prea puternice. Rămîn în cerdac. Aștept... Ce..? Pe cine...? Sunt singura....., prea singură.... Oare mai vine cineva la o casă simplă și umila,pierdută în arșiță verii pe o ulița prăfuita? Va mai înțelege cineva câtă putere ne dau aceste ziduri văruite.....? A mai auzit cineva, acum mulți ani, poate zece, sau poate cincisprezece , o chemare nerostita...? Dacă da, atunci sigur vom renaște, sigur vom fi
CERUL CU STELE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377726_a_379055]
-
te-aș aduna Nisip în clepsidra trupului meu colorat, Sau aș picta pe umbra ta Descântecul nopților care m-au încântat. Dacă ai vrea, m-aș strecura Ca un izvor prin peștera suspinelor tale, Să-ți răcoresc cu gura mea Arșița frământărilor ce mi le-ai presărat în cale. Dacă ai vrea, te-aș adora, Zeu să îmi fi asupra fiecărei tresărire, Doar să mă lași în inima ta Să îmi câștig dreptul la nemurire. Referință Bibliografică: DACĂ AI VREA / Mihaela
DACĂ AI VREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377747_a_379076]
-
că nepăsareaE păcatul ce ucide,Lașitatea și sfidareaPorți spre viață vor închide.Haideți, de schimbați macazul... XXVI. ÎNDURARE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1662 din 20 iulie 2015. Dă-ne, Doamne, ploaie, Curață văzduhul, Strânge-n funii grele Arșița și vântul, Varsă apă vie Pe câmpia stearpă Și întreg pământul Spală-l și-l adapă. Fă să-i încolțească Iar în pântec rodul, Lacrima-Ți cerească Va curma prohodul Florilor ce-n taină Pleacă nenuntite Și corole-n doliu
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
așa cum șirurile de perle atîrnă de un fir. Eu sînt dulceața din ape, strălucirea din soare și din lună, Kuntide, și OM, numele mistic din toate cărțile sfinte; sunetul din eter, forța virilă a bărbatului; mirosul reavăn al pămîntului și arșița focului; sînt viața în tot ce viețuiește, înțelegerea în cei cu înțelegere, germenul etern al vieții în Mine este [298], credința pustnicilor și izbînda eroilor, puterea celor tari, impasibilă, austeră; iubirea dreaptă din cei vii [299], oh nobile Bhărata [300
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
dilata, pentru a mări agonia personajelor. Nuvela se deschide prin evocarea celor doi care vor să evadeze, să ajungă dincolo. Ei se află în lanul cu porumb și înaintează pe coate, din teamă de a nu fi zăriți de patrulă. „Arșița parcă oprise timpul pe loc“. Este presat de timp „la Paris, singur, până maș fi descurcat, ar fi trecut timp. De ce să-l pierd pe drum, când mă așteaptă acasă nevasta și copiii?!...“. Această apăsare a timpului este ilustrată prin
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
simțuri... poate să insulte pe d. Vidrașcu... Ca să nu pierdem și noi simțurile, să mai variem, ascultând finalul acestui marș militar. Trecem în fine asupra espresiunelor ocărâtoare care nu conțin nici o imputare dar care constitui niște simple injurii precum: Înfierbântarea arșiței din Algeria și răciala din Bulgaria; căci nu merită să le comentăm. Afle însă foița că cel ce au văzut soarele ecvatorial și mantile albe ale beduinilor, acel care, părăsind apoi viața sa liniștită de la țară și la primul apel
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu l-a născut nimeni. E-atît de strîmb, bietul de el, că te miri cum de nu se sinucide. Dar sinuciderea oricum nu intră în vederile lui. Nu știe ce-i. Așa că, de ani și ani, zilnic, pe ger, pe arșiță, se strecoară ca o caradașcă lovită spre trotuarele din zona Halei, trece-ntîi pe la birtulețul vînăt din colț, își umple ploscuța cu ceva de culoarea mercurului, se rostogolește-napoi pe tortuar, s-așază, își socate din mînecă mîna ciungă o cioată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Acestea sunt cele mai numeroase și ocupă teritorii întinse, îndeosebi în zona munților Zagros. Șefii lor dețin întinderi mari de pășuni situate în văile înguste, înfipte în lanțul strâncos și arid al munților și pe povârnișurile sudice oarecum protejate de arșița dogorâtoare a soarelui. Aici membrii triburilor divizate în familii și grupuri mici, asociate în general după principiul de rudenie, practică creșterea animalelor, ducând o viață nomadă. Iarna se retrag în văile mai închise, protejate de intemperii, iar vara urcă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
divizate în familii și grupuri mici, asociate în general după principiul de rudenie, practică creșterea animalelor, ducând o viață nomadă. Iarna se retrag în văile mai închise, protejate de intemperii, iar vara urcă pe pantele munților, în zonele apărate de arșița soarelui. Reforma agrară, care viza exproprierea marilor latifundiari afecta în egală măsură interesele conducătorilor triburilor. De aceea și aceștia s-au raliat la revolta moșierilor. Răscoala triburilor a dat multă bătaie de cap guvernului. Unitățile armatei regale nu puteau pune
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
un președinte de regat, București, 1997; Nesfârșita zi de ieri, București, 1997; O istorie a societății românești contemporane în interviuri, I-II, București, 1999; Cameleonul, București, 2001; Detectiv fără voie, București, 2001; Anchetele unui detectiv singur, București, 2003; Spioni în arșiță, București, 2003. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 50-51; Șerban Cioculescu, „Medalion liric”, RMB, 1979, 19; Șerban Cioculescu, Scriitorul și timpul său, RL, 1979, 48; Ciobanu, Opera, 223-225; Stănescu, Jurnal, II, 95-97; Al. Dobrescu, Profesionistul... amator, CRC, 1985, 34; Ioan
ARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285452_a_286781]
-
monde) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 47). La répétition de l'adverbe " aussi " est encombrante, tandis que la version n'est pas correcte du point de vue grammatical. " Pe spate ne-am întins în iarbă : tu și eu./ Văzduh topit că ceara-n arșiță de soare/curgea de-a lungul peste miriști că un râu. Nous nous étions étendus dans l'herbe sur le dos : țoi et moi./ L'air fondu comme la cire sous le feu du soleil/coulait en longueur sur leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
șarpelui) sau optzecistă (Problema poeziei). Trebuie remarcat eclectismul acestor volume: elemente livrești, ludice, intertextualism, o sintaxă elaborată (paranteze, explicații retorice etc.) apar alături de poezii de dragoste simple, melodioase, unele de inspirație folclorică, altele cu parfum arghezian. Romanele La Răspântii (1979), Arșița (1981), O anume fericire (1989) abordează aceleași teme: orbirea, necredința urmată de pedeapsă (personajul principal se numește Toma Toma), ratarea, boala, nebunia, înglobând și tema socială. La Răspântii și Arșița, continuarea celui dintâi, sunt romane eteroclite: simbolice, alegorice, poetice, realiste
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
inspirație folclorică, altele cu parfum arghezian. Romanele La Răspântii (1979), Arșița (1981), O anume fericire (1989) abordează aceleași teme: orbirea, necredința urmată de pedeapsă (personajul principal se numește Toma Toma), ratarea, boala, nebunia, înglobând și tema socială. La Răspântii și Arșița, continuarea celui dintâi, sunt romane eteroclite: simbolice, alegorice, poetice, realiste, sociale, cu ample dialoguri pe teme filosofice, ultimul cu o tramă polițistă. O anume fericire insistă asupra problemei cuplului și a libertății umane. Narațiunea, în genere fluentă, preia rețeta de
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
cea a lui Marin Preda din Cel mai iubit dintre pământeni. SCRIERI: Planete, Iași, 1974; Augusta lumină, București, 1976; Despre voință, București, 1977; Elementul „lume”, București, 1978; La Răspântii, Iași, 1979; Satiră duhurilor mele... (Parodii și nu prea), București, 1980; Arșița, Iași, 1981; Declinul elegiei, București, 1983; Scrisori, București, 1988; O anume fericire, Iași, 1989; Uite viața, nu e viața! Poezii de lume, Iași, 1992; Zodiacul în doi peri, Iași, 1995; Lume, lume și iar lume!, București, 1997; Legământ de eternă
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
Volume de poezie la Editura Eminescu, ST, 1979, 4; Constantin Hârlav, Calistrat Costin, „Elementul «lume»”, ST, 1979, 6; Ion Bogdan Lefer, Calistrat Costin, „Satiră duhurilor mele...”, LCF, 1980, 27; Nicolae Turtureanu, „Trecând prin viața lumii”, CRC, 1980, 29; Sorin Pârvu, „Arșița”, CL, 1982, 2; Virgil Cuțitaru, Ipostazele iubirii, CRC, 1988, 39; Emil Nicolae, Poetul și măștile sale, CNT, 1989, 22; Vlad Sorianu, Între ludic și tragic, ATN, 1990, 3; Alex. Ștefănescu, Versuri din perioada de tranziție, RL, 1992, 25; Vasile Spiridon
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
zgomot se aude? ȘOIMARUL Măria Ta, o minune s-a întîmplat. Azi, adunată fiind împrejurul castelului domnesc mulțime de oameni câtă frunză și iarbă, fiind zi de Direptate mare, un tânăr împlătoșat a adormit la o parte de osteneală în arșița soarelui. Atunci, ce să vezi? Un vultur mare își întinse aripile drept soare deasupra lui, de dormea tânărul în umbra lui. Oamenii făcură cerc împrejurul lui și se uitau cu mirare la frumuseța și tinereța lui, iar pe platoșe au
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
colț obscur Își crește trunchiul aspru - așa, poporul meu, În tine e puterea-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți. Eu cred că tot ce este menit de a fi mare Să-și înnăsprească trebui superba rădăcină Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț. Mai tare e-acea stâncă ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare {EminescuOpVIII 274} Ce-au cotropit românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orce vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar s'ejarul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nici munca cea cumplită și nici miile de chinuri Ce apasă mintea noastră, zdrobind inimele-n sânuri. Viața ta ai petrecut-o-n opulență Știi tu ce-i Sărăcia? Setea, foamea, frigul, tot alaiul ei? Muncă aspră sub cumplita verii arșiță de soare, Haine groase, ponosite de căldură, de ninsoare, Iar repaosul de noapte oare poate fi domol Și atunci când așternutul nu-i decât pământul gol? Crede-mă, e-un chin atâta de cumplit, atâtea rele C-o eroică virtute ni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în epocă. Așadar - scrie Nicolae Mavrocordat -, iarba cu frunze late crește în câmpii. De la cei de demult nu a avut parte de denumire, dar cei care o folosesc au numit-o „nicotiană” [tutun]. După ce este curățată de frunze de către oameni, arșița soarelui o usucă și, când umezeala pleacă, rămâne uscată. În acest fel este distribuită în snopi și se vinde nu pe bani puțini. Cumpărătorii o fărâmițează și o pun într-un recipient mic de lut, încovoiat, care este găurit la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
își ducă la bun-sfîrșit îndatoririle și evita să îl privească în ochi. Când făcuseră, în prima zi, o pauză pentru a-și împărți mâncarea, Stin se trezise că rămăsese singur. Stătea sprijinit de trunchiul unui copac singuratic, la adăpost de arșița neobișnuită a soarelui. Știa că jinduiau cu toții la locul lui și îi invită să se înghesuie în răcoarea relativă. Clătinaseră politicos din cap. Într-un târziu, ieși și el de sub copac și se așeză la soare. Nimeni nu se grăbi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
este slab productiv, locuitorii făcând un efort substanțial în fiecare an pentru îngrășarea naturală a acestuia. ("...că aicea în sat se lucrează pământul acesta de munte, ori poate fără nici un rost.... ăăă...toată vara merg și lucră, stau acolo în arșița aia și toamna merg să cumpere porumb și grâu din piață. Pământul nostru e un pământ destul de sărac. Fânețele sunt la o distanță de 2-3 km, drumuri greu accesibile...deci oamenii trăiesc prin eforturi mari", O.I, 35 de ani
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ocupație de timp liber aceasta fiind o importantă sursa de venit. "Sunt oameni destul de harnici, eu așa îi văd, că aicea în sat se lucrează pământul ăsta de multe ori fără rost...toată vara merg și lucră, stau acolo în arșița aia și toamna merg să cumpere porumb și grâu din piață. Pământul nostru este un pământ destul de sărac. Și ei totuși îl lucră cu niște eforturi enorme. Fânețele sunt la o distanță de 2-3 km, drumuri greu accesibile.. .deci trăiesc
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]