8,255 matches
-
nu-i sesiză încordarea, miezul de dramă trăit de femeie și calm, imperturbabil, îi replică zâmbind cu ironie: Dar, întâmplător, bate un vânt prielnic, așa-i? Dinții îi erau parcă tot mai galbeni, aproape maronii. Sau numai hazardul ți le aranjează pe toate în viață? Scoase o țigară, consumă câteva bețe de chibrit până reuși să aprindă. Vântul i le stingea pe rând. Carmina îl privi clipind nedumerită. Ce tot spunea omul acesta? Cam prea greu de înghițit gălușca, mă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ajută și care e mai sus. Cu cine vorbești tu, pe tine cine te ascultă, mă întreabă Cezar ieri la cafea. Hai să te scot la o cafea, hai! Mă duc la întâlnire la cafea și sunt calmă și mă aranjez puțin, dar mi se pare cam stupid și n-am entuziasm, deși nu m-a mai scos la cafea mai nimeni, la modul întâlnire cu cineva potențial. Am făcut prea mult, greșit! Avea dreptate, normal, ajunsesem la ideea aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
televizor! și mama ei vine și e drăguță și Pinochio, ca un făcut, iar mă ajută să-mi car lucrurile, ce e când ne uităm amândoi în oglindă, habar n-am, cică ne însurăm, separat sau unul cu altul, ne aranjăm moțurile cu gel, creasta, m-am cam rotunjit la față, o să țin cură de slăbire, uite-te și tu, semănăm! Îhî! Bună ziua, am de livrat un televizor, unde să-l pun? aici, Prințesa Miau ține periculos DVD-ul în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
șoptește ea, îndreptând periculos vârful inamic spre ținta din privirea ei, mai ales stă murdară pe degete și se spală pe loc cu apă plată din sticlă, așa cum aruncam eu din greșeală fasolea de pe sobă în bătaia mâinilor când mă aranjam în oglindă. Diseară ne uităm la filme, ne vedem, ok! Sunt happy, Pinochio face rost, va fi o seară de vis, ați luat tot din mașină, mai trebuie un cablu să conectăm TV-ul la DVD, Miau, l-ai ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
-ți ghicească. Ploua cu șuvoaie groase din botul trenului, se scurgeau diagonal și etanș, repede-lipit, cerul bleu-maro-pergament devreme, foarte devreme, eu eram atât de prezentă, că tot din jur semnifica, mă pierdusem pe mine pe drum în gară, în cafele aranjate în jur, și apă, și bagaje, mă transformasem în tren, cu tot cu câmpul ud, cu vaci, cu cal în lat, culmea, am râs tare când am văzut că irigau câmpul și stropitorile erau fântâni arteziene pe lac în verdeață, petrolul ploii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pare respingător, stă crăcănat și îmi propune un sport în 2 care nu se va transforma nicicum în viitor, cad într-o cursă și eu simt, nu mă cheamă nimic spre gura lui, am senzația crispată că totul s-a aranjat în sensul aranjat atât de plictisitor de cuplu și de previzibil că mă scoate din minți, băi, e bine? îți place, eu mă uit la mine și la el și la tot ce se întâmplă, sexul funcționează împotriva mea paradoxal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nici televizorul instalat într-un colț al livingului. Adrian ședea la masă. Eleanor își terminase micul dejun și se așezase pe canapea, ca să citească ziarele de duminică. Avea propria ei metodă de lucru. De o parte așeza un teanc frumos aranjat de ziare serioase, neatinse și împăturite, cu mai multe secțiuni, iar de partea cealaltă era un teanc mai puțin ordonat, cu secțiunile pe care le terminase de citit. Purta o pereche de mănuși de bumbac, ca să nu-și mânjească mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
loc mobilă pe care o mutase vraiște prin casă. În săptămâna dinainte totul decursese conform planului. Adrian îi povestise agentului sau literar, Geoffrey, despre interesul manifestat de Fanny Tarrant pentru un interviu cu el, iar Geoffrey discutase cu Fanny și aranjase dată și locul interviului. Peter Reeves, editorialistul lui Sunday Chronicle, pus în temă de Șam, îl sunase pe Adrian și se arătase mai mult decat interesat de un portret al Reporterițe Invidioase. Adrian primise un fax de la Șam cu adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o să aștepte să vadă cum o să decurgă interviul cu Fanny Tarrant înainte de-a se angaja să ducă la bun sfârșit planul lui Șam. Răspunsul lui Eleanor a fost că nu vrea să audă nici o vorbulița pe tema asta. Ea aranja lucrurile în așa fel încât să petreacă ziua interviului la nepoata ei, Rosemary, care locuia în East Grinstead, si se urcă la volanul mașinii, tăcută și dezaprobatoare, cu câteva minute înainte de ora stabilită pentru interviu. De-abia se stinse, hârâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-o la gunoi, răspunse Șam, nițel stânjenit. — De ce? Era o bătaie de cap acolo, în California. Mi se desprindea ori de câte ori intrăm în piscină... Continuă. Eleanor îi povești cum a fost pus la cale interviul, în pofida sfaturilor ei, si cum a aranjat ea să lipsească de acasa în ziua aceea. — Numai că s-a-ntâmplat să mă întorc acasă mai devreme decât trebuia, spuse ea și făcu o pauză, retrăind clipă de atunci. — Să nu-mi spui că i-ai surprins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
așteaptă. M-am uitat la desene animate Maidanian și cei trei muschetari, un roman de-al lui Alexandru Dumas care ne descrie cinstea și prietenia, unde cei patru țin sus stindardul acestor două idealuri. După desenele animate vizionate, mi-am aranjat uniforma, biroul și mi-am făcut ghiozdanul. Prânzul urmează: farfuriile frumos pictate se ciondănesc mereu, precum și felurile de mân-care între ele. Când mâncarea a fost spre dispariție din farfurii, acestea au încetat. După noul film vizionat la televizor, va trebui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
felurile de mân-care între ele. Când mâncarea a fost spre dispariție din farfurii, acestea au încetat. După noul film vizionat la televizor, va trebui să plec la școală unde cu mare răbdare așteptăm rezultatul lucrării de la istorie. Acasă mi-am aranjat uniforma pe scăunaș și m-am uitat la faimosul desen animat Zorro, dar gazdele nu m-au lăsat să mă uit la televizor la serialul Fata și băieții până ce nu le-am curățat, așa că n-am avut de ales. Noaptea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a binelea. Cum să semneze? Pe Dionisie Precup Îl găsește În bucătărie, aplecat peste colecția lui de ziare. Pe sobă, câteva cratițe, la foc potrivit . Ceasul cu cuc anunță amiaza. Vii la țanc, domn' Gheretă, strigă Precup ridicând brațele! Vă aranjați colecția, observă cu Înțelegere poștașul. Nici pomeneală! Vezi carnețelul ăsta? Îl văd. E plin. Da? Cu ce? Cu știri! Câte nu găsește omul Într-un ziar... Dacă știe să citească. Să interpreteze, mai bine zis. Numai așa! Interpretarea e totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Precup, căci roșeața se Întorcea la locul ei În inimă ca un câine la umbră după ce a lătrat un trecător rătăcit pe acolo În lumina amiezii, și vocea i se auzi din nou, limpede, Înțeleaptă, dar Încă dojenitoare: De când Îți aranjează ție morții viața? Și, apoi, câți au fost până la urmă? Ce, se compară o revoluție cu un accident serios de tren ori de avion? De cutremure nu mai vorbim... Parcă e altceva, totuși, Îndrăzni poștașul. Acolo nimeni nu moare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcut vânt brăduțului de plastic tocmai În grămada de biciclete Mountain Bike și Tohan, bărbați și dame. A ieșit tiptil din magazin după ce a plătit, Încurajat de privirea complice a șefei și de asigurările ei ferme că totul o să se aranjeze. Cum, nu se știa, dar dorea și el din suflet acest lucru. Imaginea femeii plângând de necaz lângă cort i se părea insuportabilă. După ceasul deșteptător Slava care ticăia pe masă, se apropia de cinci. Din stomac sau de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
muzică. Se apropia și ea de treizeci și de ani. O vârstă ca oricare alta, la urma urmei. O perspectivă care n-o sperie și n-o emoționează. Va mai munci douăzeci, se va pensiona și va muri. Tot ea aranja și vitrina magazinului „Viața de apoi” al lui Otto Wellmann. De ce să nu beneficieze și el de exigențele bunului gust? Avea dreptate patronul. Așa că, o dată pe lună, trecea și pe acolo. Detesta coroanele de hârtie. Ca să n-o supere, patronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
greu de ocolit cu care femeia de serviciu nu știa ce să facă. Le-ar fi aruncat, era pusă acolo să facă ordine, dar n-o lăsa inima. Dă omu' o avere pe ele și 'mneavoastră nici nu vă pasă! Aranja florile În așa fel Încât cele vechi să se vadă cât mai puțin. Io, donșoară, le păstrez cât pot. Îi plăceau garoafele. Nu putea suferi crizantemele, că miroseau a mort. Cât despre frezii, să nu le vadă. Regreta În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stranie. Privi spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus? Canada, zise pistruiata pufnind În râs. Taci, proasto, interveni Sușu. Scrie pe ușă, zise cu țâfnă cea de la ghișeul poștal. Vreau să vorbesc cu dirigintele, declară solemn bătrânelul. Își aranjă În grabă ținuta și se Îndreptă demn spre ușa cu pricina. Nu-i nimeni acolo, strigă oficianta. Șefu a avut zi liberă azi. Și, la ora asta oricum n-ar fi de găsit aici. Nu-i oră de audiențe. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ocupa cele mai neașteptate funcții. Mai sus de C.L.D.C. Pe cei de-acolo i-a văzut cu ochii lui când cu transferul de la chioșcul din gară, aici. Cu voia dumneavoastră Însă aș putea să aflu și, cine știe, s-ar aranja ceva... Domnul Petru a primit ordinul de chemare, anunță solemn domnul Zegrea. Nu se poate, șopti gâtuit de emoție librarul. Domnule profesor! Domnule profesor, suntem mândri de dumneavoastră! Să nu ne lăsați, domnule profesor! Cui să vă las? Întrebă buimac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Decembrie... Într-un fel e bine, măi Gheretă... În șase săptămâni ținem aproape toate sărbătorile, mai puțin Paștele și Rusaliile din alea mari... În rest ne rămâne timp pentru muncă și concedii. Da' oare cu Paștele nu s-ar putea aranja, dom' Brândușă? Vreo ordonanță de guvern, ori lege, dumneavoastră știți mai bine... Nu se poate, Gheretă! Nu? Chiar deloc? Și de ce? Din cauza... mieilor. Aveți dreptate, la asta nu m-am gândit. Cum să tai miei În decembrie sau ianuarie, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să le fi cerut cineva acest lucru. Acum, cel puțin, erau de acord asupra acestui punct. Le rămânea doar să vadă cât de profundă era schimbarea și dacă va mai fi ceva de spus după felul În care Iolanda Îi aranja gulerul cămășii sub pulovărul de un roșu stins, destul de vechi de acum, ușor bluzat peste aceiași bine cunoscuți pantaloni pensați din catifea raiată. O promisiune vagă totuși, s-ar fi putut spune, dacă nu ar fi fost și o strângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu tot. Părerea domnului Brândușă era cât se poate de clară: dacă ăștia doi nu și-o pun În seara asta, prezicerea lui se va Împlini Întocmai. Optimist din fire și adept al soluțiilor naturale, spera că lucrurile se vor aranja și că tablourile nu vor avea astfel de suferit, acum când făceau parte din colecția Ignat P. Brândușă, cum atât de frumos scrisese gagica lu' dom' profesor, cu vârful limbii Între dinți, ca și cum altfel mâna nu i-ar fi alunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toți ceilalți din propria sa osânză, mâncase și el În fiecare an ceva dintr-un frate. Obosit, moleșit de un val neașteptat de căldură, se lipi de omuleț și Îi spuse Încet: O să fie bine. O să vezi. Totul se va aranja, omule, camarade, tovarășe, frate! Vru să adauge ceva lămuritor În legătură cu ultimul cuvânt, dar se opri văzându-l pe Grațian În ciorapi și-n cămașă, rătăcit printre omuleții de zăpadă. Ce l-o fi apucat? Înainte de a avea un răspuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochii serioși spre mine ori de câte ori îi permitea această îndeletnicire. — Îngrozitor, știu, zise ea. Doctorița Randle era mai degrabă o furtună electrică sau o complexă reacție moleculară decât o persoană. Era o femeie ca o explozie uriașă, al cărei păr alb-castaniu aranjat într-o coafură înfoiată, fâșăia frecându-se de bluza mare, foșnitoare, care, la rândul ei, scânteia atingându-se de fusta sa ecosez. Avea niște ochi cenușii ca stronțiul, care mocneau în sinea lor în spatele pleoapelor umflate. Făcea aerul să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ochii mi-au căzut direct pe el. Pe plic scria cu litere mari, negre, ușor aplecate: ÎȚI ESTE ADRESAT, iar dedesubt: DESCHIDE-L ACUM. Apropiindu-mă, am observat că plicul era doar cel mai evident dintr-o grămadă de obiecte aranjate pe măsuță. În stânga era un telefon. Pe-un bilețel post-it lipit pe butoane erau mâzgălite o săgeată care arăta spre receptor și cuvintele: FORMEAZĂ COMANDA RAPIDĂ 1 - FOLOSEȘTE-MĂ. În dreapta, un set de chei de mașină; iar lângă ele o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]