6,475 matches
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > DOUĂ RAMURI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 330 din 26 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Două ramuri Un arbore exotic și ciudat, Cu numai două ramuri, inegale, Pe una - străluciri de matostat, Pe alta - o risipă de opale. Un arbore cu două ramuri noi Ca două instrumente-ntr-o orchestră, Firavă violină și oboi În orchestrațe extraterestră. Când umbrele
DOUĂ RAMURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351536_a_352865]
-
Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 330 din 26 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Două ramuri Un arbore exotic și ciudat, Cu numai două ramuri, inegale, Pe una - străluciri de matostat, Pe alta - o risipă de opale. Un arbore cu două ramuri noi Ca două instrumente-ntr-o orchestră, Firavă violină și oboi În orchestrațe extraterestră. Când umbrele-nserării se adună, Iar ramurile parcă-s văruite, Sub strălucirea razelor de lună Doar cântecele sunt neadormite. Pe-o ramură - corolă
DOUĂ RAMURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351536_a_352865]
-
foc și moarte a anului 1907, B. Amaru a fost al treilea copil după Costel(preot), Dinuța (mare doamnă, căsătorită cu Gheorghe Giulescu din Giulești) din familia lui Nicolae și Ana Pârâianu, oameni gospodari și bine înstăriți cu rădăcini din arborele genealogic al marelui neam boieresc al Pârâienilor de pe Valea Oltețului, mezin fiind Nicu (avocat). Tânărul Alexandru Pârâianu a absolvit clasele primare la Școala din satul Nenciulești. A continuat la Rm. Vâlcea, la Liceul „Alexandru Lahovary”, secția modernă. Elev fiind, pentru
ANIVERSARE- BOGDAN AMARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351598_a_352927]
-
alimentate de tratamentul său actual, cel puțin lamentabil“. Așa dar să lăsăm opera și să ne îndreptăm spre omul Eminescu. 1. PĂRINȚII DIN PĂRINȚI Copilul Eminescu a avut doi părinți, o mamă și un tată și o familie numeroasă. Stabilirea arborelui genealogic cu înșirarea exactă a strămoșilor cu liniile directe și ramurile colaterale cu filiațiile familiilor Iminovoci și Iurașcu a făcut-o prima dată Vasile Gherasim. El a cercetat timp de trei zile codicele oficiului parohial în anul 1922 și ne-
VIAŢA LUI MIHAI EMINESCU ÎNTRE MISTIFICARE ŞI ADEVĂR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351713_a_353042]
-
exactă a strămoșilor cu liniile directe și ramurile colaterale cu filiațiile familiilor Iminovoci și Iurașcu a făcut-o prima dată Vasile Gherasim. El a cercetat timp de trei zile codicele oficiului parohial în anul 1922 și ne-a lăsat primul arbore genealogic al poetului. Ne vom referi în relatarea de față numai la părinții lui și la copiii lor. Familia Eminovicilor a avut un destin tragic. Gheorghe Eminovici, tatăl lui Eminescu, născut în 1812, în satul Călinești și mort în 1877
VIAŢA LUI MIHAI EMINESCU ÎNTRE MISTIFICARE ŞI ADEVĂR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351713_a_353042]
-
sunt chintesența acestei iubiri într-un colocviu tainic, poate virtual, dar sublim în candoarea lui, numai de cei doi înțeleasă. E un limbaj aparte, descifrat doar în măsura în care caută răspunsuri la întrebări nepuse. Dragostea bărbatului îi invadează cerul inimii precum un arbore secular care-și trimite ramurile dincolo de punctul acela invizibil numit zenit. Partenerul poate fi însă, virtual, el nu are consistență, nu e zugrăvit în nici un fel, fiind învăluit în mister, așa cum îi stă bine oricărui iubit. Poate că autoarea își
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
Să surâdă de-a pururi, și marea să fie surâsul lor. * Velele se apropie și se îndepărtează și par a curge între cupole. În extincția oricărei lumini, un cerc al curentului de lumină se desăvârșește. Precum un inel într-un arbore, fiece viață adaugă un cerc dureros în lumină. * Lumina orbea varul de pe ziduri. Se însera. Atunci ai văzut pe stradă surâsul tinerei nordice, cu un rucsac pe umeri, la început de viață, și în surâs tot ceea ce începe și, în
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
Esențialul rămânea lipsa neamurilor, adică, la toată lumea mai venea cineva, chiar de la țară, mai aducea un lăptic, un curcan, o poală de nuci, un cap de porc, un ou, un zaibăr... La noi, nimeni-nimic! Insă, până la urmă, tot scotocind prin arborele ginecologic - cum spune analfabeta de Malaghenia, dădurăm de niște rude și le-am scris pe loc o scrisorică duioasă cum că, deoarece am rămas singuri pe lume, îi poftim pe la noi cu dragă inimă, chiar dacă în momentalul de față o
NEAMURI DE DECEMBRIE, PROZĂ DE DUMITRU HURUBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351093_a_352422]
-
pot număra viața pe degete așa ți-aș fi putut spune din ce parte îmi poți asculta urmele însă tu nu ai respirat niciodată o îmbrățișare de solzi pentru că nicio realitate nu se poate desena artistic la fel cum niciun arbore nu știe să se decojească de pădurile trecute blocurile mele sunt bolnave de ani umbra cioplește în auz cartiere de oameni întregi până în somnul de proastă calitate unde țipă întunericul ca un cor de prunci ți-am învățat viața pe
LA O NEMĂRGINIRE CU OCHII DESCHIŞI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351245_a_352574]
-
Da, e noapte.” Un calup discursiv imposibil de acceptat pentru anti-Godot-ul nostru deloc închipuit și dominat de o voință puternică, care i-a alungat din toate ungherele sufletului său întunericul mut și ceața... Ca umbra întinsă pe zăpadă a unui arbore secular, Godot-ul profund antibeckettian și unic ilustrat cu deferență și admirație de noi în acest sumar cadru portretistic literar poartă, evident, un nume concret: prof. univ. dr. ALEXE GHEORGHE. „Cel care simte chemarea, în adâncul inimii, și știe să caute
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
de când Primăvara mi i-a risipit pe cărări, în iarba deasă dar și în coroanele copacilor. Aștept de mult venirea berzelor, căutând cu înfrigurare urma zborului lor pe bolta cerească. Prin geamul întredeschis, pătrund miresmele primăverii... În văpaia lunii, un arbore bătrân înflorește și el. Printre frunze și flori mă salută: - Bună dimineața, femeie! - Deschide-ți fereastra inimii și lasă drum liber primăverii învăluită în miresmele florilor, primele raze de soare să-ți alinte privirile, iar vântul, ușor de martie, să
MĂRŢIŞORUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345553_a_346882]
-
convingătoare, printre dinții lipsă, norocul ... Mumia, începu să-și miște brațele și picioarele într-un dans haotic, nebunesc. Sperie un bebeluș rămas singur într-un cărucior, care începu să țipe cât îl ținea gura. Apoi, se strecură în spatele unui copil arbore și dădu pe furiș o lovitură de karate unei bunici. Se retrase ușor de acolo și, întors cu spatele, să nu fie observat, trase de păr o fetiță roșcată. Pistruiata, începu ca la comandă să plângă sughițând, ca și când de-abia
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
convingătoare, printre dinții lipsă, norocul ... Mumia începu să-și miște brațele și picioarele într-un dans haotic, nebunesc. Sperie un bebeluș rămas singur într-un cărucior, care începu să țipe cât îl ținea gura. Apoi, se strecură în spatele unui copil arbore și dădu pe furiș o lovitură de karate unei bunici. Se retrase ușor de acolo și, întors cu spatele, să nu fie observat, trase de păr o fetiță roșcată. Pistruiata începu ca la comandă să plângă sughițând, ca și când de-abia
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
poezia bacoviană”; 4. „exegeta nu ezită să-l așeze pe Bacovia lângă G. Trakl ( ... ) considerându-i pe amândoi la originea expresionismului poetic european” etc. Studiul Svetlanei Paleologu Matta debutează printr-o inspirată asociere a categoriei duale Moldova - Bacovia cu alta, arbore ce se usucă - vâsc, semn că poetul de la Bacău va fi supus unui tratament hermeneutic, simultan cu o terapie specifică fenomenologiei: „Atunci când un arbore se usucă de bătrânețe, trunchiul său îngăduie să apară vâscul care îi bea restul vieții și
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
Studiul Svetlanei Paleologu Matta debutează printr-o inspirată asociere a categoriei duale Moldova - Bacovia cu alta, arbore ce se usucă - vâsc, semn că poetul de la Bacău va fi supus unui tratament hermeneutic, simultan cu o terapie specifică fenomenologiei: „Atunci când un arbore se usucă de bătrânețe, trunchiul său îngăduie să apară vâscul care îi bea restul vieții și-i grăbește sfârșitul. Am putea spune că Bacovia este vâscul timpului nostru. Dar jocul raporturilor est mai subtil și ciudat: căci dacă el este
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
care îi bea restul vieții și-i grăbește sfârșitul. Am putea spune că Bacovia este vâscul timpului nostru. Dar jocul raporturilor est mai subtil și ciudat: căci dacă el este vâscul, el este în același timp și o parte din arbore - așadar comuniunea - și deci efect al propriei sale cauze. Bacovia este sumbrul simptom al decristalizării. Acesta este un semnal de alarmă.” Autoarea stabilește bine zona de construit destinul la Bacovia.. Gabriel Liiceanu fixează acest spațiu ca o zonă -tampon între
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
candoarea și lumina! Ai dreptul să fii frumoasă, puternică și plină de dragoste! Cu reverența vouă colegelor și prietenelor din acest spațiu, vouă sexului frumos! Cu ani în urmă am citit o poveste frumoasă scrisă de “Shel Silverstein” se numește "Arborele care dăruiește". Se povestea acolo că a existat odată un arbore bătrân când înflorea, fluturii veneau de pretutindeni și dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări de pretutindeni veneau să guste din ele. Un băiețel obișnuia să vină sub el
1 MARCH de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352062_a_353391]
-
de dragoste! Cu reverența vouă colegelor și prietenelor din acest spațiu, vouă sexului frumos! Cu ani în urmă am citit o poveste frumoasă scrisă de “Shel Silverstein” se numește "Arborele care dăruiește". Se povestea acolo că a existat odată un arbore bătrân când înflorea, fluturii veneau de pretutindeni și dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări de pretutindeni veneau să guste din ele. Un băiețel obișnuia să vină sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obișnuit cu el și
1 MARCH de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352062_a_353391]
-
-mi teșească țeasta, să-mi lustruiască solzii și să-mi deformeze abdomenul. E.G. (nervos): Nu mai am timp. Trebuie să încerc oprirea unei catastrofe petrecute încă înainte de începuturile istoriei. ȘARPELE (cu emfază): Astfel, „căderea în timp se va estompa în arborele vieții”! E.G.:Fii sigur că peste un minut ființa ta, transformată într-o baltă cleioasă, nu va mai opune rezistență. ȘARPELE (zâmbind): Ți-am spus: ai o veșnicie la îndemână să încerci și tot atâta să nu reușești. E.G.:Iată
PRINŢUL TENEBRELOR, PIESĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352073_a_353402]
-
răsturnată într-un sicomor) în costume de astronaut mă simt marele gatsby privind invitații beți ce dansează foxtrot în piscină alături de elefanți cu diademe uriașe călăriți de margarete frivole mi-e dor de amiezile în care amintirile cad dintr-un arbore al pâinii poți hrăni un sat de chirpici cu ele între noi un zid se vede pe lună îmi țin răsuflarea să nu dispară totul. Cha’ac difracția pașilor tăi pe trepte unda sonoră cobră decapitată se amplifică devine ropot
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
și mă întreb mereu Trece prin mine vântul ca cerul și ca dorul Ne-am ucis însăși șansa de-a fi eliberați Asasinând nemernic însuși Judecătorul? NE TREBUIA O CRUCE Nu vedeți o ființă pe dealuri târându-și crucea imensă arborele pe dealuri cară cerul prin trunchiul lui Fiecare popor trebuie în lumină să-și aibă crucea lui astfel el nu este încă născut și pierdut este în ceața istoriei Brâncuși cioplea Coloana Infinită dar el încă nu se născuse tot
BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354905_a_356234]
-
fiecare an, începând din 1947, statul Norvegian daruiește Londrei un brad imens. Povestea bradului și motivația cadoului este foarte interesantă! Este o mulțumire-omagiu adus britanicilor de către cetățenii din Oslo pentru suportul dat în cel de al doilea război mondial. Vârsta arborelui - cunoscut la noi sub denumirea de brad argintiu - este de aproximativ 50-60 de ani, înălțimea peste 20 de metri. Ceremonia de tăiere se face într-o pădure norvegiană în prezența ambasadorului britanic din Norvegia și a primarilor capitalelor Oslo și
JURNAL LONDONEZ (13) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355005_a_356334]
-
ceva mărunțiș pentru luntrașul care mă poartă dincolo de ascuțișul daltei în care au pierit munți de piatră dacă ar fi după tine mi-ai cerne și ultima fărâmă din albul ochilor înainte să mă lași într-un colț noduros al arborelui de cristal cine știe poate învăț să citesc viitorul în frunze spune-mi tu îngere de ce îmi sângerează tăcerea la începutul frunții tale de ce nu pot să accept evidentul că nu mai am plămâni liberi să te respire până în mijlocul
ÎN SPIRITUL GLASULUI ALB de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356829_a_358158]
-
îi spunea că nimeni nu e de vină, uite așa a hotărît Dumnezeu, nu le e dat tuturor să se înmulțească, iar chestia aia cu numele, care e dus mai departe, este un orgoliu fals, pentru că uite cum stăm cu arborele genealogic. Eu și cu tine, de exemplu, am avut împreună patru părinți, opt străbunici și șaisprezece stră-străbunici ... dacă presupunem că părinții noștri ne-au adus pe lume cînd aveau ei vreo treizeci de ani, atunci și străbunicii aveau tot treizeci
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
pot număra viața pe degete așa ți-aș fi putut spune din ce parte îmi poți asculta urmele însă tu nu ai respirat niciodată o îmbrățișare de solzi pentru că nicio realitate nu se poate desena artistic la fel cum niciun arbore nu știe să se decojească de pădurile trecute blocurile mele sunt bolnave de ani umbra cioplește în auz cartiere de oameni întregi până în somnul de proastă calitate unde țipă întunericul ca un cor de prunci ți-am învățat viața pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]