4,016 matches
-
învelit în plastic, să le pun în frigider, să le scot la o săptămână după data expirării și să le arunc la coș. Dar astea sunt boabe de fasole adevărate. Așa arată, scoase direct din pământ. Sau... culese dintr-un arbust. De oriunde-o fi. De fiecare dată când desfac o păstaie e ca și cum aș găsi un șir de bijuterii verde deschis. Și, când duc una dintre acestea la gură, e... Ei, OK. Trebuie gătite. Câh. Când termin cu fasolea, frământăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de durere, în tăcere. Mă simt ca și cum aș avea zece ani și m-aș juca de-a v-ați ascunselea, și retrăiesc câteva clipe același amestec de spaimă și încântare. La aproximativ zece metri de casă mă ghemuiesc în spatele unui arbust și aștept. O clipă sau două mai târziu, îl văd pe Nathaniel conducându-i pe Geigeri pe peluză către heleșteul cu nuferi. — Cred c-a dat mana, le spune. Am zis să vedeți și dumneavoastră. Aștept până trec mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se acorde puțină libertate de acțiuneă Vorbea cu pesimismul pătimaș caracteristic evreuluiă” Locul unde citeam, În timp ce așteptam Împreună cu Rosamund ca ambulanța să‑l aducă pe Ravelstein acasă, era o curticică, mărginită de gardul din fier forjat. Un bazin de piatră, arbuști, iarbă - ba chiar și plante acvatice. Mai lipseau numai broaște, dar ar fi trebuit aduse din import. De unde să le fi importat? În milele de piatră care Înconjurau acest sanctuar nu se găseau broaște. Curtea era ca o cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
inaugureze discuțiile. La Începutul toamnei era Încă destul de activ, deși când Îl conduceam din apartament până la campus, trebuia să se oprească la fiecare colț ca să‑și tragă răsuflarea. Îmi aduc aminte că stoluri de papagali coborâseră pe un pâlc de arbuști cu boabe roșii, comestibile. Se bănuia că papagalii aceștia erau descendenții unei perechi care scăpase dintr‑o colivie; Își clădiseră cuiburi lunguiețe, ca niște saci, În parcul de pe faleza lacului și mai târziu colonizaseră aleile. În adăposturile păsărești care atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bărbierească, să facă Însemnări, să se Îmbrace, să fumeze, să iscălească cecuri. E știut că dacă nu‑ți dai singur silința să te Însănătoșești, ești un repudiat, un om sfârșit. În dimineața când Ravelstein și cu mine am nimerit peste arbuștii Împănați cu papagali care se Îndopau cu boabe roșii și vânturau zăpada, patul de spital cu triunghiul de oțel a fost demontat și mutat din dormitorul pacientului. - Slavă Cuiva, a exclamat el când patul Încărcat În lift a dispărut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
originale din secolul al XVII‑lea. Se leagănă În muzica sublimă, o muzică În care ideile se dizolvă, reflectându‑se apoi sub formă de simțiri. Le duce cu el În stradă. O boare de zăpadă timpurie s‑a lăsat peste arbuștii Înalți, aceiași arbuști În care‑și făcuseră adăpost un imens pâlc de papagali - cei proveniți din perechea scăpată din colivie, și care acum Își clădiseră cuiburile lungi ca niște săculețe prin aleile laterale. Se hrănesc cu boabe roșii. Ravelstein se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
al XVII‑lea. Se leagănă În muzica sublimă, o muzică În care ideile se dizolvă, reflectându‑se apoi sub formă de simțiri. Le duce cu el În stradă. O boare de zăpadă timpurie s‑a lăsat peste arbuștii Înalți, aceiași arbuști În care‑și făcuseră adăpost un imens pâlc de papagali - cei proveniți din perechea scăpată din colivie, și care acum Își clădiseră cuiburile lungi ca niște săculețe prin aleile laterale. Se hrănesc cu boabe roșii. Ravelstein se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
avea un birou dotat cu tehnologie de ultimă oră, o măsuță pe care se aflau o mulțime de reviste, străjuită de două fotolii care păreau foarte confortabile, o fereastră spre lume pe pervazul căreia erau plante foarte bine întreținute, un arbust de yucca într-un colț, iar podeaua era acoperită în întregime cu mochetă într-o nuanță caldă de culoarea piersicii. Ușa din dreapta dădea într-o magazie în care erau așezate ordonat rânduri de dosare, de jos până sus, și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sunt prietenii și unde, dușmanii? Nimeni n-a știut-o niciodată. — E în regulă. Desfășoară-ți oamenii. Și să nu tragă, dacă nu e nevoie. Respectară disciplinat ordinul. Cei cincizeci de soldați înaintară în formațiune de luptă, strecurându-se printre arbuști și porumbiște, sărind de pe o piatră pe alta, căutând adăpost în primele case. Mergea în frunte, ca de obicei, și când se termină terenul semănat care îl apăra, o porni înspre un șanț lat care se deschidea la vreo patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lemnul curbat al ambarcațiunii, dar, chiar și așa, se dovedi incapabil să potolească dezlănțuirea pasionată a perechii. Continuă să vâslească fără grabă. Canalele începură să se lărgească, apele se eliberară de nuferi, iar malurile se dădură în lături, așa încât coroanele arbuștilor și ale cedrilor încetară să se mai atingă de la un mal la celălalt. În fața provei caiacului se ivi imensa mlaștină pe care o căuta, crescătorie de caimani, anaconde și gigantice broaște țestoase. Ape atât de liniștite, încât păreau de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
La suprafață, apăru mânerul harponului și apoi capul caimanului mort pentru totdeauna. Prinse foarte scurt la pupă capătul frânghiei și vâsli încet spre mal, care mai mult se ghicea decât se vedea la distanță. Trase caiacul pe uscat între doi arbuști din luminiș, își apucă prada și, cu o ultimă sforțare, reuși să o târască câțiva metri pe uscat. Apoi, gâfâind, se prăvăli alături ca să-și recapete răsuflarea. Lăsă să treacă o jumătate de oră și se întoarse la mlaștină. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
verde ca măslina, verde ca grâul, verde-albăstrui, verde-gălbui, verde-portocaliu, verde-verde. Închis și deschis, cald și rece, luminos și stins. Verde! Un cer albastru apăsător fără un nor și apa cafenie și murdară care târa o Infinitate de trunchiuri sau de arbuști verzi. Și o căldură de cuptor. Căldură, la soare, și căldură, la umbră. Căldură, ziua, și căldură, noaptea. Căldură, în zorii zilei și chiar la căderea nopții, pentru că pe râul larg San Pedro nu bătea nici o adiere de vânt, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și de umilințe... Orele cele mai îngrozitoare pe care Creatorul le-a lăsat pe Terra. Își aminti apoi asfințiturile de soare pe lagună, când pe cerul strălucitor începeau să se deseneze trăsături roșiatice și în coroanele de serrapias și în arbuștii de pe margini se trezeau papagalii, care la rândul lor trezeau gaițele din subarboret, și acestea, curcanii din arborii de capoc, care strigau la somnoroasele maimuțe araguatos... Își aminti, în sfârșit, alt răsărit de soare de la poalele vulcanului Liniștit, când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și capul scos la suprafață, dădură drumul primelor râgâituri, în vreme ce o îndepărtată pasăre-bombardier se trezea fluierând în căutarea perechii cu care să-și petreacă noaptea. Continuă să vâslească fără grabă. Canalele începură să se lărgească și coroanele stejarilor și ale arbuștilor încetară să se mai atingă de la un mal la celălalt. În ramurile de sarrapia urlau, lugubru, maimuțele araguato și, din când în când, se auzea șuierul de nedescris al păianjenului-maimuță. Observă bătaia din aripi a primelor răpitoare nocturne: de la rapidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
începea cu descrierea unui copac, un copac bătrân de sute de ani, ce se afla la marginea unei păduri. Primăvara, când pădurea era înfrunzită și parfumată de mirosul floricelelor, copacul era uscat, lipsit de frunze. Iarna, când zăpada cristalină împodobea arbuștii golași, acel copac era înfrunzit și plin de floare. Oamenii se întrebau cum de era posibil și au decis să-l taie, gândindu-se că e un semn rău. Însă un bătrân înțelept a întrebat ce motiv au să taie
Un suflet special. In: ANTOLOGIE:poezie by Cecilia Mariciuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_681]
-
la peisajul arboricol, acesta nu a suferit modificări față de prezent, poate doar s-a rărit, astfel că vegetația continuă să fie reprezentată prin păduri de fag, gorun, tei, carpen, plop, cireș (o parte păstrându-se și astăzi), iar stratul de arbuști de la baza lor este compus din alun, sânger, păducel, corn, măr pădureț ș.a. Majoritatea lor este specifică pădurilor central-europene (gorun, fag), dar și stepelor și silvostepelor continentale est-europene (stejar brumăriu, stejar pufos, arțar tătărăsc). În general, vegetația se împarte în
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
și pete de zăpadă. Un loc unde să fii singur cu lumea tăcerii. Apoi, a Început vântul. Știam că trebuie să fie rece, dar nu Îl simțeam. Puteam vedea, puteam auzi, doar nu simțeam nimic. mă puteam prelinge printre crengile arbuștilor fărĂ să mă zgârii. Apoi deodată am auzit o bătaie Îndepărtată. Am alunecat Înspre ea, departe, din ce În ce mai departe, până totul În jur a devenit alb și Înghețat. Cineva bătea Într-o tobă. Știam și cine era bărbatul care bătea toba
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și pete de zăpadă. Un loc unde să fii singur cu lumea tăcerii. Apoi, a început vântul. Știam că trebuie să fie rece, dar nu îl simțeam. Puteam vedea, puteam auzi, doar nu simțeam nimic. mă puteam prelinge printre crengile arbuștilor fără să mă zgârii. Apoi deodată am auzit o bătaie îndepărtată. Am alunecat înspre ea, departe, din ce în ce mai departe, până totul în jur a devenit alb și înghețat. Cineva bătea într-o tobă. Știam și cine era bărbatul care bătea toba
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu știe ce-i În ea, ori, are, acolo, cine știe ce mare bogăție, și caută s-o ascundă, cine-l poate ști, de cine. Da, măi, s-ar putea. În acest răstimp, Cocuz Cocuz făcu doi pași Într-un tufiș de arbuști ornamentali, și, după ceși puse sacoșa cu bani la picioare, se zmuci, la bieții și nevinovații pantaloni, să și-i dea, repede, În jos. Când era cam pe la jumătatea acțiunii, numai ce, zmuc!, de pe alee, unul din tineri, și, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
considerabil faima solnițenilor. A pus, totodată, ordine, de fapt, ordinea cuvenită, În activitatea cimitirului: i-a mărit suprafața, a ordonat aleile și restaurat mormintele, a Împrejmuit porțiunea respectivă de teren cu gard sănătos, gospodăresc, pe margini plantând pomi fructiferi și arbuști ornamentali, a Înnoit aproape toate crucile, mă rog, a determinat, să se vadă, că, acest segment de viață a satului, se afla sub mâna unui adevărat om al lui Dumnezeu, nu a unui Pârâș oarecare, luat, de ici - de colea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Întoarcerea către casă. Viața a făcut ca ei să se Întâlnească, Într-un punct, foarte aproape de portița Aurei. Portița - portiță. Ca toate celelalte; casa, Însă, durată temeinic, părea ceva de vis, plutind, peste un rai de verdeață, rai, În care, arbuști și pomi fructiferi, laolaltă cu numeroase specii de flori de grădină și de câmp, printre rondouri și alei străjuite de iarbă, de un verde crud, și de o prospețime ademenitoare - toate astea invitându-l, pe trecător, să-și Încetinească pasul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai semăn cu cel de altă dată? Cu care cel de altă dată? Cu Lo, cu care, oare, altul, decât cu micuțul și cu mutalăul de Lo, de la grădinița din spatele gării centrale a municipiului ăstuia?! Bătrâna, măruntă ca tufușoara de arbuști Încă vivaci, de pe marginea trotuarului, ridică fruntea, drept În sus, către muntele de bărbat care i se păru că o salută. Da. Eu v-am spus, sărut mâna, doamnă Iuli. Eu, ăsta, din partea dreaptă, a bătrânului meu tată, de lângă mine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
plăcea să o țină deschisă îl ispitiseră. Simțind că cerul este senin, semn că toată ziua va fi frumoasă, a hotărât să meargă mult mai departe, într-un părculeț în care simțea miros de iarbă bine întreținută, de frunze de arbuști și copaci decorativi. Era liniște și, tot acolo, putea asculta în voie dialogul plăcut al păsărelelor ce nu se speriau de el. Uneori cumpăra un covrig ori o pâinică și le dădea firimituri. Le simțea cât de fericite sunt și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
De la scările cu trepte de marmură și bazinul de înot de dincolo de gardul de beton înalt de doi metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape fiecare doi pași până să-și revină cât de puțin. În uriașa cameră de oaspeți era gălăgie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a lui Robin, jumătate pe jumătate de metru, fotografie pe care o urcară pe masă, proptind-o cu o prăjină. Deci Robin. Prima impresie. Un domn înalt, extrem de înalt, dacă nu cumva își petrecuse viața lăsîndu-se fotografiat pe lângă lizierele unor arbuști foarte pitici. 239 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Robin îi dăruise primul său șorț de frunze, primul ceasornic, îi predase primele lecții cum poate să apuce halca de carne crudă, fără să se rănească, întrebuințînd furculița. Să nu-ți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]