2,333 matches
-
cu gesturi exagerate. Lanark se duse la pat. Rima părea că doarme. El lunecă delicat lîngă ea și adormi. Cineva părea că-i pune o lanternă în ochi, așa că îi deschise. Salonul era cufundat în întuneric, dar fereastra de dincolo de arcadă era plină de stele. Apăruse o lună aproape plină și lumina ei pală strălucea pe pat și pe Rima care, sprijinită în cot, îl urmărea cu un mic surîs grav, ciugulindu-și vîrful unei bucle aurii-argintii. Numai tu m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o tortură și am leșinat. Asta s-a întîmplat cu mult timp în urmă și, iată-mă, vorbind cu voi, într-o cameră frumoasă și curată. — Vei fi bine îngrijită aici, spuse Lanark brusc. Se ridică și se îndreptă spre arcada ce mai apropiată. Povestea lui Nan îi amintise de propria coborîre ucigătoare, făcîndu-l să-și dorească peisaje însorite, cu dealuri și ape. Plin de speranță, ridică marele stor venețian, dar ecranul pe care-l crezuse cîndva o fereastră nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
printre care se auzeau sunete de fanfară. Deschise ochii. Zgomotul nu era imaginar. Aerul vibra de larma trompetelor. Lanark se ridică, la fel și Rima. Trompetele deveneau asurzitoare, apoi tăcură cînd o figură neagră și argintie apăru și rămase sub arcada din mijloc. Era un bărbat îmbrăcat într-o haină neagră, cu nasturi de argint, cu pantaloni negri pînă la genunchi și ciorapi albi. La gît și la încheieturile mîinii avea dantele și paftale de argint la pantofi. Pe cap purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încet printr-o navă laterală, iar Lanark avu timp să observe că această catedrală fusese folosită în diverse scopuri de la fondarea ei. Deasupra atîrnau steaguri zdrențuite; pe lîngă pereți erau memoriale ornamentate în cinstea soldaților care invadaseră continente îndepărtate. înainte de arcadele de sub turlă, o luară la stînga și coborîră cîteva trepte, apoi la dreapta, și pășiră pe altele, intrînd într-o capelă mică. O lampă portocalie atîrna de plafonul cu nervuri de piatră, dar piatra era văruită, iar efectul era odihnitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Pe onoarea mea, Viermii marini or s-o ia pe cocoașă! Cîteva trepte îi duseră spre o pasarelă între tuburile orgii și încă două-trei, la capătul unui pod lung și jos. Plafonul era înclinat de la podea spre un zid cu arcade de deasupra naosului. în timp ce coborau, Lanark observă că la stînga, podul era împărțit în nișe, fiecare conținînd cîteva mobile. într-una din ele, un bărbat într-o haină murdară încerca să repare o cizmă veche. în alta zăcea o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe gura cascată a surpriză. Ea îl dădu la o parte, rîzînd și spunîndu-i: — Pătimaș, îîm? — Cum se simte? — Dormea cînd am plecat, dar am chemat sora să fie în siguranță. — Mulțam, Frankie, ești o fată bună. Trecu pe lîngă arcadele de-a lungul podului și intră fără zgomot în dormitorul luminat. Rima îi zîmbi cu blîndețe de pe pernă. — Salut, îi zise el, și se ghemui pe o pernă de lîngă pat. — Au început contracțiile. — în regulă. Vine și o soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
furios. Universul reveni la viteza normală. Sora îi dădu Rimei copilul și-i spuse lui Lanark pe un ton sever: — Du-te și adu două farfurii de supă din bucătărie. — De ce? Fă ce ți se spune. El alergă pe lîngă arcade, auzind sunetele liturghiei care veneau de la parterul catedralei. O voce depărtată de preot psalmodia: „Gătit-ai înaintea mea masă den preajama celor ce mă năcăjăsc...“. Jack stătea în bucătărie, ascultîndu-l pe Ritchie-Smollet, care se sprijinea de o masă. — Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
distrau grozav și terminau seara la vreun cinema sau cine mai știe unde, pe când eu vizitam o prietenă, o avocată mult mai în vârstă decât mine (împlinise douăzeci și patru de ani), o frumoasă cu părul complet alb, îmi ștergea cu spirt arcadele sparte sau omoplații jupuiți, făceam dragoste. O dată, într-o duminică de toamnă, la dușuri, după meci, a venit Constantin îmbrăcat cu o superbă flanelă albă, îl mai văzusem și în alte dăți dând târcoale pe acolo; Gică Wirth, care juca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ambianță mai populară. Există, desigur, și un complex cinematografic recent aproape de rotondă, iar ceva mai încolo cheiurile găzduiesc terenurile pe care au loc jocuri cu bile, foarte căutate la sfîrșit de săptămînă. Se trece pe sub căile micii centuri, ale cărei arcade adăpostesc ateliere de artiști și sedii de asociații. O fabrică de mezeluri amintește de prezența abatoarelor din Villette, care au cedat locul Cetății Științelor și Industriei. O zonă nedefinită unde se operează trecerea către Aubervilliers și Seine-Saint-Denis. Evoluțiile precum acelea
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
sertar și se ridică: - Mulțumesc, draga mea. Nădăjduiesc că vom fi legate printr-o asociere îndelungată și reciproc satisfăcătoare. Poftim pe ușa asta. Era tot o ușă secretă și dădea pe un coridor larg, la capătul căruia se deschidea o arcadă amplă. Apropiindu-se de ea, Lucy văzu că aceasta era, de fapt, intrarea într-un dormitor mare și luxos. Sesiză mărimea dormitorului chiar înainte de a ajunge în pragul lui. Dar multe lucruri dinăuntru îi stârniră suspiciune, așa că nu intră imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ești vrăjitoare, le citești oamenilor în gând. — Le citesc în inimă, îi răspunse, scuturându-și capul pe spate, cu coamă cu tot. Un dar numai al ei era revărsarea pletelor negre, care îi încadrau fața cu nasul fin, dar cu arcade puternice, sub care ochii ardeau. Lui așa i se păruse atunci, stând în noapte, că ochii Veterinarei ardeau ca pupilele mâței Eleonor. În frigul tăios de afară, el se purtă totuși ca un străin care locuise douăzeci de ani în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Pentru Omar, era doar o scenă de fast, pe care mulțimea a strivit-o sub tălpi. Între îngâmfarea macedoneanului și încăpățânarea speriată a reginei abandonate, învingătoare e turma de mercenari și soldați, de valeți și oameni de curte, adunați sub arcadele loggiei albe, care strălucește în lumina necruțătoare și pe sub care se vede pustiul unui cer sec de deasupra nisipurilor. Învăță chiar atunci, pe loc, că în lumi ca aceea culorile erau vii precum sângele proaspăt curs. În tablou, regăsi aceeași
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
el însuși era un intrus între scuturi și coifuri, între prăzi de război și care de luptă, însă observă de îndată că dincolo de figurile din prim-plan și de loggia cunoscută, pe care o încălzea soarele, nu era nimic. Sub arcade, acolo unde cerul părea că se leagă cu podișul fierbinte, era marginea lumii și decorul tot se vărsa în vid. „Pe toți sfinții, nu-i nici cât o insulă“, își mai zise Omar, dar, în aceeași secundă, cineva îl cuprinse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Numai palmierii din Bam făceau astfel de poame care, în amiaza deșertului, păreau ciucuri de ambră, găteli pentru vânt. Era la amiază și în Yazd s-ar fi stat în răcoarea întunecată de după storuri. Mamă-sa și femeile ajunseseră sub arcadele ceainăriei „Ghahve Sonnati“, iar acolo Omar găsi locul cel mai parfumat de pe lume: era un salon pictat, fostă baie a guvernatorului, în care atunci, pahare și cești zornăiau cu un clinchet de fructe cu coajă, care se loveau între ele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe balustrada unde de obicei o vedea pe maimuța care ținea un rozariu. Îi șopti cum îl mai auzise șoptind pe Godun, când o alinta: — Eleonor, vino aici, fată dragă, ce cauți acolo și cum ai intrat? În spatele ei, sub arcade, cerul alb, ca o crustă de sare, se lipea de platoul uscat și Omar se gândi iar la Yazd. Desprinse tabloul din cuiul în care îl mutase, mai jos, ca să-l poată vedea stând în pat, și-l ținu sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că ați plecat de-acasă. Dacă nu vedeam lumină... ― Așa e, așa e... Șerbănică Miga își umezi buzele: De fapt, pe cine căutați? Își agita silueta bondoacă, încercînd să taie orice priveliște spre interior. Antreul era minuscul și doar o arcadă fără ușă îl despărțea de sufragerie. ― Sânt șofer pe getax... Ochii scormoneau peste umărul bătrânului. Am adus aici acum două ore un domn. Ioniță Dragu tresări și ridică brusc gâtul. Semăna cu un cocostârc speriat. ― Da, probabil, se auzi glasul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai siguri, până una alta. Intră la el în odaie pipăindu-și poalele hainei de casă. Valerica Scurtu rămase un timp pe gânduri, apoi se ridică greu. Lăsă ușa camerei larg deschisă. Începu să se pudreze grăbită, supraveghind holul. Pe arcadele pleșuve desenă două sprâncene inegale, învioră cu un roșu de cărămidă buzele zgrunțuroase și obrajii surpați. Își strânse lațele într-o panglică neagră apoi schimbă capotul. Reveni prima în hol. Melania Lupu se interesă din pragul bucătăriei: ― Gata, copii? Panaitescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe care le putem avea în aceasta chestiune. Catedrala orașului nostru, în orice caz, a fost aproape plină de credincioși în timpul întregii săptămâni. În primele zile, mulți locuitori stăteau încă în grădinile de palmieri și rodii care se întindeau în fața arcadelor de la intrare, ca să asculte murmurul crescând de invocații și rugăciuni ce se revărsau până în stradă. Încetul cu încetul însă, atrași de exemplul celorlalți, aceiași auditori se hotărâseră să intre și să adauge și vocea lor timidă la răspunsurile cântate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
si pe deasupra caselor. Întâi se pornise un vânt puternic și fierbinte care a suflat o zi și care a uscat zidurile. Soarele a înțepenit. Valuri neîntrerupte de căldură și de lumină inundară orașul de dimineață până seara. În afara străzilor cu arcade și a apartamentelor, se părea că nicăieri în oraș nu există un loc care să nu fie plasat sub cea mai orbitoare reverberație de lumină. Soarele îi urmărea pe concetățenii noștri prin toate colțurile străzilor și, dacă se opreau, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
A! zise Cottard, nu e ușor, veniți cu mine. Erau orele patru după-amiaza. Sub un cer greu, orașul se cocea încet. Toate magazinele aveau storurile lăsate. Marile artere erau pustii. Cottard și Rambert au luat-o pe niște străzi cu arcade și au mers îndelung fără să vorbească. Această tăcere, această moarte a culorilor și a mișcărilor putea fi atât de bine a verii ca și a flagelului. Nu știai dacă aerul era greu de amenințări sau de pulbere și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ultimul testament Tatălui meu, această dovadă a dragostei și admirației mele nețărmurite Prolog Bagdad, aprilie 2003 Mulțimea se îmbulzea și mai tare acum, de parcă ar fi simțit miros de sânge. Se năpustiră prin arcadă și greutatea lor apăsă ușile înalte, de fag până când acestea se prăbușiră. Salam înainta odată cu ei. Nu avea de ales. Făcea pur și simplu parte din monstrul în mișcare alcătuit din bărbați, femei și copii, unii chiar mai tineri decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
despre Ierusalim ca și cum ar fi vorbit despre o formă de boală mintală. Opri un bărbat cu o cameră foarte mare la gât, care purta sandale și șosete, și îi ceru să o îndrume spre Zidul de Vest. Arătă spre o arcadă care se găsea chiar în direcția opusă Porții Jaffa. Acesta, își aminti ea, era drumul spre souk. Avu senzația coborârii unui deal pe acea cărare abruptă, bătucită de milioane de pași în sute, dacă nu chiar mii de ani. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din cadrul acestei separări și plecă. Maggie se întrebă cât mai putea sta acolo până să o mute cineva. Trebuia să afle unde să se ducă. Văzu un polițist înarmat și îl întrebă de tunelurile Zidului de Vest. Îi arătă o arcadă îngustă, care părea proaspăt construită în lungul zidului mai mult scund ce cădea perpendicular chiar pe Kotel. Afară se afla un grup cam de treizeci de bărbați și femei, echipați cu sticle de apă și camere video. Perfect. Așteptă în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lungul zidului mai mult scund ce cădea perpendicular chiar pe Kotel. Afară se afla un grup cam de treizeci de bărbați și femei, echipați cu sticle de apă și camere video. Perfect. Așteptă în spatele lor, după care îi urmă prin arcadă, cu ochii în jos, jucându-se nervos cu telefonul. —Bine, oameni buni. Vă rog să ascultați cu toții. Mulțumesc, spuse ghidul turistic - un american în jur de treizeci de ani, cu o barbă țepoasă și ochi luminoși, strălucitori. Bătu de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
voi fi ghidul vostru în acest tur prin tunelurile Zidului de Vest - și în această călătorie printre moștenirile antice ale poporului evreu. Trebuie doar să mă urmați și putem începe. Îi conduse într-o pivniță, o încăpere în formă de arcadă boltită. Pietrele erau mai reci și mai cenușii decât cele cu care se obișnuise Maggie în Ierusalim și se auzea un bâzâit de ventilatoare, prin care se încerca disiparea mirosului mucegaiului uscat, crescut în întuneric. —OK, suntem toți? Vocea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]