6,861 matches
-
la locuința sa din București cel puțin o dată pe lună, dacă nu mai des. În fine, cu puțin înaintea plecării definitive din Brănești, Virgil se repezise și pe la mănăstire, ca să-și ia rămas bun de la General și de la Vică Scorțeanu. Ardeleanul îi declarase aproape cu lacrimi în ochi că el, Virgil, fusese prietenul lui cel mai bun de pe acele meleaguri și-i dăruise generos o damigeană mare cât toate zilele, plină ochi cu zaibăr oțetit, foarte bun însă, după cum îl asigurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ortodox Grigore Comșa și a starețului mânăstirii Bodrog, Policarp Morușcă, datorită specificului acestei zone de după Primul Război Mondial, devenită "locul de bătaie a tuturor sectanților": Nu rămăsese familie ortodoxă, neotrăvită de veninul ademenitor al sectanților suspecți, veniți pe mănoasele plaiuri ardelene de prin toate colțurile lumii, ca să destrame odată cu credința și unitatea acestui neam"75. Arhimandritul considera astfel că părăsirea credinței strămoșești (ortodoxe) ar fi dus la "slăbirea sentimentului național, lucru urmărit cu statornicie de toți vrăjmașii neamului nostru mai ales
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sub ochii mei, pe vaporul în care călătoream pe Oceanul Atlantic: "Doi Români: unul din Ardeal și altul din Vechiul regat s-au luat la ceartă, pe vapor, din motive naive de politică și... regionalism. De la ceartă au ajuns la bătaie. Ardeleanul, mai voinic, trântește pe jos pe regățean, după ce-l snopise în bătăi, apoi îi pune mâna-n gât și vrea să-l sugrume. Un turc, mai voinic ca Ardeleanul, ce se plimba pe covertă c-un șirag de mătănii în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
naive de politică și... regionalism. De la ceartă au ajuns la bătaie. Ardeleanul, mai voinic, trântește pe jos pe regățean, după ce-l snopise în bătăi, apoi îi pune mâna-n gât și vrea să-l sugrume. Un turc, mai voinic ca Ardeleanul, ce se plimba pe covertă c-un șirag de mătănii în mână, văzând că sub ochii noștri se va petrece o crimă. Sare deodată între beligeranți, despărțindu-i și dând voinicește un brânci Ardeleanului. Ca scăpat dintr-un vis urât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sugrume. Un turc, mai voinic ca Ardeleanul, ce se plimba pe covertă c-un șirag de mătănii în mână, văzând că sub ochii noștri se va petrece o crimă. Sare deodată între beligeranți, despărțindu-i și dând voinicește un brânci Ardeleanului. Ca scăpat dintr-un vis urât, bietul regățean îi mulțumește și apoi venind spre mine, îmi spuse: "Vai.. Văzuși părinte, ce pății de la ticălosul asta? Dacă nu era "creștinul de păgân" mă omora "păgânul de creștin!..." Audiatur et altera pars
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
-i un spiriduș din „O mie și una de nopți”, care m-a învățat să înalț zmeie de hârtie pe tăpșanul din marginea satului, precum îl învățase cândva Vasile Porojan pe viitorul bard de la Mircești. Și vorba unui mare scriitor ardelean: oameni erau cu toții, ba încă oameni de toată mâna. Când bunica lui Ildikó făcea gulaș, ne chema pe toți copiii, mamă, ce mai mâncam, fără să ne simțim discriminați; când buna mea făcea plăcinte sau alte bunătăți, tărnațul ei era
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Vâlcea sau București, care aveau să ducă viața seminomadă a părinților, urmându-i din cazarmă în cazarmă. țin minte și acum șocul de natură lingvistică atunci când i-am auzit vorbind cu o viteză mult mai mare decât a noastră, a ardelenilor, rotunjind și închizând vocalele pe care noi le pronunțam atât de "deschis", presărate cu nenumărate interjecții, încât erau gata să-ți perforeze timpanele. Sunt sigur că măcar până prin clasa a patra vorbeam exact așa cum se vorbește în zona lingvistic indistinctă
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
timpanele. Sunt sigur că măcar până prin clasa a patra vorbeam exact așa cum se vorbește în zona lingvistic indistinctă Banat-Crișana, cu puternice influențe fonetice din țara Moților (de unde sunt originari bunicii mei), dar și cu straniele rămășițe lexicale din perioada școlii Ardelene: spuneam nu "mână", ci "brâncă", în loc de "murdar" - "nălăut", "miezul" era "lamură", și multe altele. Acel accent s-a diminuat oarecum de la sine, sub influența emisiunilor de radio, a școlii și lecturilor. Îmi imaginez că nu foloseam chiar tot timpul "româna
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
e cel care priponește (= arestează) și trimite la pripon (= închisoare). Trocar (înregistrat în Dicționarul de argou al lui G. Volceanov, 2006) provine de la troacă: cuvântul e și un termen de desemnare a locuitorilor din Șcheii Brașovului și o poreclă dată ardelenilor de către locuitorii din Muntenia (s-a observat că atât trocar, cât și gabor trimit la spațiul ardelenesc). Trecând în revistă diferite explicații, Al. Ciorănescu preferă totuși să vadă în trocar o aluzie la "animalul care mănâncă din troacă". Ar fi
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
început să fie apreciate la adevărata lor valoare. Insolitul document romantic rezervă însă surprize chiar și pentru cititorul din secolul XXI. Decenii la rînd, după descoperirea și reeditarea cărții, Codru Drăgușanu a fost privit drept un soi de Dinicu Golescu ardelean, om care descoperă plin de încîntare Europa și procedează apoi la amare comparații cu situația din țara sa. Există, fără îndoială, și o "latură Dinicu Golescu" în Peregrin..., dar ea rămîne marginală. Autorul e mult mai inteligent și mai modern
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
de filtru cultural sever. Cînd Codru Drăgușanu se adresează interlocutorului său, la 1835, cu formula Carissime fîrtate, el atinge involuntar geniul. La vîrsta de 17 ani, sătul să mai suporte bădărăniile unui căpitan în cancelaria căruia lucra ca secretar, tînărul ardelean de extracție modestă, fiu de țăran sărac din Drăgușul Făgărașului, are brusc revelația că e croit pentru un destin înalt, nu pentru viața mizerabilă și subalternă pe care o ducea. De aceea, fuge în }ara Românească, unde va escalada, în
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
acest rai maometic m-am fost culcat alaltăseară, la 11 ore și cetind reculegerile poetice ale domnului de Lamartine, de curînd ieșite la lumină, drept specific somnifer, așteptam pe Morfeu..." (Scr. XX, februarie 1841). Luîndu-l pe Lamartine peste picior, pașoptistul ardelean se situa la o distanță astronomică de colegii săi din Principate. Și se afunda cu voluptate în existența de stil balzacian. Plecat de cinci ani de la "talpa țării", fără a avea patrimoniu personal și nici nume sonor, Ion din Drăguș
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
1844). Așa cum generația pașoptistă, prejunimistă și junimistă din România au privit spre Paris ca spre centrul lumii și n-au visat altceva decît formarea spirituală în mediu parizian, făgărășanul Ion cedează aceleiași ispite, contaminat de obsesia pașoptistă comună. Dacă scriitorul ardelean alege instinctiv stilul balzacian de viață, Peregrinul... ne arată că vocația primordială a autorului a fost aceea de a răzbate într-o lume unde soarta nu-i oferise la naștere nimic, în afara unei dotări intelectuale superioare. încă de la începutul cărții
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
La vîrsta de 17 ani, fugind noaptea ca un hoț din satul său, adolescentul are un gînd duios pentru iubita lui Chirica, dar blînda Chirica e curînd uitată și nu va mai reveni niciodată sub pana memorialistului. în schimb, Rastignacul ardelean, care se amuză, dar nu se îndrăgostește, procedează cu același "cinism" și cînd e vorba de jocurile iubirii. Aflat la Baden-Baden în suita unui prinț, culege fără nici un sentimentalism fructele care i se oferă, amuzîndu-se copios de naivitatea fetelor: "Dară
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
imperfecte ale lui Rastignac - și românii n-au făcut excepție. La Codru Drăgușanu putem urmări direct, pe viu, o asemenea formă de destin, realizat în spectaculoase și nefavorabile condiții - un destin pornit în cea mai umilă casă a unui sat ardelean și ajuns în palatele marilor capitale europene. Spre deosebire însă de toți acei Rastignac, străluciți și după aceea dispăruți fără urmă, ardeleanul nostru nu a ajuns doar în vîrful piramidei europene, ci a și lăsat un text pe măsură, jurnalul
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
destin, realizat în spectaculoase și nefavorabile condiții - un destin pornit în cea mai umilă casă a unui sat ardelean și ajuns în palatele marilor capitale europene. Spre deosebire însă de toți acei Rastignac, străluciți și după aceea dispăruți fără urmă, ardeleanul nostru nu a ajuns doar în vîrful piramidei europene, ci a și lăsat un text pe măsură, jurnalul indirect al devenirii sale, Peregrinul transilvan. Ca proiect scriptic și ca stil, el rămîne unic nu doar în romantismul românesc, ci și
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
îi inspiră și pe alții. Deoarece, în mod surprinzător, în Dicționarul General al Literaturii Române, în articolul dedicat lui Valeriu Mircea Popa, Nicolae Mecu urmează exact linia ideilor lui Al. Cistelecan, utilizând inclusiv aceleași sintagme. Este adevărat că numele criticului ardelean și ghilimelele apar în articol, dar ceva mai departe, marcând un citat fără legătură cu fragmentul consistent, plasat în fruntea textului, atât de îngemănat cu recenzia lui Al. Cistelecan. Probabil că celui dintâi care a scris despre poezia lui Valeriu
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
Creația lui Dumnezeu-Tatăl la versurile ultimului debutant), Al. Cistelecan are o inconfundabilă marcă ironică. Dincolo de aplicație, savoarea textelor sale critice este garantată. Și mai mult, încă, atunci când criticul "optzecist" care și-a dat demisia din "optzecism" se apleacă asupra scriitorilor ardeleni, apropiați, cum ar veni, geografic sau redacțional. După ce Alexandru Mușina și-a strâns într-o carte scrisorile trimise de la Olănești criticului de la "Vatra", iată că acesta se apucă, în nr. 14 din CULTURA, să comenteze paginile și proiectele intelectuale cuprinse
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7398_a_8723]
-
mai tuturor regulilor jocului (inclusiv în literatură) continuă să apere, cu armele sale puțin demodate, pozițiile strategice cucerite cu atâtea sacrificii de poeții și prozatorii de la mijlocul deceniului nouă al secolului XX. Nu că ne-am fi așteptat ca un ardelean serios precum domnul Petean să treacă peste noapte la fracturism sau să devină un portdrapel al milenarismului. Mai ales că moda nu înseamnă în chip necesar un plus de valoare. Dar este greu de ignorat faptul că o anumită ceremonie
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
și cît de periculoasă și plină de surprize poate fi o astfel de experiență. Și e semn de suficiență culpabilă să contempli șantierul unui pionier cu mina opacă a cititorului blazat. Să ne amintim că intelectualul care a îngropat Școala Ardeleană și pe continuatorii ei a fost Titu Maiorescu. Sub loviturile penei sale, proiectele lui Simion Bărnuțiu și Timotei Cipariu au încăput în rafturile de sarcofag ale arhivelor culturale, fără șansa unei resuscitări măcar parțiale a duhului lor. Vasile Lucaciu, care
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
fost Titu Maiorescu. Sub loviturile penei sale, proiectele lui Simion Bărnuțiu și Timotei Cipariu au încăput în rafturile de sarcofag ale arhivelor culturale, fără șansa unei resuscitări măcar parțiale a duhului lor. Vasile Lucaciu, care vine în prelungirea spiritului Școlii Ardelene, îndură el însuși consecințele discreditării pe care criticul Junimii a săvîrșit-o asupra mentorilor transilvăneni. O nepăsare endemică față de ce a scris și, mai grav, o antipatie surdă față de confesiunea pe care a reprezentat-o, grecocatolicismul, îl așază pe preotul din
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
ce a scris și, mai grav, o antipatie surdă față de confesiunea pe care a reprezentat-o, grecocatolicismul, îl așază pe preotul din Șișești în postura neprielnică a unui uitat. Strînsa apartenență la două categorii spirituale căzute astăzi în dizgrație - Școala Ardeleană și Biserica Unită - îl preschimbă pe Vasile Lucaciu în victima unei conjucturi și în ostatecul unor prejudecăți. Octavian Goga, care în 1914, a trecut munții spre regat alături de Vasile Lucaciu, pentru a milita pentru intrarea României în război, îi închină
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
a fost declinată de Direcția Națională Anticorupție către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, al cărui purtător de cuvânt a precizat că declarațiile ministrului pentru Proiecte de Infrastructură de Interes Național și Investiții Străine sunt de natură să prejudicieze ancheta. Procurorul Cristian Ardelean a declarat, pentru cursdeguvernare.ro, că "Din păcate, domnul ministru a ieșit în presă și a spus despre plângere. Domnul ministru poate vrea să facem în trei săptămâni un dosar de corupție?". Întrebat dacă declarațiile lui Dan Șova sunt de
Mită pentru autostradă: Declarațiile lui Șova pot prejudicia ancheta by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/67522_a_68847]
-
Bratu Iulian Doi ardeleni ajung la oraș și sunt cazați într-un hotel la etajul 20, însă liftul nu merge, astfel că se apucă ei să urce pe scări. Pe la etajul 5, Ion îl trage de mânecă pe Gheorghe: - Gheo, am să îți zic
BANCUL ZILEI: Ion și Gheorghe, cazați în hotel la etajul 20 by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79111_a_80436]
-
mai ales de faptul că termenului-cheie de care se folosește ("secret") i se dă o accepție îndeajuns de imprecisă. I se acordă de fapt mai multe înțelesuri, cum deja am arătat. Să vedem însă mai de aproape. Vorbind despre Școala Ardeleană criticul se referă, de pildă, la "un fond secret al literaturii române" către care ar fi fost treptat împinși corifeii acesteia, Micu, Maior, Șincai, Budai-Deleanu. Nu mai sunt citiți, nu mai sunt tipăriți, au fost scoși din programa școlară. Observăm
Are istoria literaturii secrete? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7911_a_9236]