1,120 matches
-
care ca om politic v-au distrus", pentru ca, apoi, anecdota, în calitatea ei de micro-narațiune fictivă cu tâlc, să destindă complet granița coercitivă a referențialității. Avem așadar, un cap de acuzare fictivizat, purtător al unui umor hâtru, indisociabil de spiritul arghezian: " În pornirea dumneavoastră de a răspândi cât mai mult zvonul că Facla, la care scriu regulat patru români, și buni români, e o publicație jidovească, nu vă mai oprește nimic și, dintr-o singură foarfecă, aveți cruzimea să tăiați, la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de instrumentația pamfletului ironic. Apelativul emfatic "Ilustre economist" sugerează, din start, intenția polemistului de a face din preopinentul său o țintă a deriziunii publice prin alte instrumente decât anatema, invectiva sau afurisenia, exploatate, se știe, cu predilecție de pamfletul publicistic arghezian. Aici, falia care desparte polemistul de pamfletar se îngustează mult, însă persistă grație revenirii la evenimențial, recursului la argument (altul decât cel ad hominem), grație autocontrolului când e vorba de ton sau atitudine. Această menținere a pamfletului ironic în limitele
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și dumneavoastră. Ce rău îmi pare!" Distanța sensibilă dintre asteism și diasirm (aflate într-o relație de sinonimie parțială) este traductibilă în termenii strategiei polemice prin nuanța de atac perfid atribuită ultimului termen. Diasirmul (formulă des întâlnită în pamfletul ironic arghezian) semnifică un plus de subtilitate și de flexibilitate intelectuală, care face deliciul unui public cu așteptări rafinate, grație provocării de a dezambiguiza ironia. Reproducem, ca argument, o mostră din textul invocat: "Ceea ce admir afară din cale la dumneavoastră [...] e minunata
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
facultatea ce-o aveți de-a fi, când vă puneți, invariabil, ca un barometru nedres, e lipsa din mintea dumneavoastră luminoasă a urâtului simț critic, care împiedică pe român să se înnămolească într-o doctrină, până la nas". În scrisorile deschise argheziene există o recuzită retorică specifică, din care interogația, exclamația, epitropa și anafora sunt figuri predilecte, mărci ale unei oralități aparent spontane, care imprimă discursului accentele unui monolog teatralizat. Fie că este ironic aluzivă (" Cine v-a împins să vă opriți
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
parte, grație conținutului virtual (acuzație, reproș, resentimente etc.) pe care îl transmite, accentuează, printr-o tehnică subsidiară, simulând atitudinea dubitativă, latura persuasivă a discursului. La fel, exclamația retorică, departe de a fi expresia unui patetism necenzurat, este, în textul polemic arghezian, amprenta unei agresivități gratuite ca izbucnire scurtă și necenzurată a pamfletarului: "Cu ce ușurință vă hrăniți din vomiturile de ieri, apostole!". De altfel, substituirea numelui cu apelativul ironic accentuează ideea diferenței grotești între statutul imaginar în text ca autoproiecție a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
termeni, în care cel exprimat antifrastic este masca celui presupus. Ca figură retorică, ea este, din punct de vedere logic, complementară diasirmului, pentru că orice (fals) acord se bazează pe o (falsă) compatibilitate emoțională, intelectuală etc. și viceversa. În scrisoarea deschisă argheziană, exprimării anaforice i se acordă un dublu statut, în primul rând stilistico-semantic, prin reiterarea aceluiași conținut în forme identice sau asemănătoare ("omul unei singure cărți", "omul care știe o carte, "omul unei singure idei, al unei idei fixe, omul cloșcă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de susținător al discriminării etnice. De asemenea, repetarea formulării interogative "de ce uitați?" în același paragraf accentuează ideea unei acuzații directe în fața căreia adversarul trebuie să se justifice în același mod. E important de adăugat că scheletul argumentativ al scrisorii deschise argheziene este clădit din argumente bazate pe fapte, pe exemple și mai puțin pe autoritate. În aceste condiții, exagerarea polemică are ca punct de referință o realitate obiectivă (de pildă, statutul ideologic de lider carismatic al extremei drepte, public asumat de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin intervenția literară a unui scriitor plămădit dintr-un aluat diferit: Toată activitatea dumneavoastră se rezumă în a hotărî că ce există nu este, și că este ceea ce nu există". Invocarea permanentă a argumentului ad hominem face din scrisoarea deschisă argheziană un teritoriu nu al refutației propriu-zise, ci al luptei onorabile pentru restabilirea propriei imagini, compromisă prin afirmațiile mincinoase ale preopinentului. De aceea, finalul (combinând epitropa cu diasirmul) corespunde orizontului de așteptare al unui public deprins cu disimulările argheziene: "Primiți, vă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scrisoarea deschisă argheziană un teritoriu nu al refutației propriu-zise, ci al luptei onorabile pentru restabilirea propriei imagini, compromisă prin afirmațiile mincinoase ale preopinentului. De aceea, finalul (combinând epitropa cu diasirmul) corespunde orizontului de așteptare al unui public deprins cu disimulările argheziene: "Primiți, vă rog, onorate domnule Iorga, încredințarea că zi și noapte mă rog ferbinte pentru dumneavoastră, citind molitvele cele duhovnicești de cuviință". Sau: "Primiți, vă rog, Ilustre Economist, omagiile admirației mele" și, în ultimul caz: "Primiți, vă rog, domnule director
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Economist, omagiile admirației mele" și, în ultimul caz: "Primiți, vă rog, domnule director, salutările mele de perfectă politețe". Un lector avizat, familiarizat cu contextul polemic, va citi întotdeauna, dincolo de rânduri, gândurile și sentimentele autorului real. Forma fixă a scrisorii deschise argheziene (cu detaliile semnalate la începutul acestui demers) trimite la intenția strategică a polemistului de a se plasa pe un teren neutru, în care rigorile etice sunt transparente și îi vizează în egală măsură pe preopinenți. Prin incipitul și finalul exagerat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fără urmă de ironie, de această dată) meritele și calitățile: "Dacă citiți Facla, și am motive să cred că o citiți, veți fi aflat, ca un bărbat de știință documentară cum am onoarea să vă cunosc..." [s.n.] Dacă scrisoarea deschisă argheziană nu a suscitat deloc interesul exegeților e pentru că, probabil, nu i se recunosc defel atributele literarității. Încetând să ne întrebăm unde se termină proza ideilor și unde începe intenția artistică (la modul în care o face Mircea Anghelescu, în prefață
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și unde începe intenția artistică (la modul în care o face Mircea Anghelescu, în prefață la I. Heliade Rădulescu, Versuri și proză 156), am încercat să privim textul scrisorii deschise ca pe o altă modalitate de manifestare a spiritului polemic arghezian, integrată în ansamblul publicisticii sale. La nivelul arhitectonicii discursive, o atare formă a polemicii explicite mizeză totuși pe ligamentarea unor secvențe diferite ca, de pildă, oscilarea între transparență și ambiguitate, prin trecerea de la comunicarea tranzitivă la cea ironică, apoi trecerea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
oscilarea între transparență și ambiguitate, prin trecerea de la comunicarea tranzitivă la cea ironică, apoi trecerea de la adresarea directă (prin subjecție sau forme vocative și imperative) la enunțarea constativă, fapte ce imprimă o dinamică și o tensiune retorică specifice textului publicistic arghezian. Metasemene precum sinecdoca ("mațul intelectual"), oximoronul ("docilă contemplare", "indignare fermecătoare"), comparația ("ca țapul mușcat subt coadă de tăun"), epitetul ("liber-cugetism naiv și găgăuț"), prin trimiteri și asocieri descalificante, se înscriu, evident, în tropologia polemică, nelipsită din recuzita ofensivă argheziană. Decupată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
publicistic arghezian. Metasemene precum sinecdoca ("mațul intelectual"), oximoronul ("docilă contemplare", "indignare fermecătoare"), comparația ("ca țapul mușcat subt coadă de tăun"), epitetul ("liber-cugetism naiv și găgăuț"), prin trimiteri și asocieri descalificante, se înscriu, evident, în tropologia polemică, nelipsită din recuzita ofensivă argheziană. Decupată, armătura stilistică nu are nici un efect persuasiv. Ceea ce surprinde și seduce este modul în care Arghezi combină, aparent spontan, echilibrul din enunțarea constativă a certitudinilor cu pathosul subiectiv al comunicării performative, în care lexicul figurat asigură expresivitatea textului polemic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și a obtuzității ideologice. Miza retorică fundamentală a acestui tip de discurs e activarea psihologiei asociaționiste, lăsând lectorului posibilitatea de a se deplasa între limbaje paralele, de a descoperi sensul analogiilor subtile și de a gusta asociațiile neașteptate. Publicistica polemică argheziană conține nenumărate micro-texte de interpelare directă a adversarului, în care enunțarea exclusiv performativă ("somez", "cer", "vreau", "primesc lupta și pe terenul calomniei"157), devine semnul unei virilizări discursive și, implicit, al intenției polemistului de a-și domina preopinentul pe terenul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scrii și dumneata nu mi-aș fi permis să ți-o aduc". Această ultimă frază ascunde, sub mantia oximoronului, o voluptate a desconsiderării intelectuale atât de des întâlnită în gazetăria polemică a autorului Spinilor de hârtie. Observăm că, în publicistica argheziană, o multitudine de texte sunt intitulate sau au în conținutul titlului cuvântul "scrisoare", iar formula de adresare este, bineînțeles, directă. Cu toate acestea, ele nu au nimic în comun cu scrisoarea deschisă, fie că sunt scrise în registrul liric-meditativ (Scrisori
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
întotdeauna o intenție și o atitudine polemice, iar polemica poate îmbrăca haina manifestului, pamfletului, scrisorii deschise, criticii sau le poate combina după bunul plac al autorului), pe când cea dintre pamflet și manifest este, de obicei, conjuncturală. Faptul că unele texte argheziene, considerate manifeste, îmbracă forma pamfletului polemic ține de vocația poetică a autorului, de individualitatea sa artistică, de o modalitate de exprimare specifică. E felul în care poetul își afirmă solitudinea ideologică. Printr-o conjuncție cu discursul liric de aceeași factură
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
toate acestea, poetul nu s-a convertit nicicând în doctrinar și nici în teoretician sistematic. Dimpotrivă, a fost oripilat de școli și curente, precum și de toți cei care au încercat să creeze "itinerarii" sau "rețete" artei. Referindu-se la texte argheziene capitale pentru concepția sa literară, Alexandru George semnalează însă o ipostază inedită a poetului ajuns la maturitate, și anume de a vorbi "în numele unui grup și de a apăra o formulă", în articolul Literatura nouă. Orgoliul creatorului, ca trăsătură definitorie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Literatura nouă. Orgoliul creatorului, ca trăsătură definitorie a individualității sale artistice, l-a împiedicat să adere la convenții prefabricate și l-a determinat să-și întemeieze propriul univers valoric, în acord doar cu propria conștiință creatoare. De aceea, ars poetica argheziană este atât de departe de formula clasică a manifestului literar. Atunci când s-a vorbit de textele argheziene cu caracter programatic, cel mai frecvent au fost citate Vers și poezie, Scrisoare cu tibișirul, Pamfletul (1916) și Pamfletul (1925), Dintr-un foișor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
convenții prefabricate și l-a determinat să-și întemeieze propriul univers valoric, în acord doar cu propria conștiință creatoare. De aceea, ars poetica argheziană este atât de departe de formula clasică a manifestului literar. Atunci când s-a vorbit de textele argheziene cu caracter programatic, cel mai frecvent au fost citate Vers și poezie, Scrisoare cu tibișirul, Pamfletul (1916) și Pamfletul (1925), Dintr-un foișor etc., însă trebuie remarcat faptul că secvențe intradiscursive, de mai mică sau mai mare întindere, care, cumulate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și cu lipsa lui de interes atât pentru elaborarea științifică a vreunei direcții teoretice, cât și pentru asimilarea celor propuse de unii din iluștrii săi congeneri. În prefața volumului Ars poetica, Ilie Guțan sublinia dificultatea cuprinderii și interpretării artei poetice argheziene atâta timp cât poetul însuși "nu a pregetat [...] să ironizeze acid ambiția speculativă a unor confrați de a vârî în rețete inefabilul". De asemenea, criticul sibian remarca lipsa oricărei "intenții normative" la un poet "convins că exemplaritatea cuiva este unică, irepetabilă, pedagogie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acid ambiția speculativă a unor confrați de a vârî în rețete inefabilul". De asemenea, criticul sibian remarca lipsa oricărei "intenții normative" la un poet "convins că exemplaritatea cuiva este unică, irepetabilă, pedagogie pentru repetenți"169. Cu toate acestea, în publicistica argheziană, există nenumărate puncte de vedere sau judecăți de valoare inedite, reprezentând, indubitabil, un neconvențional program literar a cărui constantă trebuie înțeleasă în dimensiunea sa deontică. În textele unde vorbește de literatura contemporană lui, Arghezi este întodeauna în ofensivă. Însuși faptul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
școală literară, ba, mai mult, le-a criticat ori de câte ori i s-a ivit ocazia semnifică propensiunea spre autonomie spirituală și, evident, refuzul de a intra într-un mediu cu potențial coercitiv pentru eul său creator. Astfel, ceea ce numim ars poetica argheziană reprezintă un corpus aparte din literatura de factură polemică și are câteva caracteristici care nu pot fi nicidecum eludate: ▪ implicitul polemic rezidă în negarea prin afirmație categorică. Atunci când își exprimă un punct de vedere teoretic, Arghezi o face radical, direct
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
înseamnă a personaliza sau valoriza subiectiv caracteristicile obiectului sau noțiunii la care se referă. Această redefinire presupune o conceptualizare nouă, iar în jurul ei se înfiletează structura argumentativă a textului. Refuzul de a asimila idei și accepțiuni prefabricate e specific teoretizărilor argheziene și exprimă, în esență, un sens imanent al negării. O poziționare de-a curmezișul curentului ca exteriorizare a unui datum structural, grație căruia aproprierea sensului creației este rezultatul unui fericit melanj între sensibilitatea poetică și luciditatea rațiunii. Dacă e să
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sens imanent al negării. O poziționare de-a curmezișul curentului ca exteriorizare a unui datum structural, grație căruia aproprierea sensului creației este rezultatul unui fericit melanj între sensibilitatea poetică și luciditatea rațiunii. Dacă e să rămânem tot în perimetrul redefinirii argheziene, un aspect se cere subliniat: analogia șocantă cu rol de breșă imagistică, în afara unei valori stilistico-literare traduce, de asemenea, gestul polemic implicit de a frapa, prin folosirea unor determinanți cu totul neconvenționali, învestiți cu o mare forță de sugestie: ("Pamfletul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]