1,444 matches
-
mimezică / mimetică (descriere) 42, 44, 45 mimezică / mimetică (funcție) 34, 41, 45, 56 mnemonică (descriere) 26, 27, 30, 93 N narativizare 36, 96, 167, 174, 181, 183 O omogenitate 11, 103, 103, 168 organizatoare (elemente) 48, 94, 229, 230 orientare argumentativă 11, 91, 99, 100, 101, 114, 115, 118, 131, 193, 225 ornamentală (descriere) 14-16, 21, 42, 79 P paralelă 87, 88, 90, 139, 159, 177, 235 parte (PART.) 54, 144, 146, 149, 154, 169, 171, 179, 180, 183, 185, 209
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pp. 114-124. ADAM J.-M. 1984: Le Récit, ,,Que sais-je?", nr. 2149, Paris, P.U.F. 1985a: Le Texte narratif, Paris, Nathan Université. 1985b: Pour lire le poème, Bruxelles, Duculot-Westmael. 1986a: "Puisque tu m'aime un peu... quand même... Orientation argumentative, cohésion et progression du texte", în Cahiers de linguistique française, nr. 7, Universitatea din Geneva. 1986b: "Prolégomènes à une définition linguistique de la description", Travaux du centre de recherche sémiologique, în Cahiers, nr. 52, Universitatea din Neuchâtel. 1986c: "Dimensions séquentielle et
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
2. Ce fel de unitate de analiză textuală? / 100 D. Textul ca structură secvențială / 103 Capitolul 2 Structura reprezentării descriptive / 111 A. Secvențe de propoziții și dinamica reprezentării / 111 1. Construcția și progresia reprezentării / 111 2. Propoziții descriptive și orientări argumentative / 115 B. Coeziunea semantică a reprezentării / 118 1. Dicționar și descriere / 118 2. Sistemul descriptiv / 121 C. Schematizarea descriptivă / 125 1. Ancorarea și atribuirea unei teme-titlu / 125 2. Operativități interne și externe / 130 D. Pentru a concluziona: Jules Verne sau
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
că informația se transmite corect și că poate servi ca punct de plecare pentru diverse întrebări; stimulează cooperarea, asigură implicarea, participarea tuturor membrilor. Avantaje ale folosirii metodei: • are caracter formativ; • stimulează încrederea în sine a participanților; • dezvoltă abilități de comunicare argumentativă și de relaționare în cadrul grupului; • dezvoltă gândirea logică, critică și independentă; • dezvoltă răspunderea individuală și de grup. H. Studiul de caz Este o metodă care se bazează pe cercetare și stimulează gândirea critică prin analiza, înțelegerea, diagnosticarea și rezolvarea unui
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
cineva ar putea pleda în favoarea adecvării de a considera drept concretă formă de comunicare la care ne referim, aducând în discuție planul gândirii, acesta fiind tocmai zona în care specialiștii (ce o susțin) o situează. În legătură cu o atare virtuală evaluare argumentativa dorim a preciza că, deși gândirea precede tot, comunicarea nu înseamnă transferul gândurilor/ideilor în stare "pură", așa cum ne vin în minte; urmează procesarea (acordarea de semnificații), transformarea în semne verbale (cuvinte), constituirea în mesaje comprehensibile. Sunt acestea operații sunt
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
sau oculte, magie, știri, tehnologie, viață cotidiană, corp, bani etc.). Formele lor multiple (paradoxale, emergente, anticipative, autonome, slabe, compuse, instituite), deschise spre nou și moștenite socio-istoric, și obiectivele lor simbolice, practice, deseori stereotipice și cîteodată creative, le deosebesc de închiderea argumentativă a ideologiilor. Acestea din urmă pot tinde spre "deschiderea" spre fenomene necunoscute pentru a le anexa la o "rațiune" de ordin superior. În acest sens, RS trebuie analizate separat, chiar dacă relațiile lor cu ideologia sînt numeroase și importante (analogie, dualism
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
superior. În acest sens, RS trebuie analizate separat, chiar dacă relațiile lor cu ideologia sînt numeroase și importante (analogie, dualism cauzal, prejudecăți...). Reprezentările nu se reduc totuși la forme degradate de cunoaștere prin comparație cu științele, dogmele religioase și discursurile formalizate, argumentative și prescriptive ale ideologiilor de care se delimitează și în care își regăsesc anumite orientări. Trebuie să facem distincția între realitatea expresivă a reprezentărilor sociale și caracterul alienant, opresiv, sistematic, chiar dacă mobilizator al ideologiilor. Această diferență este ușor de înțeles
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
noțiune propusă de Holton (1981), apoi reluată de Moscovici și Vignaux (in Guimelli, 1994), pre-zentîndu-se în general sub formă de idei-surse, arhetipuri, scheme de opoziții (bărbat/femeie; elită/popor; libertate/constrîngere; sacru/profan), implicînd o "the-matizare" generică și modulații socio-istorice, argumentative și spațio-culturale, integrate mai mult sau mai puțin în RS. Index de nume A Abric (Jean-Claude), 18, 70-71, 76, 89-90, 92-93, 111, 117-119, 123-125, 129, 134, 154, 165, 193-194, 197, 202, 212, 224, 227, 240, 277 Ackermann (Werner), 84 Adorno
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
numai în celelalte zone geografice și de influență spirituală a "portalului" occidental ci și în spațiul de manifestare românesc. Pe parcursul lucrării, voi oferi și unele exemple de analiză privind societatea actuală românească, pe care le-am considerat de o importanță argumentativă deosebită în cadrul capitolelor privind societatea postindustrială în genere. Lucrarea de față este structurată în trei părți. În prima secțiune voi expune elementele teoretice fundamentale care mi se par relevante pentru cercetarea modernității, a modernismului și a structurilor societale. În partea
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
prin discurs mai degrabă decât prin violență sau prin directive trasate de autorități. Giddens consideră că indivizii se integrează sistemic prin noi relații de încredere și dependență, atât între ei înșiși, cât și în relație cu instituțiile guvernamentale. Potrivit analizei argumentative a autorului, conceptele de "stânga" și de "dreapta" se atrofiază, în special din cauza lipsei unei alternative clare la capitalism și, de asemenea, prin mutarea accentului politicii pe stilul de viață în locul celei bazate pe rolul claselor sociale. Autorul propune o
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
cînd este "spusă", sau mai bine zis transpusă, într-un sistem de semne prin intermediul unui narator. Funcția naratorului nu este doar să povestească exact ce se întîmplă, uneori redînd cuvintele exacte ale personajelor; el introduce adesea și pasaje descriptive sau argumentative, pasaje importante pentru aprecierea înclinațiilor ideologice sau estetice ale narațiunii. Astfel, aceeași componentă narativă este denumită de Bal actor la nivelul fabulei, personaj la nivelul povestirii și vorbitor la nivelul textului narativ. Vorbitorii pot sau nu pot juca un rol
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nu este direct legată de evenimente, descrierea unui chip sau a unei locații ș.a.m.d. În felul acesta este posibil să se examineze ce se spune într-un text, și astfel textul să fie clasificat ca narativ, descriptiv sau argumentativ. O asemenea analiză ne ajută uneori să stabilim direcțiile ideologice și estetice ale unei narațiuni. Singura chestiune care rămîne privește felul cum sînt toate acestea narate. Deseori există o diferență notabilă între stilul naratorului și cel al actorilor. Ca rezultat
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este evaluat în mod favorabil. Această expresie nu poate fi descriptivă pentru că se referă la ceva cu consecințe mai publice și mai culturale, de asemenea mai generale decît fabula. Părțile din text care se referă la ceva general se numesc argumentative. Pasajele textuale argumentative nu privesc un element (proces sau obiect) al fabulei, ci o temă externă. Din această definiție reiese că termenul "argumentativ" trebuie înțeles în sensul lui cel mai larg. Nu doar opiniile, ci și declarațiile cu privire la starea factuală
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mod favorabil. Această expresie nu poate fi descriptivă pentru că se referă la ceva cu consecințe mai publice și mai culturale, de asemenea mai generale decît fabula. Părțile din text care se referă la ceva general se numesc argumentative. Pasajele textuale argumentative nu privesc un element (proces sau obiect) al fabulei, ci o temă externă. Din această definiție reiese că termenul "argumentativ" trebuie înțeles în sensul lui cel mai larg. Nu doar opiniile, ci și declarațiile cu privire la starea factuală a lumii sînt
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este durativ, necircumscris în timp, din rîndurile care urmează pasajului citat de noi, reiese că așteptarea trebuie văzută, fără îndoială, ca un eveniment. Primarul se înfurie pentru că trebuie să aștepte, și acționează. Ar fi naiv să presupunem că doar părțile argumentative ale textului comunică ideologie. Acest lucru se poate întîmpla la fel de bine și în părțile descriptive sau narative ale textului; diferă însă felul în care este comunicată ideologia. Mai mult, exemplul arată că forma discursivă aici, stilul catehistic are implicații ideologice
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ideologia. Mai mult, exemplul arată că forma discursivă aici, stilul catehistic are implicații ideologice prin ea însăși. Ceea ce contează mai mult nu este ideologia căsătoriei, ci prezentarea ei sub forma unei "învățături", ea însăși sub o formă specială: exercițiul. Părțile argumentative ale unui text oferă deseori informații explicite despre ideologia acestuia. Este perfect posibil, totuși, ca afirmațiile acestea, atît de explicite, să fie tratate ironic în alte părți ale textului sau să fie contrazise de părțile narative sau descriptive, în așa
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
altă parte, putem distinge "pauza", cînd un element care nu ocupă nici un timp al fabulei (un obiect, nu un proces) este prezentat în delaliu. TF este atunci infinit mai mic decît TP. De obicei, așa se comportă fragmentele descriptive sau argumentative am discutat acestea în capitolul precedent. Atît rezumatul cît și încetinirea trebuie văzute relativ, în raport reciproc. Cea mai ușoară cale de a instaura o asemenea comparație este de a stabili un fel de tempo standard, linia zero. Adevărata izocronie
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
deshis al acestor romane era schițarea unui tablou al realității. Pentru a realiza acest lucru erau necesare multe descrieri, în timp ce scurgerea timpului fabulei nu avea o atît de mare importanță. Secțiunile descriptive extinse și, într-o manieră mai redusă, expozițiunile argumentative nu reprezintă excepții în romanele acestei perioade. Pauza era un tempo acceptat. Și cînd astfel de descrieri duceau la întreruperi excesiv de lungi ale fabulei, prezența lor era justificată prin conectarea la viziunea unui spectator. Această ultimă soluție a fost adoptată
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dificultății de a înțelege diversele tempouri narative și de a face afirmații despre ritm, acest concept este important pentru că, deși imprecis, ajută la caracterizarea diverselor moduri ale narațiunii din punct de vedere istoric. Problema delimitării și definirii secțiunilor descriptive și argumentative ca fiind opuse secțiunilor narative s-a discutat în capitolul anterior. Este relevant să observăm aici că aceste secțiuni deturnează scurgerea timpului, funcționînd deci ca pauze. 4: Frecvența Cele două aspecte ale timpului tratate anterior, ordinea și ritmul, sînt adesea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
bazată pe un echilibru delicat. Acest echilibru precar poate fi "în-carnat" transformat în povestire păstrînd toate accentele pe care le implică materialul și forma. Aluzia la cultura aborigenilor prin simbolismul implicit redat de oase, praștie, culoarea pămîntie, furnizează o bază argumentativă solidă. Patina obținută prin șlefuirea lemnului indică longevitate, ceea ce le conferă actorilor și, în ultimă instanță, oamenilor pe care aceștia îi reprezintă, dreptul la un viitor. McMaster interpretează calitatea relațională a acestei lucrări pe baza unei etici ecologiste care trece
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
corupție”, există o semnificație destul de lămuritoare și densă care ne vine din elaborările antropologiei și ale dezvoltărilor recente. Astfel, în urma descoperirii rolului central al darului în viața oamenilor, el este capabil să pună în lumină dimensiunea simbolică, relațională, morală și argumentativă. Cercetarea lui Marcel Mauss a fost cea care a descoperit rolul central al darului în viața oamenilor. Punctul central al lui Mauss, care iese la iveală în concluzia eseului fundamental Saggio sul dono, constă în încercarea de a explica „secretul
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
seamă de particularități neconfundabile. Or, acest fapt face ca cele două paradigme aduse în discuție să fie incomensurabile. Așa cum scria Mircea Eliade, alchimia, de exemplu, nu poate fi considerată în nici un chip strămoașa chimiei moderne. Situându-ne în același registru argumentativ mai constatăm și o altă manifestare interesantă. Este cunoscut faptul că se încearcă a se recupera magia și toate elementele sale sub forma unei științe noi, mai ample: parapsihologia. Astfel, prezența magiei poate fi argumentată din punct de vedere psihologic
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
se situează undeva între realitate și fantastic. Experimentarea și observarea unor obiecte și fenomene reale ce caracterizează practica divinatorie o apropie mai mult de realitate și de ceea ce ar însemna spiritul științific modern. În același timp, interpretările, suportul filosofic și argumentativ al practicii precum și existența unor forme spontane, neprovocate o apropie mai mult de fantastic. Totuși, între cele două dimensiuni ale imaginarului (realitate și fantastic) nu există o ruptură. Între ele se instituie mai curând o relație de reciprocă determinare. Acest
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
globală asupra socialului și imaginarului colectiv. 2. Dintr-o altă persectivă însă, mult mai punctuală, fenomenul divinatoriu poate deveni un factor de echilibru psihosocial. Gilbert Durand afirmă că această funcție este una specifică imaginației simbolice, folosindu-se de un model argumentativ psihanalitic. Actul divinator ar fi, în acest caz, o zonă-tampon între pulsiune și reprimare. Cu alte cuvinte, practica îl smulge pe om dintr-un univers al imaginii (lumea de azi este o lume a imaginii) și îi redă dimensiunea simbolică
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
la mort, les sorts, Paris, Galimard, 1997. Lucrările menționate aici reprezintă teze de doctorat, masterat sau, pur și simplu, analize ale fenomenului divinatoriu din diverse perspective. Dintre ele se detașează cea a cunoscutului antropolog francez Jeanne Favret-Saada. Sistemul conceptual și argumentativ al autoarei aduce noutăți din punctul de vedere al înțelegerii fenomenului divinatoriu și al vrăjitoriei. În plus, metoda de analiză și de culegere a informațiilor folosită de J. Favret-Saada pune la dispoziție un material bogat și convingător. 113 Peter Berger
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]