3,682 matches
-
scrie la „Telegraful român”, „România liberă”, „Binele public”, „Album macedo-român” „Românul” (unde este multă vreme și redactor), „Revista literară”, „Revista nouă” (unde se află în redacție din 1888 până în 1895), „Familia”, „Timpul”, „Românul literar”, „L’Indépendance roumaine”, „Revista de istorie, arheologie și filologie”, „Lumea ilustrată”, „Literatură și artă română”, „Epoca”, „Constituționalul”, „România ilustrată”, „Revista ideei”, „Ilustrațiunea română”, „Conservatorul”, „Munca literară și științifică” ș.a. I.-G. este un cronicar afabil, care își transmite impresiile într-un comentariu vioi, de o eleganță ușor
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
metafore (extrem de rare în scrisul lui I.), nici de podoabe stilistico-retorice. Inversiunile de topică (în maniera latinei), frecvente mai ales în versurile recente, care au un accentuat caracter religios, nu urmăresc facile efecte de pitoresc, ci se întorc, printr-o arheologie a rostirii, la prestigiul auroral al limbii și apropie expresia de esențialitatea și energia plăsmuitoare a logosului. „Vergiliu și latina lui sunt natură”, spune I.-traducătorul, care îl consideră pe autorul Eneidei cel mai mare poet al omenirii tocmai pentru că
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
abia după zece ani, când îi apare primul volum din Legende sau Basmele românilor. Ghicitori și proverburi (1872 ) și începe colaborarea la „Columna lui Traian”. A mai publicat la „Analele literare”, „Convorbiri literare”, „Dorobanțul”, „Familia”, „Revista literară”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Revista societății «Tinerimea română»”, „România liberă”, „Tribuna” ș.a. După ce a învățat singur limba franceză, încercând chiar o traducere din Ruinele Palmirei de Volney, I. scrie un articol de folclor comparat, semnalând motive comune în basmele române și în
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
un general de securitate, aflat atunci în fruntea Arhivelor Statului, - care se lăuda în fața superiorilor și a subordonaților că a dat afară din instituție pe toți doctorii în istorie - am devenit coleg cu Alexandru Zub la Institutul de Istorie și Arheologie, în același timp cu un alt năpăstuit de soartă, pe nume Sorin Antohi. Primirea caldă făcută de noii colegi și vechi prieteni m-a ajutat să suport, cu relativă ușurință, lovitura primită și adaptarea la noul loc de muncă. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în „Revista de Istorie“, București, 28, 1976, nr. 8 (în continuare: Sýkora, Poziția internațională), p. 1142 și urm.; Ștefan S. Gorovei, Poziția internațională a Moldovei în a doua jumătate a veacului al XIV-lea, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, Iași, 14, 1979, p. 187-188, 190-191. din secolele XI-XII, provenite din direcții câteodată mai puțin așteptate și valorificate mai recent de către istorici români (și nu numai), rețin implicarea în afacerile politice ale timpului a unor volohi, Βλάχοι, Blaqui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
române, I, De la origini până la începutul secolului al XVII-lea, București, 1986, p. 288-289, 358-359; Nelu Zugravu, Geneza creștinismului popular al românilor, București, 1997, p. 482-483. • Leon Șimanschi, Georgeta Ignat, Constituirea cancelariei moldovenești (I), în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 9, 1972; idem, Constituirea cancelariei moldovenești (II), în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 10, 1973. rezistenței 21, au putut determina și în mediul sud-slav tendințe de emigrare către regiunile ortodoxe rămase în afara controlului turc, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Zugravu, Geneza creștinismului popular al românilor, București, 1997, p. 482-483. • Leon Șimanschi, Georgeta Ignat, Constituirea cancelariei moldovenești (I), în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 9, 1972; idem, Constituirea cancelariei moldovenești (II), în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 10, 1973. rezistenței 21, au putut determina și în mediul sud-slav tendințe de emigrare către regiunile ortodoxe rămase în afara controlului turc, inclusiv spre Țara Românească și Moldova. În acest sens, revelatoare este și apariția în documentele interne moldovenești
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în Moldova. • Lăzărescu, Nicodim; Voica Pușcașu, Actul de ctitorire ca fenomen istoric în Țara Românească și Moldova până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, București, 2001. • Ștefan S. Gorovei, 1473: Ștefan, Moldova și lumea catolică, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 29, 1992 (în continuare: Gorovei, 1473: Ștefan), p. 82. pe teritoriul Moldovei în secolele XIII - prima jumătate a secolului XV (a Cumanilor, de Milcov, Siret și Baia) au purtat și o pronunțată amprentă politică. Nu este, desigur, cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de Baia); idem, Episcopia de Siret 1371-1388, în „Revista Catolică“, București, 1913, nr. 2; idem, Episcopia Milcoviei, în „Revista Catolică“, București, 1912, nr. 4; D. Ciurea, Noi precizări în problema identificării și localizării Milcoviei, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 19, 1984; Ștefan S. Gorovei, La începuturile orașului Bacău, în „Carpica“, Bacău, 18-19, 1986-1987; B. Ivanyi, Geschichte des Dominicanerordens in Siebenbürgen und der Moldau, în „Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde“, Hermannstadt, 50, 1941-1944; J. Keméni, Über das
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Christ. La Société des Frères Pérégrinants et les couvents dominicains de Ruthénie et de Moldo-Valachie, în „Archivum Fratrum Praedicatorum“, Paris, 4, 1934; Renate Möhlenkamp, „Ex Czeretensi civitate“: Randnotizen zu einem in Vergessenheit geratenen Dokument, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 19, 1982; Șerban Papacostea, Desăvârșirea emancipării politice a Țării Românești și a Moldovei (1330-1392), în „Revista istorică“, București, 2, 1991, nr. 9-10; Șerban Papacostea, Domni români și regi angevini. Înfruntarea finală 1370-1382, în idem, Geneza statului în evul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
germane din Transilvania în prima jumătate a secolului al XIII-lea, în Sub semnul lui Clio. Omagiu acad. prof. Ștefan Pascu, Cluj-Napoca, 1974; Șerban Papacostea, Înfruntări politice și spirituale în sud-estul Europei: 1204-1241, I, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 26/1, 1989, p. 227-228; Maria Holban, Din cronica relațiilor româno-ungare în secolele XIII-XIV, București, 1981, p. 9-48; C. Andreescu, Așezări franciscane la Dunăre și Marea Neagră în sec. XIII-XIV, în „Cercetări Istorice. Revista de Istorie Românească“, Iași, 8-9
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
les pays slaves, en Hongrie et en Lituanie, în Francesco d’Assisi nella storia. Secoli XIII-XV, Roma, 1983. • Ștefan S. Gorovei, Moldova în „Casa Păcii“. Pe marginea izvoarelor privind primul secol de relații moldo-otomane, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 17, 1980, p. 632 și urm.; Leon Șimanschi, „Închinarea“ de la Vaslui (5 <iunie> 1456), în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 18, 1981. • A fost uns de către patriarhul sârb de Peć la 1453: Michael Lascaris, Joachim
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Casa Păcii“. Pe marginea izvoarelor privind primul secol de relații moldo-otomane, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 17, 1980, p. 632 și urm.; Leon Șimanschi, „Închinarea“ de la Vaslui (5 <iunie> 1456), în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 18, 1981. • A fost uns de către patriarhul sârb de Peć la 1453: Michael Lascaris, Joachim, métropolite de Moldavie et les relations de l’église moldave avec le Patriarchat de Peć et l’Archeveché d’Achris au XV-e siecle
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Grigore M. Buicliu, traducătorul din limba armeană a poemului lui Minas Tokatți, Cânt de jălire asupra armenilor din Țara Vlahilor, București, 1895, p. 6. • Nicolae Edroiu, O lucrare istorică inedită a lui Alexandru Șterca-Șuluțiu, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj-Napoca“, XXV, 1982, p. 289. • Pentru referiri la studiile în care a fost prezentată viața și opera cărturarului, omului politic și prelatului greco-catolic Alexandru Șterca Șuluțiu, vezi Nicolae Edroiu, Câteva precizări intenția de a arăta: Adevărata cauză a trecerii armenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
II-a, București, 1874, p. 100. • N. Grigoraș, Marea răscoală populară din Moldova, p. 219. • Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, IV, nr. 264, p. 278. • Nistor Ciocan, Negoț și neguțători în Moldova veacului XVII, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, XXV/1, 1988, p. 294. • Străbătând ținutul Sucevei sub paza celor care l-au luat prizonier, domnul cerând unei femei o cană cu lapte va primi un răspuns vehement: „N-avem lapte să-ți dăm, c-au mâncat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
două țări, natală și adoptivă, avea numeroase ținte comune, derivate din poziția geografică, dimensiunea redusă a forței și influenței în concertul european și idealurile de unitate și independență care animau ambele nații 63. Revistele grecești se arată preocupate de începuturile arheologiei române și în general de inițiativele istoriografice și culturale. Pe lângă cercetările epigrafice ale lui G.G. Papadopol 64, aici apar știri despre conferințele lui Tocilescu asupra geografiei antice a Dobrogei 65, despre apariția dicționarului lui Hasdeu, Etimologicum Magnum Romaniae, și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
direcție importantă în ansamblul deplasărilor pentru studii în străinătate, ci mai curând una marginală, o soluție la care recurgeau membrii comunităților grecești din România sau românii ce doreau mai ales specializări în domenii ca teologia sau filologia greacă, istoria și arheologia antică, universitatea ateniană și-a avut contribuția sa specifică în evoluția pieței intelectuale din România, precum și a disciplinelor amintite. Să încercăm câteva concluzii. Originalitatea culturii române, faptul că aceasta deține o fizionomie proprie în unitatea și totodată în diversitatea spațiului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
5. Între timp, literatura privitoare la „diaspora“ romană republicană (cu precădere) și imperială în bazinul egeo-mediteranean în general, a comercianților în special, s-a îmbogățit substanțial 6, ultima contribuție colectivă în domeniu apărând de curând sub egida Școlii franceze de arheologie din Athena 7. Din punct de vedere al conținutului, lucrarea lui Vasile Pârvan se circumscria unei probleme pe seama căreia a curs apoi multă cerneală, respectiv romanizarea teritoriilor controlate de Roma, în special rolul jucat de circulația comercianților ca vector al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Virginia, 1996, p. 124. • Claude Lévi-Strauss, op. cit., p. 30. • Ibidem. • Ibidem. • Mary Douglas, The Meaning of Myth, in Edmund Leach (ed.), op. cit., p. 52. • K.O.L. Burridge, Lévi-Strauss and Myth, ibidem, p. 108. • Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile. O arheologie a științelor umane, traducere de Bogdan Ghiu și Mircea Vasilescu, București, Editura Univers, 1996, p. 375. • Ibidem, p. 371. 33 Ibidem, p. 375-376. • Ibidem, p. 376. • Carmen Diaconescu, Mitul și mitul politic în interpretarea lui Ernst Cassirer, în Ion Goian
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
redactor la revista „Bibliographie linguistique” din Utrecht, Olanda, iar în 1968 este cooptat în colegiul de redacție la „Revue des études roumaines”. Contribuția esențială a lui L. aparține lingvisticii și filologiei. Dar preocupările multiple, la hotarul dintre filologie, istorie (chiar arheologie și epigrafie), folcloristică, istoria culturii și a civilizației, îl apropie de domeniul literaturii, invocată ca perspectivă și sursă în mai toate studiile sale. În paralel cu lucrările strict științifice, L. a fost și un asiduu comentator, prezent în „Stindardul” mai
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
mai des întâlnite figurează Ion Petrovici, Dan Botta, Vasile Băncilă. În aceeași perioadă se publică eseistică filosofică de Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran, Petru P. Ionescu (acesta aprovizionează, de altfel, toate rubricile), eseistică teologică de D. Stăniloae, studii de arheologie creștină și de filosofie a culturii de Ioan Coman, studii de istorie literară de Gheorghe Vrabie, Vladimir Dogaru, Pan M. Vizirescu (autor și de proză scurtă). Răzbește însă tot mai multă publicistică literară și politică de ținută intelectuală joasă, de
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
o cunoaștere intimă a fenomenului. Observarea directă izvorăște din epistemologia intimității, a familiarizării profunde cu dimensiunea culturală a ființei umane (unde produsele, producătorii și producția În ansamblu se constituie În factori analitici). Observarea presupune evaluarea de situație (sau ceea ce În arheologie se numește evaluarea de sit). Această observare poate fi fizică sau ideatică, În funcție de felul În care descrierea se orientează ori spre natura obiectelor, ori spre structurile ideatice ale grupului. Metoda favorită În asemenea contexte este observarea participativă. Din aceasta fac
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În 1945 obține titlul de doctor în istorie, în 1948 devine asistent la Universitatea din Iași, e numit ulterior conferențiar la Institutul Teologic din București, fără însă a și activa în această funcție. Este colaborator al Institutului de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din Iași și al Institutului de Studii Sud-est Europene din București. De-a lungul timpului colaborează la principalele reviste teologice și istorice, dar și la „Făt-Frumos”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”, „Manuscriptum”, „Synthesis”, „Literatură și artă
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
și decan, iar în 1931 și 1932, prodecan. În 1936 este ales membru corespondent al Academiei Române. Colaborează la „Dacoromania”, „Revista filologică” (Cernăuți), „Transilvania”, „Analele Universității din Timișoara”, „Anuarul Arhivei de Folclor” (Cluj), „Graiul nostru”, „Grai și suflet”, „Revista pentru istorie”, „Arheologie și filologie, fonetică și diactologie”, „Cercetări lingvistice” ș.a. Discipol al lui Ovid Densusianu (pe care avea să îl evoce într-un patetic necrolog), G. se dedică încă din studenție, cu stăruință și deosebită chemare, evidențierii straturilor celor mai vechi ale
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
Bataille, Partea blestemată, Iași, 1994; Paul Veyne, Au crezut grecii în miturile lor?, pref. Zoe Petre, București, 1996; Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile, pref. Mircea Martin, București, 1996 (în colaborare cu Mircea Vasilescu), A supraveghea și a pedepsi, București, 1997, Arheologia cunoașterii, București, 1999, „Trebuie să apărăm societatea”, pref. trad., București, 2000, Theatrum philosophicum, îngr. Ciprian Mihali, Cluj-Napoca, 2001 (în colaborare), Hermeneutica subiectului, Iași, 2003; Jacques Derrida, Scriitura și diferența, București, 1998 (în colaborare cu D. Țepeneag), Spectrele lui Marx, Iași
GHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]