2,292 matches
-
Finalul este acela al necesității acestui concept de „interdisciplinaritate”, prin sine, prin analiza sinelui poetic, depășindu-se „sărăcia esențială”, aceea a laitmotivului degradării cunoașterii. Prin transfer de metode A, B etc. valorizăm la nivelul miturilor un sistem dinamic de simboluri, arhetipuri și scheme, întrucât se utilizează firul unei expuneri în care simbolurile se transformă în schemă, iar arhetipurile în idei. ANEXĂ „E temnița în ars, nedemn pământ, 10 De ziuă, fânul razelor înșală; 11 Dar capetele noastre, dacă sunt, 10 Ovaluri
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sărăcia esențială”, aceea a laitmotivului degradării cunoașterii. Prin transfer de metode A, B etc. valorizăm la nivelul miturilor un sistem dinamic de simboluri, arhetipuri și scheme, întrucât se utilizează firul unei expuneri în care simbolurile se transformă în schemă, iar arhetipurile în idei. ANEXĂ „E temnița în ars, nedemn pământ, 10 De ziuă, fânul razelor înșală; 11 Dar capetele noastre, dacă sunt, 10 Ovaluri stau, de var, ca o greșală. 11 Atâtea clăile de fire stingi! 10 Găsi-vor gest închis
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ideală a iubitei transfigurată în cântecul care dăinuie. Orfeu nu e un poet, e Poetul însuși. Mitul nu va fi umbrit niciodată de conștiința timpurilor, rămânând o prezență cu multiple avataruri și semnificații: prezență paradoxală și misterioasă, cântăreț, poet, magician, arhetipul îndrăgostitului, erou civilizator, inițiator în misterele orfice. În semnificațiile originare ale mitului se disting două mari direcții, una religioasă, debutând cu orfismul și continuată în creștinism, în care cântărețul devine alegorie a viciilor și virtuților și una laică, poetică, sugerând
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
așa cum l-am urmărit, se desfășoară pe fundalul metafizical unei cosmopei nu va înceta să ne țină încordați, cu ochii ațintiți la un uriaș caleidoscop. Capitolul 5: Un Faust al românilor Faust și Sărmanul Dionis În paradigma literaturii naționale regăsim arhetipul eroului faustian în nuvela fantastică Sărmanul Dionis, al cărei autor, M. Eminescu, s-a distins în contextul romantismului european. Creatorul romantic își structurează textul din perspectivă mitofolclorică prin inserția motivelor literare romantice: motivul dublului romantic, pactul mefistofelic, prăbușirea luciferică, fericirea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sa exterioară: aura Sfinților, luminozitatea trupului lor, lumina taborică și cea a Învierii, lumina percepută cu ajutorul ochilor transfigurați. Cunoașterea religioasă autentică este cunoașterea revelată, trinitară, în descendența tradiției capadociene: în Sfântul Duh se poate vedea chipul Fiului și, prin El, Arhetipul abisal, pe Tatăl. Răspunsul ortodox formulat de Sfântul Teodor Studitul iconoclasmului este semnificativ: chipul este întotdeauna neasemănător prototipului, după ființa sa, dar îi este asemănător după ipostas și nume. Pe icoanele lui Hristos este reprezentat ipostasul Cuvântului întrupat și nu
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a Duhului fără a ne raporta la o valoare esențială a creștinismului, la atributul său primordial, libertatea credinței. În forma mistică a cunoașterii, realismul scoate omul din lumea vizibilă, transgresând indistincțiile dintre exterior și interior și situând ființa în orizontul arhetipurilor. În plan uman, potrivit concepției lui Petre Țuțea, Realul nu se identifică cu obiectul cunoașterii - fenomenalismul kantian, ficționalismul -, iar sub raport mistic, Realul echivalează cu Adevărul Unic. Iată de ce gânditorul român formulează o concluzie pertinentă: nu se poate niciodată gândi
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
contrazice valoarea sensibilă, valoarea reală 6. Acum, imaginea dobândește adevăratul său sens, fiind interpretată prin intermediul Celuilalt sau Aceluiași, un raport deja depășit între imagine și gândire. Gaston Bachelard introduce termenul de "imagine imaginată" care nu este decât o sublimare a arhetipurilor. Dialectica energetismului imaginar împlinește o funcție primordială care poate regla regimul complexelor de imagini, descoperind rețele implicite ale funcționării lor. De la Filosofia lui Nu și Aerul și visele până la Poetica spațiului și Flacăra unei lumânări, Bachelard restituie funcția simbolică a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
decurge decât din convergența unei rețele de semnificații. Imaginea ia naștere numai în cadrul traseului antropologic; ea nu are semnificație decât în prelungirea unui gest pulsional. Imaginile nu reușesc să scape unei reificări, unde se întâlnesc elementele primordiale ale lui Bachelard, arhetipurile lui Jung, ambele având a priori semnificația lor. Ca idee centrală, trebuie să reținem că imaginile au capacitatea de a se structura în constelații, căci ele sunt dezvoltări ale aceleiași teme arhetipale sau variații pe un arhetip 7. Recuperarea sensului
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ale lui Bachelard, arhetipurile lui Jung, ambele având a priori semnificația lor. Ca idee centrală, trebuie să reținem că imaginile au capacitatea de a se structura în constelații, căci ele sunt dezvoltări ale aceleiași teme arhetipale sau variații pe un arhetip 7. Recuperarea sensului imaginii simbolice oferă o bună oportunitate de valorizare a dimensiunilor traseului antropologic, în care "hermeneutica reductivă" și "hermeneutica instaurativă" nu sunt suficente. Dacă "hermeneutica reductivă" limitează simbolul la un "epifenomen", la o "suprastructură", "hermeneutica instaurativă" augmentează simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Mircea Eliade și Gaston Bachelard, Gilbert Durand situează traseul antropologic al imaginilor într-un spațiu simbolic, care poate explica coordonata acestor forme generate de puterea imaginilor. Psihanaliza modernă are meritul de a pune în discuție câteva paradigme, precum: imagini, simboluri, arhetipuri. Ceea ce ne interesează este funcția simbolică a imaginii și profunzimea sa. Depășind psihanaliza freudiană și având ca punct de plecare psihologia, Jung restaurează semnificația spirituală a imaginii. A traduce imaginile, cu funcțiile sale cosmologice, antropologice și psihologice, în termeni concreți
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
revizuirea vechilor texte; manuscrisele ieșite din aceste ateliere prezintă mai multe garanții decît cele pe care particularii din Grecia le comandau spre a fi recopiate de un sclav. În aceste centre, se constituia un exemplar unic din fiecare operă literară, "arhetip" al copiilor difuzate care, adesea recopiate ele însele, răspîndeau textele în lumea mediteraneană. După distrugerea bibliotecii din Alexandria, cea a Ptolemaion-ului din Atena a devenit marele centru de difuzare a textelor. III. Cartea la Roma și în Imperiul Roman Sîntem
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
configurație posibilă a actului de naștere al unei culturi literare: întemeierea în raport cu un model ilustru. Nu există literatură făcută în vid, fără să aibă în față exemplul unei alte literaturi, cu realizările ei. Judith Schlanger identifica în acest scenariu un arhetip al literaturii, cel al separării unei literaturi secunde, care vine "după" o literatură existentă, în condiții de dezavantaj cantitativ, valoric sau strategic. "Romanii sunt primii, dacă se poate spune așa, care au fost cei de-ai doilea. Europa secolelor XIV
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o ecclesie sau o aglomerație de o mie de invide sacre era de o mie de ori mai sacră"47. Creștinismul nu înseamnă pentru el doar o doctrină și un set de valori morale, ci mai ales un model administrativ, arhetipul unei comunități care nu aglutinează indivizii într-o masă: "Ecclesia, despre care se va vorbi mai jos, era o perfecție de societate ce nu mai făcea pe nimeni a regreta nici republica, nici democrația. Cenobiul mai târziu făcea să ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
destinul unei națiuni e energia de dedicare a vieții, un anume optimism, credința într-o existență cu sens. Fichte îl evocă pe Mahomet, personajul din tragedia lui Voltaire, ca exemplu al vieții consacrate. E o alegere interesantă, Mahomet nefiind niciun arhetip al eroului național și, cu atât mai puțin, un exponent al "germanității". Exemplul ne arată că nu temele naționaliste sunt definitorii pentru trăirea cu sens a vieții, ci puterea angajamentului afectiv, ardoarea, capacitatea eroului de a-și pune întreaga existență
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
noastre sunt limitate. Or, în ceea ce Maiorescu avea de spus am perceput numai dimensiunea polemică. Așa cum, citind articolul despre "direcția nouă", am fost atent numai la diferența față de școala veche, ca dispută în interiorul lumii literare, pentru impunerea valorilor estetice - constituind arhetipul a numeroase conflicte literare care aveau să marcheze istoria literaturii române: naționaliști/ simboliști, tradiționaliști/ avangardiști etc. Pentru că am perceput strict dimensiunea de politică literară care situa în tranșee două tabere opuse, am ratat valența economică a raționamentului său. N-am
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
rature roumaine, 1859-2009, teză de doctorat prezentată la Facultatea de Litere a Universității din Laval, Québec, 2010. Stoica, Gheorghe, "Începuturile statisticii oficiale românești", Revista de statistică, vol. XVIII (1969), nr. 1, pp. 34-42. Tacciu, Elena, Romantismul românesc. Un studiu al arhetipurilor, I, Minerva, București, 1982. Tadié J.-Y. (dir.), M. Delon, F. Mélonio, B. Marchal, J. Noiray, Antoine Compagnon, La littérature française: dynamique et histoire, II, Gallimard, Paris, 2007. Thiesse, Anne-Marie, La création des identités nationales. Europe XVIIIe-XIXe siècle (1999), Seuil
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și poezia lui" (1853), în Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, p. 452). Despre figura genialității naționale în cadrul ideologiei romantice a folclorului există un subcapitol cu foarte multe exemplificări în Elena Tacciu, Romantismul românesc. Un studiu al arhetipurilor, I, Minerva, București, 1982, pp. 272-304 ("Folclorul și mitologia românească"). 15 Benjamin, "Je déballe ma bibliothèque", p. 56. 16 Walter Benjamin, Paris, capitale du XXe siècle, Les éditions du Cerf, Paris, 2006, p. 222. 17 Pentru o expunere detaliată a
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care au fost inventate pentru definirea acesteia au marcat profund atmosfera culturală a epocii: Wille zur Macht voința de putere (Nietzsche), élan vital elanul vital (Bergson), Erlebnis evenimentul (Dilthey) sau Leben viața (Simmel, Klages), Paideuma (Frobenius), Es sau Inconștientul (Freud), Arhetipul (Jung), Demonicul (Th. Mann). Imediat ce au fost inventate, aceste concepte au devenit repede slogane care au catalizat atenția tinerei generații. Pe bună dreptate sau nu, au ajuns să fie folosite ca stindard împotriva cultului științei și rațiunii din secolul al
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
adăugând că primul care a formulat această idee a fost Bertrand de Jouvenel, și că înaintea sa, matematicianul și economistul francez Anton-Augustin Cournot (1801-1877) folosise conceptul de posthistoire, fie chiar într-un sens diferit, împreună cu cele de "stabilizare morfologică" și "arhetip". Aplicând la prezent concepția lui Cournot, de Man afirmă că "civilizația noastră și-a saturat propriul sens "arhetipic" și a intrat apoi într-o etapă de inconștiență; alternativa ar fi atunci, din punct de vedere biologic, fie moartea, fie mutilarea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
16 Spenser, care, după părerea lui Ben Jonson, n-a scris "în nici o limbă", folosește un sistem de arhaisme, neologisme și provincialisme ușor de analizat. *17 Milton nu numai ca folosește un vocabular latinizat, în care cuvintele engleze au sensul arhetipurilor lor, dar dă propozițiilor o topică specifică. Limba lui Gerard Manley Hopkins se caracterizează prin prezența unor cuvinte saxone și dialectale prin ocolirea cu grijă a vocabularului latin, susținută teoria și de mișcarea promotorilor germanismelor în limba engleză, precum și printr-
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
se numește adesea gândirea modernă, adică în afara raționalismului, naturalismului, pozitivismului, științei. De aceea, această clasificare a metaforelor sugerează ideea că -poezia rămâne credincioasă modurilor de gândire preștiințifice. Poetul păstrează viziunea animistă a copilul/ui și a omului primitiv, oare este arhetipul copilului. *51 În anii din urmă, au apărut numeroase studii despre anumiți poeți sau chiar despre anumite poezii sau piese care se ocupă de imaginile lor simbolice. In această "critică practică", importante sânt ideile de la care pleacă criticul. Ce urmărește
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Tynan, un proeminent critic britanic, care îl acuza de formalism, a provocat riposta dramaturgului în ziarul „The Observer”: „Înnoirea limbajului înseamnă înnoirea concepției și a viziunii înseși a lumii”, I. proclamând însă necesitatea unei întoarceri la marile mituri ancestrale, la arhetipurile care au dat profunzime operelor lui Eschil și celor ale lui Shakespeare și „care nu se pot revela decât după ce au fost ucise stereotipiile vieții mic-burgheze”. Exegezele consacrate scrierilor sale stăruie asupra seriozității cu care I. și-a clădit o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
conținutul manifest al imaginii produse de mass-media și imaginile realității sociale. * marketing (Ph. Kotler, W. Olins). Ph. Kotler ([2003] 2004: 63) asociază imaginea cu marketingul emoțional, care depășește marketingul avantajelor. Metodă folosită în construirea imaginii produsului se axează pe un arhetip puternic înrădăcinat în subconștientul colectiv. Dacă Apple Computer va fi corelat cu o adolescentă, IBM va fi bunica înțeleaptă. Dacă Berea Bucegi este românul din comunism, Tuborg este tânărul postmodern liber să se exprime. * relații publice (J. E. Grunig, L. A
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
discurs publicitar), construcția internă → discursul puterii și împrejurimile → discursul polemic. După cum se observă, discursurile politice (electorale) presupun o adevarată industrie a modelarii, unde un rol important îl joacă combinația între tehnicile narative, mistificare și mobilizare, ingrediente esențiale ale mitului și arhetipului (premisa culturală a persuasiunii Larson [2001] 2003: 254). Acesta are o dublă funcție: pe de o parte, poate controla reprezentările comune ale diferitelor grupuri sociale, pe de altă parte, este ingredientul perfect în procesul de șlefuire a (auto)portretului/ imaginii
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
îndelung așteptată”, „un act de dreptate” și „un act necesar mișcării ideilor, în critica actuală” (Ioana Bot). Comentatorii observă, pe temeiul textelor, o preferință pentru interpretarea prozei, evidentă atât în eseuri succinte și pătrunzătoare, ca Spiritul epopeic, Paradoxul povestirii sau Arhetipuri ale personajelor sadoveniene, cât și în studiul, de altă anvergură, intitulat Surse ale fantasticului în proza românească. Paginile rămase de la R., elaborate în intervalul a doar câțiva ani, răspund unor destinații și exigențe diferite, publicistice sau didactice, însă ele poartă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289094_a_290423]