881 matches
-
nașterea ar fi avut loc în septembrie s-ar fi referit la sărbătoarea Sfântului Mihail care a avut loc la 29 septembrie în loc de cea a lui Francisc de Assisi. Ziua exactă este dedusă din data logodnei fiicei sale cu a arhiducelui Albert, care a avut loc la 7 octombrie 1411, și probabil a fost ajustată după un fost eveniment important, pentru că nu face parte din nici o sărbătoare religioasă. Elisabeta s-a născut în interiorul puternicei Case de Luxemburg. Părinții ei erau regele
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
ulterioare în cadrul aceleiași clase au fost instituite la 29 noiembrie 1915. Medaliile acordate în cursul Primului Război Mondial au fost bătute cu chipul împăratului Franz Joseph până la câteva luni după moartea sa. Începând din aprilie 1917, ele au purtat efigia succesorului său, arhiducele Carol I al Austriei. La 26 septembrie 1917 s-a autorizat acordarea Medaliei de Aur și a Medaliei de Argint clasa I pentru ofițeri, în cazul în care activitatea de conducere în luptă sau vitejia nu era suficientă pentru a
Medalia pentru Vitejie (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/335517_a_336846]
-
este bolnavă și nu poate guverna. Soțul Ioanei, Filip cel Frumos, care nu se mulțumea cu regența ci visa să fie rege, a emis la rândul său monede cu numele "Filip și Ioana, rege și regină a Castiliei, Leonului și Arhiduci de Austria, etc." și a început să se plângă de comportamentul ei. În replică, Ferdinand a îmbrățișat o politică pro-franceză, s-a căsătorit cu Germaine de Foix, nepoata regelui Ludovic al XII-lea al Franței, în speranța că va avea
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
000 de ducați. Din cauza generațiilor de consangvinizare (mama lui era nepoata tatălui său), Filip Prospero suferea de epilepsie. Endogamia a fost atât de răspândită în cazul său încât toți cei opt străbunici erau descendenți ai Ioanei a Castiliei și ai Arhiducelui Filip al Austriei. Nașterea lui Filip Prospero a fost întâmpinată cu multă bucurie, nu numai din cauza sexului copilului, dar și pentru că a pus capăt diverselor dispute dinastice care ar fi venit după căsătoriile fiicelor lui Filip (cum Filip nu avea
Filip Prospero, Prinț de Asturia () [Corola-website/Science/331487_a_332816]
-
conducerea trupelor în Italia, deoarece, după acel moment, monarhul s-a retras de la conducerea activă a trupelor, iar comanda supremă efectivă era deținută de Ministerul Imperial și Regal de Război în vremuri de pace și de înaltul comandant al armatei, Arhiducele Friedrich, respectiv de șeful statului major, generalul Franz Conrad von Hötzendorf, în timpul Primului Război Mondial. În 2 decembrie 1916, Împăratul și Regele Carol I a reluat asupra sa comanda supremă. Francisc Iosif nu și-a vizitat mai niciodată trupele, însă, în cursul
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
Arhiducele Carl Ludwig de Austria (10 martie 1918 - 11 decembrie 2007) a fost al cincilea copil al împăratului Carol I, ultimul împărat al Austro-Ungariei și a soției acestuia, Zita de Bourbon-Parma. S-a născut la Baden bei Wien și a murit
Carl Ludwig de Habsburg-Lorena () [Corola-website/Science/333521_a_334850]
-
Joseph Franz Leopold Anton Ignatius Maria, Arhiduce de Austria, Prinț al Ungariei (28 martie 1895, Brünn, Boemia "(astăzi Brno, în Republica Cehia)". - 25 septembrie 1957, Carcavelos, Portugalia) A fost fiul cel mare al Arhiducelui Joseph August de Austria și a Prințesei Auguste Maria de Bavaria. Cum tatăl
Arhiducele Joseph Francis de Austria () [Corola-website/Science/331070_a_332399]
-
Joseph Franz Leopold Anton Ignatius Maria, Arhiduce de Austria, Prinț al Ungariei (28 martie 1895, Brünn, Boemia "(astăzi Brno, în Republica Cehia)". - 25 septembrie 1957, Carcavelos, Portugalia) A fost fiul cel mare al Arhiducelui Joseph August de Austria și a Prințesei Auguste Maria de Bavaria. Cum tatăl său a fost ultimul Palatin al Ungariei și pentru o perioadă scurtă (1919-1920) a fost considerat ca un posibil rege al Ungariei, Josef Franz a fost potențial
Arhiducele Joseph Francis de Austria () [Corola-website/Science/331070_a_332399]
-
și pentru o perioadă scurtă (1919-1920) a fost considerat ca un posibil rege al Ungariei, Josef Franz a fost potențial prinț moștenitor al Ungariei. S-a născut în timpul domniei străbunicului său Franz Joseph I al Austriei. La 4 octombrie 1924, Arhiducele Joseph Franz s-a căsătorit cu Prințesa Anna de Saxonia, fiică a Friedrich August al III-lea al Saxoniei și a Arhiducesei Luise, Prințesă de Toscana. Anna și Joseph Francis au avut opt copii: a murit la 25 septembrie 1957
Arhiducele Joseph Francis de Austria () [Corola-website/Science/331070_a_332399]
-
se ocupe cu negoț de câini răpănoși și vagabonzi, pe care îi vindea ca fiind niște câini de rasă. Romanul începe cu replica d-nei Müllerova, menajera lui Švejk: „Carevasăzică ni l-au ucis pe Ferdinand”, anunțând asasinarea la Sarajevo a arhiducelui Franz Ferdinand. Povestea continuă în cârciuma "La Potirul" () din Praga, unde polițaiul sub acoperire Bretschneider îi arestează atât pe Švejk, acuzându-l de înaltă trădare, cât și pe cârciumarul Palivec, pentru crimă de lezmajestate deoarece ar fi dat jos portretul
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
aveau să fie, în principiu, pe cont propriu."<br> Glenn E. Torrey, "România în Primul Război Mondial" La începutul operației Armata României ocupa pe frontul de nord și vest următorul dispozitiv de luptă: Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
Armata a XI-a germană, recent formată (10 divizii de infanterie sub comanda generalului August von Mackensen) a fost transferată de pe Frontul de Vest. Împreună cu Armata a IV-a austro-ungară (opt divizii de infanterie și una de cavalerie sub comanda arhiducelui Joseph Ferdinand), era obligată să facă față Armatei a III-a ruse (18½ divizii de infanterie și cinci divizii și jumătate de cavalerie, conduse de generalul D.R. Radko-Dmitriev), care apăra acel sector. Generalul Mackensen primise comanda forțelor combinate germane și
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
5 în Mi bemol major, Op. 73, al lui Ludwig van Beethoven, cunoscut în special sub numele de Concertul Imperial, a fost ultimul său concert pentru pian. A fost compus la Viena între 1809 și 1811 și a fost dedicat Arhiducelui Rudolf von Habsburg-Lothringen, patronul și elevul lui Beethoven. Premiera concertului a avut loc pe 28 noiembrie 1811 la Gewendhaus în Leipzig sub bagheta lui Johann Philipp Christian Schulz, solist fiind Friedrich Schneider. Premiera vieneză a concertului a avut loc pe
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
relații cu societățile studențești românești din Viena, Graz, München, Budapesta, Berlin și Cracovia, precum și cu alte organizații culturale din Bucovina. Activitatea Junimii a fost întreruptă după izbucnirea Primului Război Mondial. Implicarea în război a devenit repede clară pentru adepții săi: după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, un membru a adus vestea și a exclamat: „acesta este un război de eliberare!”. Drapelul societății a fost adus la Academia Română din București. Jumătate din comitetul de conducere, inclusiv președintele Traian Popovici, a plecat imediat în Vechiul Regat
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
iau parte la o reuniune de familie organizată în jurul unei mese pline de numeroase și diferite sortimente de alcool. Cei doi tovarăși sunt invitați să se alăture gazdelor cu pretenții de noblețe (care se recomandă a fi I, Regina Ciumă, Arhiducele Câr-Ciumă, Ducele Ciuma-Hai, Ducele Cium-At și Arhiducesa Ciumă-Faie) în ceea ce este considerată a fi „sala tronului”. Personajele grotești au trăsături ale morții, părând a fi, de fapt, cadavre hidoase care se mișcă și vorbesc. Cu toate acestea, bețivii dovedesc repede
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
XI-lea sub stăpânirea seniorilor de la castelul Tarasp, fiind pretinsă timp de secole de episcopii de Chur și de conții de Tirol. După ce Senioria de Tarasp a fost desființată, moșiile sale au intrat din 1239 în stăpânirea tirolezilor. Sub domnia arhiducilor habsburgi din Austria, de asemenea conți de Tirol, din 1363, Tarasp a fost începând din 1464 o exclavă austriacă în Statul liber al celor trei ligi, un asociat al Confederației Vechi a Elveției. În 1687 împăratul Leopold I de Habsburg
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
regele îi considera mai pretențioși. Printre care cei mai importanți oaspeți au fost surorile Mariei, prințesele Victoria Melita, Alexandra, Beatrice, fratele principesei, Alfred de Edinburgh, marii duci ai Rusiei Boris și Andrei, Ferdinand I al Bulgariei cu soția sa Maria-Louisa, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei și Sofia Chotek, Charlotte și Bernhard von Meiningen, feldmareșalul von Beck. Vizitatorii cuibului, denumit și "Juniperus", își înscriau numele în cartea de oaspeți. Sub titlul „"Ceaiul dela Cuibul prințesei"”, în ziarul Tribuna de vineri 3/16
Cuibul Prințesei () [Corola-website/Science/335333_a_336662]
-
preluat controlul Austriei. În 1282 el i-a investit pe fii săi cu Ducatele Austriei și Styriei, asigurând astfel Casa de Habsburg. "Privilegium Maius", format de Rudolf în 1359, a încercat să investească Ducii de Austria cu poziții speciale ca "Arhiduci". Acest titlu a fost frecvent utilizat de către Ernest, Duce de Austria și de către alți duci, însă nu a fost recunoscut de către alți prinți ai Sfântului Imperiu Roman până când Frederick al V-lea a devenit împărat și a confimat "Privilegium" în
Listă de monarhi ai Austriei () [Corola-website/Science/331551_a_332880]
-
consimtă Franței extinderea puterii asupra unei părți atât de ample a continentului european, s-a format o coaliție a puterilor europene care includea Anglia, Țările de Jos, Austria și majoritatea principatelor Sfântul Imperiu Roman, care îl susțineau pe pretendentul austriac, Arhiducele Carol al VI-lea de Habsburg. Puțin mai târziu s-au unit coaliției și Portugalia și Ducatul de Savoia. Cu experiența lui, era logic ca Marlborough să preia comanda armatei de opt mii de soldați trimisă în Țările de Jos
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]