1,821 matches
-
gusta în profunzimile ei dintru început, lucru pentru care ne rugăm Lui Dumnezeu - Cel în Treime preamărit, să ne ajute și să ne lumineze mințile noastre, cele acoperite de umbra păcatului și a morții!... Câteva surse și referințe bibliografice Bălan, Arhimandrit Ioanichie Convorbiri duhovnicești cu teologi ortodocși din străinătate, Editura. Mitropoliei moldovei și Bucovinei, Iași, 1995. Buga, Pr. Ion, Minipatrologie contemporană, Editura. Simbol, București, 1994. Bria, Pr. Ion, Liturghia după Liturghie misiune apostolică și mărturie creștină azi, Editura. Atena, București, 1996
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
un mărturisitor al credinței creștine, un închinător al lui Dumnezeu în Duh și Adevăr, un trăitor al credinței creștine ortodoxe autentice, un creștin al jertfei depline, vocea lui Hristos, darul lui Dumnezeu. Să ne trăiți întru mulți ani, Preacuvioase Părinte arhimandrit Amfilohie Brânză. Vrednic este! Datorită faptului că se numără printre puținii preoți care spune Adevărul creștinilor, care spune că NATO nu înseamnă securitate deplină, că Uniunea Europeană, nu înseamnă asigurarea prosperității țării și a cetățeanului, ci dimpotrivă, că marile corporații americane
DIN CABINA AVIONULUI ÎN CHILIA DE MONAH de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378683_a_380012]
-
cine ați recomanda Sfinția Voastră, cu toată inima, cititorilor dintre Sfinții Părinți, spre folos duhovnicesc în problema deznădejdii? P.D.: Recomand cu toată dragostea, în special tinerilor, cartea “Te cunoști pe tine însuți?”, avându-l ca autor pe un călugăr grec, Arhimandritul Simeon Kraiopoulos. P.Ș.: Părinte, dacă vine un tânăr și vă întreabă ce să facă pentru a se mântui, ce ați răspunde? P.D.: Să se cunoască pe sine, să se smerească cu toți și sub toți, dacă voiește a slăvi
INTERVIU CU PARINTELE SINGHEL DANIEL PRODE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378679_a_380008]
-
conștiința despre gravitatea unei asemenea falsificări a sistemului reprezentativ. Terminăm cu cuvintele lui Cicero: [........ ]. [ 8 martie 1880] ["DIN VIENA NE VINE ȘTIREA... "] Din Viena ne vine știrea că scaunul metropolitan al Bucovinei și Dalmației e în fine ocupat prin numirea arhimandritului Morariu Andreievici, unul din bărbații cei mai de caracter și mai învățați dintre românii din Austro-Ungaria, căruia școala populară și biserica ortodoxă [î]i datoresc foarte mult. Într-adevăr era un timp în care aproape toate cărțile învățămîntului primar, de la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de la Măgura. Un lucru se constată din toate: ostentațiune, fără zapis și fără chezășie. [ 19 martie 1880] MITROPOLITUL MORARIU ANDRIEVICI Prin înaltul decret din 14 l. c. în locul lui Teocrist cav. de Blazevici, mort la 9 iulie anul trecut, administratorul diecezan, arhimandritul dr. Silvestru Morariu-Andrievici, a fost numit arhiepiscop și metropolit al Bucovinei și Dalmației. Morariu Andrievici intră în funcțiune cu un renume bun; deși în etate de șasezeci și doi ani (s-a născut la 1818), el se ține încă bine
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se dezvolta acea instalație mecanică, pentru că nu avem certitudinea că cele câteva mențiuni cuprind toate sumele de bani destinate achiziționării de mașini. Este neîndoielnic însă că, inițial, întreprinderea era mică și că ulterior a fost mărită. Aceasta rezultă din raportul arhimandritului Dionisie, starețul mănăstirii, făcut domnitorului în martie 1856, în care se spune: „am pus în lucrare pentru facerea unei alte fabrici de postav, într-un chip mai sistematic și mai productiv, din pricină că aceea de astăzi nu este îndestulătoare pentru monast
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
spiritual” și, din 1857, ca rector la seminarul Institutului Teologic. Între 1848 și 1866, asesor și referent la Consistoriul episcopal, suplinește, în răstimpuri, catedre vacante la gimnaziu și la Preparandie. Din 1863 egumen la mănăstirea Dragomirna, este numit, în 1874, arhimandrit diecezan și vicar. În 1877, a fost ales mitropolit al Bucovinei și Dalmației. B. publică în „Calendariul pentru Bucovina” din Cernăuți, în 1842, poemul religios Iordania. 1841 în Cernăuți, poezia Simțirile la mânecândă, două fabule - Flămândul motan, în care îi
BLAJEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
unde e hirotonit în 1743. Timp de zece ani are posibilitatea să-și completeze pregătirea teologică și să se perfecționeze în limba rusă la Belgorod (Rusia, unde îl urmase pe mitropolitul Antonie, fostul său stareț), astfel încât la întoarcere este numit arhimandrit la Putna (1755), dar își începe și lunga carieră de traducător din slavonă și rusă. Personalitate marcantă și pe plan oficial, a făcut parte dintr-o solie la Petersburg (1769-1770, pe când era egumen la Solca), a fost însărcinat cu inspectarea
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
mănăstirii Voronețul (care cuprinde și Domnia lui Ștefan Voevoda cel Viteaz) sunt texte cu caracter strict informativ. Scriind Condica mănăstirii Solca, el adaugă Arătare pentru Ștefan Tomșe Voevoda, o prelucrare în spirit hagiografic a vieții domnitorului. În timpul călătoriei la Petersburg arhimandritul și-a făcut unele însemnări, din care reiese în primul rând preocuparea pentru procurarea de cărți și de obiecte de cult. Prin amploarea și diversitatea operei sale, prin exersarea perseverentă a limbii scrise, prin lărgirea sferei lexicale și expresive M.
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
Condica mănăstirii Voronețul, îngr. S.Fl. Marian, Suceava, 1900; Condica mănăstirii Solca, îngr. S.Fl. Marian, Suceava, 1902; Domnia lui Ștefan cel Mare și cea a lui Ștefan Tomșa, îngr. S.Fl. Marian, Suceava, 1904. Repere bibliografice: V.A. Urechia, Arhimandritul Vartolomei Măzăreanul (1720-1780), București, 1889; Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 440-453; Dimitrie Dan, Arhimandritul Vartolomei Măzăreanu, București, 1911; Ciobanu, Ist. lit. (1989), 418-422; Lăudat, Ist. lit., III, 106-114; Dicț. lit. 1900, 558-559; Gabriel Ștrempel, [„Letopisețul” lui Vartolomei Măzăreanu], în Ion
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
Fl. Marian, Suceava, 1902; Domnia lui Ștefan cel Mare și cea a lui Ștefan Tomșa, îngr. S.Fl. Marian, Suceava, 1904. Repere bibliografice: V.A. Urechia, Arhimandritul Vartolomei Măzăreanul (1720-1780), București, 1889; Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 440-453; Dimitrie Dan, Arhimandritul Vartolomei Măzăreanu, București, 1911; Ciobanu, Ist. lit. (1989), 418-422; Lăudat, Ist. lit., III, 106-114; Dicț. lit. 1900, 558-559; Gabriel Ștrempel, [„Letopisețul” lui Vartolomei Măzăreanu], în Ion Neculce, Opere, București, 1982, 136-140; Gheorghe Bogaci, Alte pagini de istoriografie literară, Chișinău, 1984
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
teologic și introducerea cursurilor de îndrumare au fost catalogate drept „realizări“ sau „înfăptuiri“ și așezate întotdeauna în discursurile de omagiere a patriarhului Justinian alături de integrarea Bisericii greco-catolice, întărirea relațiilor de colaborare cu Biserica ortodoxă rusă și reforma monahismului ortodox. Astfel, arhimandritul Atanasie Gladcovschi, vorbind în numele arhiepiscopiei Bucureștilor cu ocazia împlinirii a doi ani de la înscăunarea patriarhului Justinian, sublinia rolul important al cursurilor de îndrumare în procesul de unificare bisericească și în schimbarea metodelor de pastorație prin introducerea unor noi tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
moralei creștine, cu scopul de a oferi un model exemplar tuturor credincioșilor 72. Iar pentru a sublinia acest aspect și pentru a oferi o imagine cât mai didactică asupra rolului pe care trebuia să îl îndeplinească cursurile de îndrumare misionară, arhimandritul dr. Atanasie Gladcovschi, decanul Centrului de îndrumare Curtea de Argeș, afirma că acestea aveau o dublă misiune: ideologică și practică. Dimensiunea ideologică ar fi trebuit să ajute la reconsiderarea „în mintea și în inima fiecărui preot“ a întregii culturi dobândite și asimilate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
GÂNDIRE ȘI ARTĂ, revistă tipărită la Detroit, în Statele Unite ale Americii, între octombrie 1979 și octombrie 1986, cu apariție anunțată „de mai multe ori pe an”, în fapt anuală, sub redacția arhimandritului D. Felix. Înscriind pe frontispiciu, drept moto, „Credință, dragoste, speranță”, publicația - editată în condiții grafice deosebite - se adresează „cetitorilor români de pretutindeni și prietenilor care iubesc poporul român și țara noastră, România”. Destinată apărării credinței „creștine ortodoxe, în care s-
GANDIRE SI ARTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287145_a_288474]
-
religioase, Poezii morale, Poezii patriotice, Poezii doritoare de pace în lume, Poezii cu referire la integritatea României, Poezii de dor pentru patria străbună, Poezii cu dor de acasă, Poezii cu iubire de natură, Poezii nostalgice, versurile fiind uneori prefațate de arhimandritul D. Felix. Foarte rar se recenzează în G. și a. cărți. În schimb, la aniversări sunt creionate profiluri de scriitori (Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu). Un loc aparte îl ocupă încercarea de prezentare a filosofiei române, realizată de Felix Dubneac (D.
GANDIRE SI ARTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287145_a_288474]
-
învață, se pare, la Academia de la „Sf. Sava” din București. Viața de monah dusă la mănăstirea Căldărușani, de care rămâne legat (va fi egumen și mai târziu va restaura lăcașul) și calitățile dovedite în administrația bisericească îi deschid cariera ecleziastică. Arhimandrit la Mitropolia din București, începe în preajma mitropolitului Grigorie al Ungro-Vlahiei, în 1774, tipărirea de cărți religioase. Bun diplomat, făcea parte, în 1770, alături de Chesarie de Râmnic, din solia mitropolitului ce prezenta la Petersburg, țarinei Ecaterina a II-a, doleanțele țării
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
Domnos; în 446, la Constantinopol, lui Proclus (v. aici, p. ???) i-a urmat Flavian (v. aici, p. ???). Acesta a intrat imediat în conflict cu eunucul Chrysaphios, atotputernic pe atunci la curtea lui Teodosius al II-lea. În noiembrie 449, un arhimandrit din Constantinopol, Eutihie (cândva amic al lui Chiril, apoi al lui Dioscor, și naș al lui Chrysaphios) declara că îi consideră nestorieni pe toți cei care afirmau că în Cristos persistă două naturi după unire. Acuzat de Eusebiu din Dorileos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și din Saba, au rămas calcedoniene, cum a fost și cazul mănăstirii Acemetilor la Constantinopol. De altfel, patriarhul Martirios din Ierusalim (478-486), care nu acceptase în mod oficial hotărârile de la Calcedon, probabil în speranța reconcilierii cu dizidenții, a putut, împreună cu arhimandritul filocalcedonian Marcian din Betleem, să ajungă la un acord cu călugării anticalcedonieni pe baza recunoașterii doctrinei de la Niceea, Constantinopol și Efes și a condamnării a tot ceea ce contrazicea Crezul de la Niceea, indiferent de locul unde se întâmplase acest lucru, „la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să depășească simpla confruntare a două manuscrise. În schimb, nu există nici un dezacord în privința atribuirii acestei opere lui Geronțiu din Ierusalim care a cunoscut-o pe Melania și, după moartea ei, a condus mănăstirile pe care aceasta le întemeiase. Ajuns arhimandrit peste mănăstirile dependente de Ierusalim, Geronțiu, monofizit, a militat printre anticalcedonieni și nu a renunțat la convingerile sale nici când Eudocia care îl protejase s-a împăcat cu Pulcheria și cu papa Leon în 456; nu a aderat nici la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la Mohács (1526), știri care nu se întâlnesc în nici un alt text. Cronicarul se oprește, dând numeroase detalii, și asupra unor întâmplări din viața mănăstirii Putna: începerea ridicării lăcașului, sfințirea din 1470, incendiul din noaptea de 15 martie 1484, moartea arhimandritului Iosif (1485), instalarea arhimandritului Paisie ș.a. Este ceea ce i-a determinat pe cercetători să identifice ca loc de redactare mănăstirea Putna. Cealaltă variantă se prezintă ca un text mai dezvoltat, dar care se oprește la anul 1518. Știrile privind mănăstirea
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
care nu se întâlnesc în nici un alt text. Cronicarul se oprește, dând numeroase detalii, și asupra unor întâmplări din viața mănăstirii Putna: începerea ridicării lăcașului, sfințirea din 1470, incendiul din noaptea de 15 martie 1484, moartea arhimandritului Iosif (1485), instalarea arhimandritului Paisie ș.a. Este ceea ce i-a determinat pe cercetători să identifice ca loc de redactare mănăstirea Putna. Cealaltă variantă se prezintă ca un text mai dezvoltat, dar care se oprește la anul 1518. Știrile privind mănăstirea, mai numeroase, fac referire
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
cu prostia omenească până ce galbenii îi zuruie satisfăcător în buzunar, strică rosturile obștii de mineri aurari, dând peste cap rânduielile și introducând, prin „minuni” bine ticluite, haosul. Sătenii din Roșia îl privesc cu ochii măriți de spaimă pe așa-numitul arhimandrit venit de la Muntele Athos și, datorită talentului său de prestidigitator spiritual, i se încredințează fără murmur, cu tot trupul lor masiv și cu sufletul lor simplu, nestrunjit. Numai că - și aici operează fericit inteligența artistică, nu doar speculativă, a dramaturgului
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Domnos; în 446, la Constantinopol, lui Proclus (cf. p. 000) i-a urmat Flavian (cf. p. 000). Acesta a intrat imediat în conflict cu eunucul Chrysaphios, atotputernic pe atunci la curtea lui Theodosius al II-lea. în noiembrie 449, un arhimandrit din Constantinopol, Eutihie (cîndva prieten al lui Chiril, apoi al lui Dioscor, și nașul lui Chrysaphios) declara că îi consideră nestorieni pe toți cei care afirmau că în Cristos persistă două naturi după unire. Acuzat de Eusebiu de Dorileos (cf.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
precum cele din Eutimio și din Sava, au rămas calcedoniene, asemenea mănăstirii Acemetilor la Constantinopol. De altfel, patriarhul Martirios din Ierusalim (478-486), care nu acceptase în mod oficial hotărîrile de la Calcedon, probabil în speranța reconcilierii cu disidenții, a putut, împreună cu arhimandritul filocalcedonian Marcian din Betleem, să ajungă la un acord cu călugării anticalcedonieni pe baza recunoașterii doctrinei de la Niceea, Constantinopol și Efes și a condamnării a tot ceea ce contrazicea Crezul de la Niceea, indiferent de locul unde se întîmplase acest lucru, „la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
textului care să depășească simpla confruntare a două manuscrise. în schimb, nu există nici un dezacord în privința atribuirii acestei opere lui Gherontie din Ierusalim, care a cunoscut-o pe Melania și, după moartea acesteia, a condus mănăstirile întemeiate de ea. Ajuns arhimandrit peste mănăstirile dependente de Ierusalim, Gherontie, monofizit, a militat printre anticalcedonieni și nu a renunțat la convingerile sale nici cînd Eudoxia, care îl protejase, s-a împăcat cu Pulcheria și cu papa Leon în 456; nu a aderat nici la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]