2,000 matches
-
corespunde un dublu simbolic al miresei, surprins într-o atitudine emblematică. Toate aceste personaje se mișcă într-un spațiu edenic, pe jos se află un covor de flori pe care ele pășesc cu picioarele goale. Deasupra, într-un balcon elementul arhitectonic este la rândul său prezent, oferind în oglindă locul menit spectatorului -, se află două personaje feminine. Una dintre fete aruncă cu flori asupra întregului grup central, cealaltă ține un văl la marginea superioară a căruia se află un buchet de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
par să-și detașeze volumul în felul unui basorelief din lanțul lichid pe care-l formează, la Burne-Jones impresia de imponderabilitate pe care pictorul o conferă personajelor sale, ca și efectul de superficia lizare, de planeitate a scenei, trasată după arhitectonica scării, cea care dirijează și coregrafia întregului tablou, este pregnant. Relația dintre arhitectură și gestualitate depășește condiția teatralizării tabloului, conferindu-i o profunzime aparte. Gesturile corespund unei structuri arhitecturale, aspectul de statui a personajelor este evident. Impresia pe care ți-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Bulevardul Lascăr Catargiu, nr. 2) de către arhitectul Spiru Cegăneanu, elevul lui Ioan Mincu, după indicațiile lui Nicolae Petrașcu. Cu câțiva ani înainte, criticul de artă primise comanda construcției și decorării unei case pe care o realizează în stil neoromânesc, perspectiva arhitectonică a lui Mincu constituie factorul ordonator -, iar criticul menționează ca element simbolic central "altarul" întregii construcții, "frumosul Vârf cu dor al lui Mirea, copiat de elevul său Mihăilescu și corectat de el însuși"579, copie instalată în salon. În Biografia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ornamentală a propriului atelier și motivele decorative ale plafonului camerei albastre. Dincolo de aceste influențe care probează circulația unor viziuni estetice la sfârșitul secolului, vila Khnopff reprezintă un reflex ipsatoriu al unei individualități retrase în propria artă, un autoportret la scară arhitectonică al artistului. În cazul vilei Storck, dincolo de arhitectura propriu-zisă a locuinței sau de decorațiunile interioare, este recuperabilă o relație aproape simbiotică între interiorul acesteia și interioritatea locatarilor. Artiștii de reflex simbolisto-decadent construiesc sau amenajează adesea spațiul interior în măsură să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
of the Adaptationist Programme, autorii au numit acele structuri fenotipice care primesc o utilizare diferită de acea utilizare care a constituit temeiul inițial al existenței și al conformației lor „arcuri de boltă“ (spandrels), prin comparație cu structurile a căror funcție arhitectonică inițială este de a susține o construcție de genul unei catedrale. Multe trăsături fenotipice cu funcții adaptative evidente la anumite categorii de organisme au luat naștere și s-au dezvoltat din rațiuni diferite. Ceea ce impune amendări în cercetarea cauzelor schimbărilor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
următoarele premise: 1. Citadinitatea fiecărei așezări umane se construiește în jurul funcției sau a funcțiilor dominante ale respectivei localități; 2. Fiecare grup - etnic, social, religios - prin coeziunea sa lăuntrică, prin tradițiile și valorile promovate, își pune amprenta - cel puțin - asupra realităților arhitectonice și economice ale orașului din care face parte; 3. Hărțile urbane privind structura socio-economică sau profesională, modul în care locuitorii se așează în teritoriu nu sunt rodul unor repartizări aleatorii, ci ilustrează „felul de a fi”, tradiția, cutumele și năzuințele
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
mentalități: libertatea. Libertatea de a se organiza sub forma autonomiilor comunitare, libertatea de a cuceri spații și de a le modela potrivit propriei lor voințe. În numele ei, orașul a pretins un raport echilibrat cu teritoriul rural înconjurător, dreptul la specificități arhitectonice, culturale și politice, pe care, nu de puține ori, le-a dorit standardizate la nivelul unor imperii. Urmând această logică ar însemna că putem vorbi despre existența Bacăului ca oraș numai în prezența băcăuanilor ca orășeni. Pentru a stabili această
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
înlăturând orice amestec al proprietarului solului în conducerea lor”. În oricare din aceste dou) variante, trăsătura fundamentală a unui oraș - de fapt, a orășenilor - a fost dată de libertatea totală de autoadministrare. Măreția Veneției nu este dată de specificul său arhitectonic, de propriile instituții sau de flota sa maritimă, ci de capacitatea venețienilor de a le genera. Din această perspectivă, Veneția nu este doar „orașul venețienilor”, ci este „orașul creat de venețieni”, după cum și Sighișoara, de pildă, este „orașul creat de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în special evrei, alături de armeni și greci - cu o palidă prezență a elementului românesc, acesta din urmă rezervându-și restul teritoriului, adică periferia. În zonele centrale, funcția predilect comercială a acestora alături de stereotipia profilului etnic - majoritar evreiesc - au generat realități arhitectonice comune pentru majoritatea orașelor moldovenești: clădiri formate dintr un parter comercial și unul sau, foarte rar, dou) nivele de locuit. Fotografiile de epocă subliniază foarte clar acest aspect - strada Mare a Bacăului poate fi considerată, oricând, un prototip al străzilor
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
față sau lateral, cu dou) camere, tindă, prispă cu stâlpi, cu acoperiș în dou) sau patru ape; 3. casele aristocratice - au fost reședințele marilor proprietari funciari din secolele XIX-XX, ele impunându-se prin dimensiuni, masivitate, durabilitate, sau chiar prin linie arhitectonică; în general ele au avut un număr sporit de camere, fără etaj, cu un salon mare cu luminator, o verandă cu coloane evidente și ornamentație exterioară în relif; 4. casele muncitorești - case tip, ridicate în ultimele decenii ale secolului al
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
și, în consecință, evoluția sa nu poate fi citită „în secțiune”. Campaniile de sistematizare și urbanizare din anii ’70-80 ai secolului trecut au cufundat în moloz vechea fizionomie citadină, reconfigurând-o la parametrii săi „tovărășești”. La tot pasul, monotonul peisaj arhitectonic - tipul de bloc -, induce sentimentul absenței legăturilor cu trecutul. Efectele acestei politici iresponsabile: odată cu trecutul, Bacăul și-a pierdut, de fapt, propria sa identitate. Tot ce a putut fi salvat, vechile biserici și cimitire, puținele clădiri laice cu valoare patrimonială
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
acest an, oborul de vite a fost mutat din zona centrală a așezării pe malul drept al Bistriței, în zona de nord, lângă moara Meleca. Așadar, până în anul plecării trupelor austriece din Bacău (1857), viața orașului, toate acumulările demografice și arhitectonice, întreaga pulsație economică a așezării au gravitat în jurul acestui nucleu vital - oborul de vite. Aici, chiar în apropierea casei lui Morțun - probabil, locul în care se plăteau taxele comerciale - se adunau, cu ocazia tradiționalului târg săptămânal, locuitorii din satele aflate
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
felului în care a evoluat orașul Bacău din zorii Epocii Moderne și până la sfârșitul perioadei interbelice constă în analiza diacronică a arhitecturii sale. În spațiul urban al Europei din prima jumătate a secolului al XIX-lea, nota dominantă a peisajului arhitectonic era dată de afișarea unui anumit tip de echilibru edilitar dintre diferitele „puteri” publice - episcopia, autoritățile municipale, ordinele religioase, corporațiile, clasele. Cu excepția Iașilor și a Bucureștilor, încercările de a echivala această situație cu realitățile citadine din cele dou) Principate dunărene
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
mai pregnant la sfârșitul deceniului șase al secolului al XIX-lea, atunci când, odată cu mutarea oborului de vite, centrul orașului s-a transformat într-un veritabil „cartier general” negustoresc. În această zonă, până la sfârșitul secolului, comercianții evrei au construit primul complex arhitectonic coerent al orașului, cu edificii lipite unele de altele, ce câștigă - pe alocuri - în înălțime prin apariția nivelului superior, și cu fațadele întoarse către stradă, ce stimulau trecătorii să cumpere și contribuiau la înfrumusețarea spațiului urban. Se năștea, astfel, strada
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
ridicarea clădirilor în care au funcționat principalele instituții publice comunale și județene. Reflectând fidel procesul general de consolidare a statului român, în ultimele dou) decenii ale secolului al XIX-lea administrația locală va reuși să se impună, la nivelul simbolisticii arhitectonice, în peisajul urban băcăuan. Cele mai cunoscute edificii publice construite sau reamenajate în această perioadă au fost Oficiul Poștal și Telegrafic - reorganizat în anul 1885, Palatul Administrativ - cel mai impozant monument de arhitectură laică, construit între anii 1886-1889, școlile primare
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
regim de înălțime pe demisol, parter și etaj. Prin întreaga sa volumetrie și estetică, clădirea Palatului Administrativ este cea mai pregnantă prezență de arhitectură clasică din textura imagistică a Bacăului. Deși a rămas până în zilele noastre cel mai important reper arhitectonic al orașului, impozanta construcție înregistrează un bilanț al descrierilor literare extrem de sărăcăcios. Dintre acestea, prin stilul său sobru, critic pe alocuri, am ales spre expunere descrierea realizată de Ortensia Racoviță: „(...) nu are un stil bine pronunțat, dar cu cele dou
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
dispoziția „călătorilor” mărunți și „serviciile” numeroaselor hanuri. Paralel cu efortul de ridicare a clădirilor publice, în această perioadă s-a intensificat și procesul de construcție a locuințelor private ale particularilor. Stilurile sunt extrem de amalgamate și neuniforme, oferind orașului un habitus arhitectonic pestriț, obositor. În zonele periferice dominante erau locuințele cu o arhitectură modestă, asemănătoare unor case țărănești - cu una sau dou) odăițe - și barăcile din lemn, ce serveau fie ca locuință, fie ca prăvălie sau magazie. Construcțiile au fost ridicate de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
zonele centrale, dată fiind valoarea ridicată a terenului, cât și suprafața redusă a locurilor libere, spațiul a fost utilizat la maximum. Fenomenul, vizibil în special în cartierele cu o intensă activitate comercială și meșteșugărească (strada Mare, strada BacăuPiatra), și transpus arhitectonic prin construcția imobilelor cu mai multe etaje, a fost încurajat de autoritățile publice locale. Astfel, din dorința de a oferi centrului orașului o structură arhitecturală modernă și unitară, în mai 1910, primarul Leon Sakellary a trecut prin consiliul comunal propunerea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
orașului predominau clădirile înalte, de regulă, cu dou) etaje, în vreme ce zonele periferice erau caracterizate prin omniprezența clădirilor cu parter. Așa cum rezultă din „lectura” fotografiilor de epocă, ce prezintă cadrul general al orașului, singurele elemente de construcție care sparg această monotonie arhitectonică sunt turlele bisericilor, Turnul de apă (construit în perioada 1910-1911) și furnalele unităților industriale. Conform informațiilor oferite de Grigore Grigorovici, în perioada interbelică apetitul localnicilor pentru construcția sau reamenajarea imobilelor private a fost deosebit de ridicat. Numărul mare al solicitărilor depuse
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în special evrei, alături de armeni și greci - cu o palidă prezență a elementului românesc, acesta din urmă rezervându-și restul teritoriului, adică periferia. În zonele centrale, funcția predilect comercială a acestora alături de stereotipia profilului etnic - majoritar evreiesc - au generat realități arhitectonice comune pentru majoritatea orașelor moldovenești: clădiri formate dintr un parter comercial și unul sau, foarte rar, dou) nivele de locuit. Fotografiile de epocă subliniază foarte clar acest aspect - strada Mare a Bacăului poate fi considerată, oricând, un prototip al străzilor
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
iarăși, o încercare de satelitizare a Iașului către Moscova, însă au fost voci critice, acide. Acum mie mi se pare că trecutul coexistă cu prezentul foarte bine. Cred că știți foarte bine: Iașul cultural este acum în reconstrucție. Începând cu arhitectonica. Din toate punctele de vedere, Iașul este în ultimii ani într-o reconstrucție totală; mă refer la edificii, la fațade, monumente. Turismul ieșean ar trebui să învețe mai multe. Bucovina, de exemplu, ia fața Iașului la acest capitol. Cât a
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
folosită de Vasile Pogor, dacă e înțeleasă sub aspectul echivalenței între "casă părintească" "casă bătrânească". Referința panuiană vizează ideea de moștenire, căci, fără îndoială, după două decenii de folosire, casa nu putea crea impresia de bătrânesc. Din punct de vedere arhitectonic, Vasile Pogor (tatăl) a dovedit o înclinație pentru un eclectism foarte la modă între ceea ce criticul de artă Valentin Ciucă numește "joncțiunea tiparelor clasiciste cu cele medievale sau postmedievale", joncțiune având ca rezultat "o sinteză cu elementele unui nou mod
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în 1968, în perioada de maximă relaxare a sistemului comunist, se înființează Muzeul de literatură al Moldo-vei. La acea vreme, instituția nu era una de sine stătătoare, ci afiliată Complexului Muzeal Iași, ca secție a acestui complex. Bineînțeles, strălucirea arhitectonică a clădirii pălise, activitățile funcționărești și indiferența culturală punându-și serios amprenta. După mai bine de două decenii, în 1990, Muzeul de literatură al Moldovei se transformă în Muzeu al Literaturii Române, recunoscându-se, implicit, anvergura națională a celor de
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
lui Satan înfățișează de fapt ruină completă a artei decăzute. Fiindcă omul se găsește în centrul tuturor eforturilor estetice blakeene 201, arta este personificata, iar cititorul este confruntat, astfel, cu perspectiva unui construct antropomorfic steril și lipsit de viață. Formă arhitectonica prezentată, desi decrepita, nu-și abandonează însă iluzia grandorii, asemenea monumentelor antichității: "I also stood în Satans bosom & beheld its desolations! / A ruind Mân: a ruind building of God not made with hands; / Its plains of burning sand, its mountains
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este privit deci din diverse unghiuri. Intersectarea acestor planuri urmărite simultan are loc odată cu refugiul disperat al lui Emilian în casa lui Pavel Anicet, căruia îi încredințează revolverul. Ne izbim din nou, în acest punct al narațiunii de un artificiu arhitectonic prea evident, care lasă să se întrezărească deja finalul. Conceptul de ,,întâmplare”, atât de insistent invocat de Mircea Eliade în romanele sale de factură existențialistă, este aici puțin forțat. Întrebarea care se pune, firesc, este de ce Emilian îi încredințează revolverul
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]