1,005 matches
-
mânăstiri și clădiri ecleziastice, dictate cel mai adesea de vanitate. Cel care dorea să ajute biserica trebuia să contribuie la restaurarea vechilor clădiri, dar fără donații de terenuri. Era autorizată vânzarea bunului către orice proprietar laic, deci, chiar și unui aristocrat. Din contră, ridicarea de lavre era mai mult decât permisă, fiind lăudată chiar. Această lege îndrăzneață nu va rămâne multă vreme în vigoare, dar arunca o lumină sugestivă asupra principiilor fundamentale ale politicii împăratului, cât și asupra pietății sale purificatoare
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
rămas puțini din vechea elită. Când Napoleon a ajuns la putere, nemaiexistând vechea bază, a ales oamenii pe care i-a considerat potriviți pentru un anume rol, dintre ofițerii armatei sale, revoluționari din Adunarea Constituantă Franceză și chiar și foști aristocrați ca prim-ministrul Talleyrand. Această politică a fost rezumată în citatul "„Carieră deschisă talentelor”". Un bun exemplu este instituirea ordinului Legiunea de onoare, prima decorație de merit, accesibilă tuturor (chiar și femeilor), nu doar celor nobili sau bogați, ci pe
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
boeme, așa cum a fost chiar d'Astier, o cercetare serioasă demonstrează că marea majoritate a luptătorilor au fost căsătoriți, aveau o slujbă sau practicau o meserie liberală oarecare. Printre ei se aflau academicieni, profesori, jurnaliști, ingineri, clerici, soldați, burghezi și aristocrați, dar și muncitori calificați, mici patroni de magazine sau meșteșugari. În contradicție cu părearea general acceptată, marea majoritate nu trăiau în clandestinitate, ci duceau o viață dublă, de luptători și de membri ai comunităților lor. Printre luptătorii Rezistenței se întâlneau
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
masă credincioasă patriei rănite”. Dacă din rândul patronilor au fost puțini indivizi implicați în lupta Rezistenței (printre aceștia aflându-se cei de la Peugeot sau Michelin), pe de altă parte, numeroase elemente considerate elemente conservatoare, precum clericii, militarii de carieră sau aristocrații au dat un mare număr de jertfe în timpul conflictului. Numeroși cetățeni străini au luptat în rândurile Rezistenței franceze: italieni antifasciști, germani antinaziști, republicani spanioli, refugiați polonezi sau imigranți armeni și evrei apatrizi. Toți aceștia puteau fi întâlniți la toate nivelurile
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
un punct maxim când vicecancelarul Franz von Papen, confident al bolnavului președinte Hindenburg, a ținut un discurs la Universitatea din Marburg în care a tras un semnal de alarmă privind amenințarea unei „a doua revoluții.” În particular, von Papen, un aristocrat catolic cu relații în armată și industrie, a amenințat cu demisia dacă Hitler nu avea să ia măsuri. În timp ce demisia lui von Papen din funcția de vicecancelar nu ar fi amenințat poziția lui Hitler, aceasta ar fi fost o dovadă
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
loc: strada Via Veneto a fost meticulos recreată în studiourile Cinecitta Studios. La "petrecerea nobililor", desfășurată la un castel din afara Romei, la care participă Marcello, câțiva dintre servitori și chelneri, precum și câțiva dintre invitații de la petrecere sunt interpretate de către adevărați aristocrați. Fellini a tăiat o scenă importantă care conținea ceea ce se dorea a fi relația dintre Marcello și o femeie mai bătrână care trăia într-un turn, interpretată de către câștigătoarea din anul 1930 a premiului Oscar - actrița Luise Rainer. După mai
La dolce vita () [Corola-website/Science/309689_a_311018]
-
lipsă de soluții a fost acuzată regina. În realitate, vina era o combinație de mai mulți alți factori. Au fost prea multe războaie costisitoare, o familie regală prea mare, cu cheltuieli mari și o lipsă a dorinței din partea multora dintre aristocrații responsabili de a ajuta la acoperirea costurilor de guvern din propriile lor buzunare cu impozite mai mari. Maria Antoaneta a obținut porecla de „Madame Déficit”, „doamna Datorie” (sic) în vara anului 1787, ca urmare a percepției publice că ea singură
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
confruntări armate, întinse și pe parcursul anului 1919. La 29 octombrie 1918, regatul Croației, Slavoniei și Dalmației își proclamă independența, devenind ulterior componentă ale Iugoslaviei. La semnarea armistițiului (3 noiembrie), în Ungaria era la putere un guvern condus de Mihály Károlyi, aristocrat cu vederi pro-Antanta. La 16 noiembrie 1918 a fost abolită monarhia și proclamată Republica Ungară. Károlyi a devenit președintele republicii, iar Dénes Berinkey prim-ministru. Guvernul ungar a încercat să ofere minorităților naționale autonomie culturală și administrativă, dar acestea au
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
și lituaniană, o bună parte a populației era formată din ruteni ortodocși, care erau ignorați din punct de vedere politic. Ei erau supuși opresiunii magnaților polonezi. Cazacii își îndreptau deseori ura împotriva arendașilor evrei, care se ocupau de exploatarea proprietăților aristocraților. Apariția mișcării Contrareformei a înrăutățit și mai mult relațiile dintre bisericile ortodoxă și catolică. Numeroși ucraineni ortodocși socoteau că Uniunea de la Brest este o amenințare la adresa credinței ortodoxe. Abuzurile frecvente la adresa clerului ortodox a adăugat o dimensiune religioasă a conflictului
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
fiicei sale Constanța a fost preferată prințesa portugheză. Considerând că fiica sa era dezonorată, Afonso a acceptat să se alieze cu Juan Manuel, căsătorindu-l pe Petru cu Constanța. Când Constanța a ajuns în Portugalia, Ines de Castro, fiica unui aristocrat castilian refugiat în Portugalia, a acompaniat-o ca doamnă-în-așteptare. Petru s-a îndrăgostit de Ines și cei doi au avut o aventură până la moartea Constanței în 1345. Scandalul rezultant l-a obligat pe Afonso s-o expulzeze pe Ines de la
Petru I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310219_a_311548]
-
generală, ea a încredințat guvernul Cardinalului Mazarin, care fusese un protejat al Cardinalului Richelieu. Mazarin a părăsit hotelul Tuboeuf unde stătea și și-a ales o reședință la Palais Royal lângă regina Anna. Cu ajutorul lui Mazarin, Anna a înăbușit revolta aristocraților condusă de Ludovic al II-lea de Bourbon, care a devenit cunoscută sub numele de Frondă. În 1651, când fiul ei Ludovic al XIV-lea a devenit major, regența ei a luat sfârșit. Totuși, ea a deținut multă putere și
Ana de Austria () [Corola-website/Science/310277_a_311606]
-
Maigret, King Arthur în Camelot (1967), ca Oliver Cromwell în Cromwell (1970) respectiv că Albuș Dumbledore în Harry Potter - Piatră Filozofala (2001) și Harry Potter și Camera Secretelor (2002), ultimul său film din păcate. A mai jucat și rolul unui aristocrat britanic în A Mân Called Horse (1970), rolul unui pistolar în "Necruțătorul" (1992), regizat de Clint Eastwood și împăratul Marcus Aurelius în "Gladiator" (2000). În 1991 a fost nominalizat că Cel mai bun actor la Oscar și la Globul de
Richard Harris () [Corola-website/Science/308870_a_310199]
-
a căsătorit cu Alexandra Müller, o tânără de bună condiție. La Vilnius a fost angajat că organist la biserică St Ioan, în acelaș timp dând lecții de pian și muzica. Între elevii săi în acea perioadă s-au numărat și aristocrați că de pildă conții Józef și Kajetan Sałtanowicz și viitorul compozitor rus Țezar Cui. Compozitorul a avut de înfruntat numeroase dificultăți economice, mai ales după ce familia i-a devenit numeroasă, ajungând la zece copii. Erau zile când în jurul mesei de
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
funcția de locotenent al mareșalilor Franței din "Dammarie-les-Lys", aproape de Melun și își achiziționează o casă în regiune. Atribuțiunile acestei funcții de locotenent constau în concilierea gentilomilor în caz de litigiu, fapt ce-i permite să fie cunoscut de mulți dintre aristocrații regiunii. Funcția îi lasă și timpul necesar pentru a se ocupa de agricultură, de litere și de arte, iar ca lucru inedit, la învestirea sa ca locotenent își declară profesia de "proprietar-cultivator". Sedus în prima perioadă de ideile noi ale
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
se transmiteau din generație în generație, până ce cineva le scria. Prin aceste cântece au fost transmise informații importante despre evenimentele isorice care au ajuns în cele din urmă la arheologii moderni. Jocurile erau de asemenea foarte îndrăgite, în special de aristocrați. Oamenii obișniți nu aveau timp de jocuri. Un joc pe tablă a fost descoperit într-unul din mormintele din Ur. Nimeni nu știe cum se juca, deoarece regulile nu au fost descoperite. Există doar sugestii despre aceasta. Viața era foarte
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
a slujit țelului urmărit de împărat, încercând să păstreze spiritele calme. El a convins o adunare a poporului de bunele intenții cu care venise cardinalul și de faptul că celebrarea unirii la Constantinopol avea să fie spre folosul lor. Dar aristocrații din oraș n-au fost convinși atât de repede și au propus o formă oarecare de compromis. Împăratul a refuzat. Ostașii pe care cardinalul îi adusese cu el de la Neapole constituiau un factor de convingere. Ei puteau fi avangarda altora
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Ierusalim; iar un un pelerin din Basel a auzit știrea despre cucerirea Constantinopolului și moartea împăratului pe când era în călătorie, în 1453. Un jurist din Padova, Paolo Dotti, scriind din Creta, în luna iunie, a transmis aceleași vești triste. Doi aristocrați greci, care fuseseră în Constantinopol la acea vreme, povesteau, numult după eveniment, într-o relatare păstrată în traducere germană, că atunci când Giustiniani a fost rănit și și-a părăsit postul, împăratul a strigat către Dumnezeu că fusese trădat și a
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
În 1946, Dieta a ratificat noua Constituție, care a copiat cu mici excepții „modelul de lucru” pregătit de autoritățile de ocupație. Constituția a fost promulgată ca un amendament al vechii Constituții Meiji. Noua constituție garanta libertățile fundamentale și abolea clasa aristocraților și, poate cel mai important, îl transforma pe împărat într-un simbol al unității japoneze, îndepărtându-l de viața politică. Șintoismul a încetat să mai fie religie de stat, iar creștinismul a redevenit o religie practicată liber. Femeilor li s-
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
Camillo Benso, Conte de Cavour (n. 10 august 1810, Torino - d. 6 iunie 1861, Torino), a fost un politician al Italiei, înainte de unificare. Era fiul marchizului Michel Benso de Cavour și al Adelei de Sellon, . Aristocrat din Piemonte cu idei liberale, în tinerețe a frecventat Academia Militară, devenind ofițer. Mai târziu abandonează armata și începe să călătorească în străinătate studiind dezvoltarea economică a țărilor industrializate, Franța și Anglia. Este numit la vârsta de 20 de ani
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
a remarcat faptul că Mahler, ca mulți alți dirijori înaintea sa, a demonstrat că nu este compozitor. Mutarea Ungariei la stânga politică în 1891 a avut efecte și asupra Operei, când Beniczky a fost înlocuit ca administrator cu Géza Zichy, un aristocrat conservator, hotărât să preia controlul artistic asupra lui Mahler. Mahler a început să poarte negocieri cu Opera de Stat din Hamburg în mai 1891 și, după ce a acceptat un contract, a demisionat din postul deținut la Budapesta. Ultimul său triumf
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Milano, din 402, Ravenna devenea sediul puterii imperiale, în timp ce centrul politic și economic imperial s-a mutat în est. Atacurile migratorilor s-au intensificat. În multe zone, locuințele "villa" erau abandonate sau transformate în fortărețe unde "coloni" își prestau serviciile aristocraților locali, primind sprijin economic și protecție în schimb împotriva barbarilor și funcționarilor imperiali. S-a declanșat fenomenul de declin al centrelor urbane, suprafețele orașelor fiind reduse, fiind fortificate și intrând sub controlul comandanților militari și a episcopilor. Pentru că autoritatea centrală
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
în [418]], de către patricianul Constantius, viitorul împărat, fiind amplasați între Loara și Garonne, în provincia Aquitania Secundă pentru a menține securitatea imperiului din interior în lupta cu grupările Bagaudae, ce erau alcătuiți din foști sclavi, tâlhari, fermieri și ciobani, precum și aristocrați decăzuți ce luptau împotriva autorităților locale, confiscând pământurile aristocraților nemulțumiți de taxele tot mai mari. În 409, în regiunea Armorica, Bagaudae au înlăturat stăpânirea română, iar vizigoții au preluat o parte din domeniile în care erau instalați, asumându-și obligația
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
între Loara și Garonne, în provincia Aquitania Secundă pentru a menține securitatea imperiului din interior în lupta cu grupările Bagaudae, ce erau alcătuiți din foști sclavi, tâlhari, fermieri și ciobani, precum și aristocrați decăzuți ce luptau împotriva autorităților locale, confiscând pământurile aristocraților nemulțumiți de taxele tot mai mari. În 409, în regiunea Armorica, Bagaudae au înlăturat stăpânirea română, iar vizigoții au preluat o parte din domeniile în care erau instalați, asumându-și obligația de a-i sprijini pe aristocrați în lupta cu
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
locale, confiscând pământurile aristocraților nemulțumiți de taxele tot mai mari. În 409, în regiunea Armorica, Bagaudae au înlăturat stăpânirea română, iar vizigoții au preluat o parte din domeniile în care erau instalați, asumându-și obligația de a-i sprijini pe aristocrați în lupta cu Bagaudae. S-au așezat în jurul orașului Toulouse, ce va deveni centrul regatului vizigot. Sub conducerea lui Theodoric I, vizigoții s-au aliat cu românii în luptele împotriva hunilor, având o contribuție importantă în 451, în Bătălia de la
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
lor drum. La fel ca și în cazul Antiohiei, cruciații au asediat orașul pentru o lungă perioadă de timp, în timpul luptelor ei suferind pierderi importante, în principal datorită lipsei de alimente și de apă. Din cei aproape 7.000 de aristocrați care porniseră în cruciadă, mai rămăseseră numai 1.500. În ciuda dificultății sarcinii de îndeplinit, moralul cruciaților a crescut în momentul în care un călugăr, Desiderius, a pretins că a avut o viziune sfântă în timpul căreia ar fi fost instruit cu privire la
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]