KorAP: Find »[drukola/base=arm & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...63 >

1,570 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

districtele din Owari. În cetate, domnea agitația. Cercetarea călătorilor care treceau frontiera deveni mai strictă. Servitorii veneau și plecau, iar noaptea, târziu, se Întâlneau la consfătuiri de taină În castel. Caii erau rechiziționați. Samuraii le cereau zoriți armurierilor armele și armurile pe care le dăduseră la reparat. Despre Nobunaga ce se-aude? Îi Întreba Hayato pe spionii săi. — La castel nu s-a schimbat nimic, Îi răspundeau ei, deși cu mai puțină convingere. Lămpile ard până-n zorii zilei, iar sunetul flautelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
și avea ochii sticloși. Castelul se umplu rapid cu zăpăceală și melancolie. Tatsuoki puse ca livada de piersici să fie Închisă cu un paravan și se așeză pe taburetul lui de campanie, Înconjurat de vasalii și de străjerii săi În armuri țipătoare. — Dacă forțele noastre sunt insuficiente, continuați să cereți oameni din toate districtele. Există suficiente trupe În cetate? Nu va fi nevoie să Împrumutăm soldați de la clanul Asai, nu-i așa? Ce părere aveți? Glasul Îi era ascuțit și plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
geană alburie. O mare de nori acoperea piscurile. Valea din spatele Castelului Inabayama, aflată imediat sub ei, nu se vedea deloc. — Ei bine, să Începem raidul, spuse unul dintre oameni, În timp ce Hikoemon și ceilalți erau cuprinși de emoție, legându-și șireturile armurilor și potrivindu-și jambierele. Nu, stați, Îi opri Hideyoshi. Mai Întâi să mâncăm. În timp ce soarele se Înălța deasupra vastului ocean de nori, terminară a doua dintre cele două mese pe care le pregătise Mosuke de cu seară. Burduful era gol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
se trezească bănuielile. — ăștia cine-s? Vorbești de cei de-acolo? — Mhm. Felul cum umblă, e cam ciudat, nu vi se pare? Se uită În corpul de gardă de lângă palisadă. — Probabil vin din linia Întâi. — Dar cine sunt? — Cum poartă armuri e greu de spus. — Hei! Unul dintre ei a ieșit din bucătărie cu un tăciune aprins! Oare ce-are de gând? În timp ce priveau, cu bețigașele În mâini, omul care luase tăciunele alergă În depozitul de combustibil și dădu foc stivelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
devenind tot mai puternici și mai privilegiați? În acest mod se puteau alia cu seniorii războiului, puteau să conspire cu mirenii și să arunce țara În haos? Lampa ardea cumva astfel ca legea lui Buddha să poată fi echipată cu armuri și coifuri, aliniind pe tot muntele lăncile, puștile și drapelele de război ale luptătorilor? Din ochii lui Nobunaga curgeau lacrimi de furie. Înțelegea clar că totul era o blasfemie. Muntele Hiei fusese consacrat pentru a apăra națiunea, așa că, i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
intră acum Într-un templu. După ce-și scoase armura și coiful și luă o masă caldă, se schimbă cu un kimono de curte, și o parenă elegante și ieși. Încălecă un cal pătat, cu șa strălucitoare. Generalii rămaseră cu armurile și coifurile pe ei. Însoțit de acești paisprezece-cincisprezece oameni, călări, nonșalant, pe străzi. Regele-demon era extraordinar de pașnic și le zâmbea blând oamenilor. Cetățenii se Înghesuiau pe marginea drumurilor și se prosternau la trecerea lui Nobunaga. Nu avea să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
chiar dacă s-ar oferi cineva să-l otrăvească În clipa asta. Abilitatea lui Shingen de a comanda Îi impresiona, În aceeași măsură, chiar și pe generalii inamici. Bătăliile erau arta lui. Vitejii săi generali și războinicii cutezători Își decorau caii, armurile și stindardele pentru a obține o trecere mai glorioasă pe lumea cealaltă. Era ca și cum zeci de mii de șoimi ar fi fost eliberați, dintr-odată, din pumnul lui Shingen. Dintr-o suflare, se repeziră destul de aproape cât să vadă fețele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
care alunecase pe platoșa armurii și sări În picioare, blestemând. Între timp, camarazii săi Începuseră să preseze, dar și cei din Takeda se Întorseseră, năvălind acum spre ei. Scena arăta ca o mare Învolburată cu valuri de sânge, lănci și armuri care se ciocneau Între ele. Călcat sub picioarele propriilor săi camarazi și sub copitele cailor, Genjiro urla după fratele său. Oricum, târându-se În patru labe, reuși să prindă de picior un soldat inamic, doborându-l. Îi tăie capul imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
sunetele de corn răsunau prin norii de praf. Vasalii lui Shingen păreau că sunt poziționați mai În spate. Nici o armată nu avu timp să-și scoată pușcașii pe front, așa că Takeda Îi trimise În linia Întâi pe Mizumata - samurai În armuri ușoare, Înarmați cu praștii. Pietrele aruncate de ei Începură să cadă ca ploaia. În fața lor se aflau forțele lui Sakai Tadatsugu, iar În spate, Întăririle din clanul Oda. Tadatsugu, În șa, țistuia din limbă, nemulțumit. Ploaia de pietre prăvălită asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
dacă luptăm? Nu avem nici un motiv de a Învinge. Ar fi complet ridicol dacă ați organiza o apărare a palatului, fără nici o șansă de victorie. Dar atunci, d-de ce tu și ceilalți generali v-ați Îmbărcat, atât de ostentativ, În armuri? — Am considerat că măcar ar fi un mod frumos de a muri. Cu toate că situația e disperată, să rezistăm aici, pe ultima baricadă, ar fi un sfârșit potrivit pentru paisprezece generații de shoguni. La urma urmei, aceasta este datoria unui samurai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Se Întrebau dacă toate acestea erau necesare și se foiau În atmosfera stranie. Dar Oichi, copiii și alți membri ai familiei Îngenuncheară În fața monumentului și puseră tămâie În vas. Cineva Începu să plângă și, curând, fură cuprinși cu toții. Oamenii În armuri, de care toată camera Încăpătoare era plină, Își lăsară capetele În piept, ferindu-și ochii. Nici unul dintre ei nu putea ridica privirea. Când ceremonia se sfârși, Yuzan trecu În frunte și câțiva samurai luară pe umeri monumentul și-l scoaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Întâmpla, zbierară din toți bojocii, dând din mâini și anunțând pe toată lumea de situația ivită. Gărzile de la poarta centrală și din citaldela interioară auziseră, de asemenea, țipetele lui Chacha și se grăbeau spre locul faptei. Samuraii formară un cerc de armuri din oțel În jurul acelui bizar inamic, care-i privea Încruntat, ținând sabia la gâtul lui Manju. Rămaseră la distanță, poate speriați de ceea ce vedeau În ochii lui Hideyoshi. Nu aveau idee ce altceva să facă decât gălăgie. — Generale Mikawa! strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
aș dori să i-o spun personal. Mă conduci la el? Hideyoshi Îl urmă pe Mikawa Într-o mare sală de banchet. Toți ochii din Încăpere se Întoarseră spre el. Prin aer plutea miros de sake. Evident, toți erau În armuri din cap până-n picioare și fiecare om prezent se hotărâse să moară. Aveau să moară Împreună; la fel ca bobocii scuturați de vânt, cu toții erau hotărâți să cadă În același timp. Și, tocmai acum, când se distrau cum nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de fier ascunși În zona aceea și, dintr-o dată, sări Într-o parte. — Inamicul! Vasalii săi apropiați și membrii familiei stăteau În jur, lovind trupele invadatoare. Deasupra lor ardeau flăcările, de jur Împrejur, plutea fumul negru. Se auzea zăngănit de armuri, lănci și săbii Încleștându-se. Curând, pământul Începu să se acopere cu trupurile morților și ale răniților. Cea mai are parte a soldaților din castel Îl urmau pe Nagamasa, luptând din toate puterile, pentru ca fiecare să piară de-o moarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
sclipitoare ca În zilele lui Shingen. La fel cum stacojiul soarelui la apus este asemenea cu cel al soarelui când răsare, oriunde ai fi privit - fie la purtătorii drapelelor și ai steagurilor colorate ale tuturor regimentelor, fie la cavaleria În armuri, care călărea strâns În jurul lui Katsuyori - nu se zărea nici un semn de declin. Katsuyori avea o supremă Încredere În sine Însuși, imaginându-și Castelul Okazaki deja În mâinile lui. Cu intarsiile aurii ale vizierei reflectându-i-se pe obrajii chipeși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Își Începură drumul, prin Întuneric cădeau pieziș fâșii albicioase de ploaie. Aversa Îi audă până la piele, În timp ce mărșăluiau tăcuți. Înainte de a se urca pe Muntele Matsu, toată unitatea se ascunse În curtea unui templu de la poalele muntelui. Soldații Își scoaseră armurile, lăsară caii pe loc și luară pe umeri echipamentele pe care aveau să le poarte asupra lor. Panta era chinuitor de abruptă și noroioasă, de la ploaia torențială. De fiecare dată când oamenii făceau câte un pas Înainte, alunecau la loc.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de metri până În vârf. O albeață palidă Începea să apară pe cerul nocturn, anunțând apropierea zorilor. Norii se risipeau, iar soarele de dimineață străpunse marea de ceață deasă. — Se Înseninează! — Norocul cerului! Condițiile sunt excelente! Pe culmea muntelui, oamenii Îmbrăcară armurile și se Împărțiră În două grupe. Prima avea să efectueze un raid În zori asupra fortăreței inamice de pe munte, iar a doua urma să atace Toigasu. Clanul Takeda subestimase pericolul, iar acum se dezlănțuiră strigăte Învălmășite, buimace de somn. Focurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
pușcașii clanului Oda, sub comanda lui Okubo, deschiseră focul spre flancul lui Yamagata. — Faceți dreapta! ordonă Yamagata. Cu această comandă scurtă, armata, plină de noroi, schimbă, din nou, direcția, repezindu-se asupra trăgătorilor lui Okubo. Cei două mii de oameni În armuri Începură să fie Împroșcați cu mici jerbe de noroi. Loviți de gloanțe, cădeau urlând, În timp ce din ei țâșnea sângele. Călcați În copitele propriilor cai, țipau, Într-o Învălmășeală jalnică. În sfârșit, cele două armate se ciocniră. De decenii Întregi, arta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Ostilitățile Începuseră În zori, În jumătatea a doua a Orei Tigrului. Cu necontenitele schimbări de noi trupe, oamenii armatei din Kai ajunseseră de-acum scăldați În sudoare și gâfâiau. Sângele vărsat de dimineață li se Închegase ca un clei pe armuri, pe păr și piele. Iar acum, oriunde priveau, se vedea numai sânge proaspăt. În spatele armatei centrale, Katsuyori urla ca un demon. Până la urmă, trimisese toate batalioanele, inclusiv corpul de rezervă pe care, de obicei, Îl păstra pentru urgențe. Dacă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
general al lui Katsuyori se prăbuși În acest atac. Clanul Tokugawa presa din stânga. Oda răzbi prin avangarda clanului Takeda, dezlănțuind un asalt feroce asupra armatei din centru. Prinse la mijloc, numeroasele drapele, stindarde ale comandanților, fanioane de semnalizare, cai nechezând, armuri străucitoare și lănci și săbii care scânteiau ca niște constelații În jurul lui Katsuyori, erau Învăluite acum În sânge și panică. Numai forțele lui Baba Nobufusa, care rămăseseră la Maruyama, erau Încă intacte. Baba trimise la Katsuyori un samurai cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
foarte mult cu sabia aceea lungă a lui, făurită de Azuki Nagamitsu; nu cred c-aș dori s-o văd cu ochii mei. Ce trist pentru Kenshin că nu s-a născut pe vremuri, În zilele colorate când se purtau armuri cu platoșe de aur și fireturi stacojii. Mă Întreb ce părere are despre Azuchi, cu amestecul său de stiluri japonez, chinez și barbar din miazăzi? Toate schimbările de armament și de strategie din ultimul deceniu ne-au adus Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
sinceritate, comportamentul lui Murashige. Apropiindu-se de lampă, Murashige o desfăcu, dar, imediat ce termină de citit, se scuză și ieși din cameră. Nu peste mult, năvăli un grup de soldați. Îl Înconjurară pe Kanbei, formând În jurul lui un zid de armuri și de lănci. — Scoală! strigară ei. Kanbei puse ceașca jos, privind chipurile agitate din jurul lui: — Și dacă mă scol, ce-o să se Întâmple? — Seniorul Murashige a ordonat să te escortăm la temnița castelului, răspunse unul dintre soldați. — În temniță? bolborosi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Întinsă de Murashige. Se sculă, cu zâmbetul pe buze. Atunci, să mergem. Nu pot face nimic altceva decât să mă supun umil, dacă așa Își arată Seniorul Murashige curtoazia. Războinicii Îl escortară pe Kanbei prin coridorul central. Zăngănitul zgomotos al armurilor lor se combina cu tropăitul de pași. Coborâră mai multe scări și culoare Întunecoase. Kanbei fu silit să treacă prin locuri atât de Întunecate, Încât parcă ar fi fost legat la ochi și, dintr-un moment În altul, se Întreba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
apoi, Toranosuke a găsit altul pe mâneca lui Sengoku. În sfârșit, fiecare a Început să spună că toți ceilalți sunt infestați și, În toiul discuției, când am venit aici să ne Încălzim la foc, am găsit păduchi târându-se peste armurile tuturor. Și-acum au Început să ne piște, așa că, vom masacra toată armata inamică. Ne vom dezinfecta rufăria la fel cum a fost ars Muntele Hiei! — Chiar așa? râse Hideyoshi. Cred că și păduchii s-au plictisit să fie asediați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
fi spart, lăsându-l să alunece pe o matcă fatală. În noaptea aceea, Mitsuhide dormi fericit. Poate datorită băii. Sau grație oaspetelui său neașteptat și atât de plăcut. Soldații se treziseră Înainte de răsăritul soarelui, dăduseră de mâncare cailor, Își Îmbrăcaseră armurile, pregătiseră proviziile, iar acum, așteptau apariția stăpânului lor. În acea dimineață, trebuia să se adune la Templul Hoyo și să părăsească Suwa, Îndreptându-se spre Kofu. Aveau să străbată drumul de coastă, pentru a se reîntoarce, În triumf, la Azuchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]