1,382 matches
-
vocii. Dar nu vom organiza spectacole. Oameni din toate țările se vor întâlni acolo ca să vorbească, chiar dacă folosesc limbi diferite, pentru că armele nu sunt de-ajuns pentru a păstra imperiul intact. Ca un legământ de pace, vom sculpta acolo arme, armuri, scuturi și trofee din vechile războaie, așa cum în templul de la Ilium am văzut atârnate armele războinicilor sătui de masacre. Vei pregăti un spațiu în care eu să pot scrie cu mâna mea scopul acestui proiect. Pentru că a fost proiectul tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
otrăvirii din Syria. Gândul acela se răspândea în întreaga sală, se transmitea de la un creier la altul, punea capăt discuțiilor, îi făcea pe invitați să lase jos cupele cu vin și - faptul cel mai alarmant - îi făcea să încremenească, în armurile lor ușoare de paradă, pe Augustinienii din fundul sălii. Era începutul unui joc mortal, și toți înțelegeau asta. Părinții viitorului mire, aflați în mijlocul unui grup, după ce se gândiseră dacă să intervină sau nu, tăcuseră, prevăzători. Chipurile lor spuneau că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
furia armelor atât de lung timp, când este clar că ei mai mult huzuresc la corturi, certându-se aprig pentru femeile ce le țin de urât. Ei nu sunt altceva decât un fel de mercenari, Întreținând ideea de război prin armurile impunătoare și prin campamentul hărmăluitor specific acestei muște la fel de sâcâitoare ce se numește soldat. Musca de pe acoperiș are o culoare neagră-lucioasă și scoate un bâzâit intermitent, precum Achile mâniat repezindu-se asupra lui Hector; ea se repede Însă asupra unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de bombardamentul american. Ținîndu-se unii pe alții pe după umeri, prizonierii Îi urmăreau pe soldații japonezi părăsind casa paznicilor. Fiecare dintre cei treizeci de bărbați Își purta arma cu baionetă și un sac de pînză cu obiectele personale. Printre rogojini și armuri kendo, erau două bîte de baseball, perechi de pantofi de sport atîrnați de șireturi și un gramofon portabil, toate obținute de la deținuți pentru țigări, mîncare și informații În legătură cu alte lagăre. — Se pare că micii tăi prieteni pleacă, Jim. Domnul Maxted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tăcere, copleșită de atmosfera deprimantă și sinistră care emana din toată casa. Tapiseriile atârnate pe pereți erau roase și zdrențuite; draperiile grele de catifea de pe scară erau deja trase, nelăsând să pătrundă nici un pic din lumina muribundă a soarelui; două armuri, care stăteau într-un echilibru precar în poziție de drepți în două firide opuse, păreau gata să se prăbușească, mâncate de rugină; chiar și capetele unor nefericite animale sălbatice de diverse specii care își sfârșiseră zilele pentru a împodobi pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ori - zărise în treacăt ceva mișcându-se în colțul cel mai întunecat al unui palier. Acest sentiment nu era complet alungat nici când a ajuns (exact când se aștepta mai puțin) în capul Marii Scări. Aici se opri, între două armuri, una din ele ținând o secure, cealaltă un buzdugan. Era el pregătit să înfrunte familia? Își aranjă părul, își netezi sacoul și verifică dacă nu avea șlițul descheiat. În cele din urmă, observând că unul din șireturi de desfăcuse, îngenunchie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Sloane o veșteji cu privirea. — Ce față lungă ai, Michael! exclamă ea, după ce mai fredonă un pic. Nu intri în atmosfera de petrecere? Sau poate începi să te gândești cum s-ar putea încheia cartea ta? — Era ceva ciudat cu armurile din capul scării, spuse Michael neluând-o în seamă și continuându-și gândul lăuntric. Ceva s-a schimbat când am trecut adineauri pe lângă ele. Nu reușesc să deslușesc ce anume. Fără a mai rosti un cuvânt, se ridică și porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ți-au spus ce s-a întâmplat? — Da. Și e doar începutul. Am știut din totdeauna, toată casa asta și toți din ea sunt blestemați. Michael îl bătu pe spate. — Continuă-ți investigațiile. Când ajunse în capul scării, examină ambele armuri în detaliu. Încă erau în aceași poziție și nimic nu părea vizibil în neregulă. Și totuși, cu siguranță, avusese loc o modificare subtilă... Michael avea impresia că e foarte obtuz pentru că îi scapa ceva important care-l îi sărea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
v-ați putea întâlni din nou. Nu-mi venea să cred că mama încă-i obsedată de chestiile care nu-i dădeau pace când aveam șase ani. Pur și simplu, e incapabilă să priceapă că nu mai există cavaleri cu armuri strălucitoare și, oricum, nu mă omor după ei. Voi veni cu plăcere la petrecere, i-am spus. De-abia aștept. Și chiar eram sinceră. Dintr-odată m-a lovit dorul de casă. Poate o să-mi facă bine să conduc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mâna întinsă, Marius salută energic și face stânga-împrejur, îndreptându-se către pluton. Vede cum subofițerul se postează în fața formației. E potrivit de statură, solid asemeni unui Goliat, cu fața palidă mâncată de vărsat și ochi verzi, reci. Plutooon, pe umăr arm'! Distinct, zgomotul ritmat al celor treizeci de puști arată că toate se opresc deodată, pe tot atâția umeri. Pluton, drepți! Pluton. pentru onor înainte pre-e-e-zentați arm'! Încet, fără grabă, Marius trece prin fața fiecărui om. După trecerea în revistă, se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Goliat, cu fața palidă mâncată de vărsat și ochi verzi, reci. Plutooon, pe umăr arm'! Distinct, zgomotul ritmat al celor treizeci de puști arată că toate se opresc deodată, pe tot atâția umeri. Pluton, drepți! Pluton. pentru onor înainte pre-e-e-zentați arm'! Încet, fără grabă, Marius trece prin fața fiecărui om. După trecerea în revistă, se retrage zece pași, interzicându-și să vadă echipamentul depășit și aspectul sărăcăcios al trupei. Urmări firești după dezastrele de la Cotul Donului și Stalingrad. Putea fi mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Soldatul refuzase. Dorea să vadă viața. Până în ultimul moment. Zgomotul fâlfâitului unor aripi a făcut pe amândoi să ridice privirea către cer, acolo unde se rotea un porumbel. Pată albă pe cel mai frumos albastru văzut vreodată. Pluton drepți! Încărcați arm'! Închizătoarele au țăcănit sinistru, anunțând intrarea glonțului pe țeavă. La ochi arm'! Gurile negre ale armelor s-au ridicat la unison. Nasturii de la tunica fără centură a condamnatului străluceau orbitor. Iscat din senin, un vânt fierbinte ca suflul unui furnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aripi a făcut pe amândoi să ridice privirea către cer, acolo unde se rotea un porumbel. Pată albă pe cel mai frumos albastru văzut vreodată. Pluton drepți! Încărcați arm'! Închizătoarele au țăcănit sinistru, anunțând intrarea glonțului pe țeavă. La ochi arm'! Gurile negre ale armelor s-au ridicat la unison. Nasturii de la tunica fără centură a condamnatului străluceau orbitor. Iscat din senin, un vânt fierbinte ca suflul unui furnal trecuse peste firele de iarbă, și unii din cei prezenți își traseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Tunetul artileriei se sparge înfundat undeva departe, în timp ce mitralierele, fără să facă economie la muniție, trag fără încetare. Toți soldații companiei se descoperă. Garda de onoare se aliniază. "...Veșnica lor pomenire, Veșnica lor pomenire..." Vocea lui Marius comandă calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună zgomotos, ecoul lor izbește povârnișurile și umple cu un vaier trist văgăunile. Gornistul companiei duce trompeta la gură. Sfâșietor și jalnic, răsună "Stingerea". Cu inima grea, Marius ascultă cântecul de adio al ostașilor căzuți care străbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lumini. În clipele acelea aparținui altei vîrste, pe care aș fi vrut-o adusă din nou la suprafață, În bătaia serii de-atunci, În dulcea nehotărîre dintre da și nu, dar nu Îndrăznii. Privirea-mi stătea pe umerii ei, pe armurile-i nevăzute, strălucind la jocul fluierător al timpului, simțeam că amețesc, dar deodată, abstracție făcînd de toți cîți ar fi putut să ne vadă, Îmi strînse mîna dreaptă cu o vigoare greu bănuită, transmițîndu-mi căldura ei tremurătoare. Încercai o desprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aducem aminte de povestea drumului ce l-au făcut împreună un turc, un călugăr și un popă. Când era soarele la prânzul cel mare s-așezară câteșitrei călătorii la umbra unui copaci și-și puseră dinaintea lor merindele, turcul un arm de miel, călugărul pește si vin, popa pasărea cea mai bună a țiganului, căci acesta, {EminescuOpX 349} fiind întrebat de nașu-său ce păsăre să-i gătească de mâncare, răspunse că "așa pasăre de bună ca purcelul nu-i alta". Câteșitrei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Cam multe coincidențe pentru-o simplă bucată de pânză, nu credeți?“ „Ba da, dar pista se înfundă aici, la Dimitriu. De acord, avem numele, dar asta e tot. Ce facem mai departe? Urcăm pe primării și începem să scotocim prin armuri, să vedem dacă nu e ceva și-acolo? Pe care din ele: Paris sau București?“ Ne-am uitat unul la altul, tânărul Lupu și cu mine. Era o idee. Dacă lucrurile se legau ca până acum, atunci tot secretul Garoafelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puțină ordine prin lucruri. Nu mergea ușor. Oriunde mă suceam, nimeream doar peste necunoscute. Venisem la mare crezând că vom dezlega enigma tablourilor lui Varo și Luchian, poate și-a unei societăți secrete mondiale, care ascundea drăcii prin statui și-armuri, și dădusem peste autorul-minune și conferința lui epică. Globalmind și frații „Brothers“, concurați de echipa Bavaru-Ciupină, scormoneau și ei prin județ, cu un pas în urmă, dar aproape de noi: le simțeam răsuflarea în ceafă, prezența în gând sau printre rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
beton ridicat de Nicolae Ceaușescu. Mai departe, trebuia să aluneci în alt secol, ca să poți povesti; în altă minte, ca să poți asculta. Întotdeauna fusesem convins că mi-am greșit epoca. Mi-ar fi plăcut să învârt halebarde prin hălci de-armuri și să depun aurul și capetele dușmanilor la picioarele domniței mele, înainte s-o răstorn în iatac și să-i iau virginitatea, batista și, abia la urmă, gâtul. Viața Mariei iradia o splendoare tulbure, trecutul, deși uitat, venea mereu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Barjavel. Vezi? Ai început să gândești ca un adevărat prozator!“ Din nou un moment de tăcere. Se-auzea doar ploaia ticăind pe-acoperiș. „Și-acum?“ „Și-acum, se va-ntâmpla exact ce trebuie. Bucla va fi închisă și perturbarea eliminată. Armurile lui Alexandru Dimitriu vor fi demontate și casate. Aparatul lui Camil se va întoarce la locul lui din Balcic. Viața lui Ștefan Luchian va fi mutată în alt interval (să zicem, 1868-1916), iar tabloul pictat de el, pus în 1907
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-a cheltuit cu o generozitate dusă până la risipă, desfășurând, cum s-a spus de atâtea ori, spectaculoase, sărbătorești focuri de artificii, care disimulau, abia, o originară neliniște. Lumina foarte multora dintre ele ajunge, încă vie și proaspătă, până la noi. ARMURI FRAGILE Patmos și alte șase poeme nu e, totuși, ultima scriere a poetului în limba română. Ultima plachetă pe care trebuia s-o publice în țară cuprinde un număr de paisprezece... sonete. Cum am menționat în ediția Scrierilor sale din
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și „starea de spirit” avangardistă Pentru o nouă „gramatică a poeziei” Momentele poeziei Începuturi Spre o poezie constructivistă O temă cu variațiuni Ulise în oraș Continuări: itinerarii nocturne „Franciscanism” liric Zodiile poemului Incantații Discursul înstrăinării și al fraternității Spre „insula-nălucă” Armuri fragile ?? Poezia prozei Configurări ale imaginarului „Miliardarul de imagini” Un poem al „sintezei moderne” . E. Lovinescu, Memorii, II, 1916-1931, Ed. „Scrisul românesc”, Craiova, 1932, pp. 178-179. . J. Monnerot, La poésie moderne et le sacré, Paris, Gallimard, 1945, p. 165. . A
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care un membru al unui grup ce își așezase tab]ra lang] un sat Kuskokwim s-a sup]rât pentru c] un s]tean nu i-a ar]țâț respectul cuvenit și a plecat la cortul s]u dup] o arm] cu care s] îl ucid]. Doi dintre tovar]sii s]i au încercat f]r] succes s] îl fac] s] se r]zgândeasc] și apoi unul din ei a scos cuțitul și l-a înjunghiat. Povestind mai apoi întâmplarea, ucigașul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest sens; mai degrab], se bucur] de pedepsirea lor. Aceste dou] tendințe au continuat. Conformismul în Biseric], mai ales dup] „convertirea” lui Constantin, cum se spune de obicei - nu se știe în ce m]sur] folosea creștinismul că pe o arm] în luptele sale politice -, a condus la reacția dur] a P]rinților deșertului și apoi la începuturile obștei c]lug]rești și la dublul etalon al indemnului la perfecțiune și al preceptelor. Astfel, pan] la sfârșitul perioadei Noului Testament, tensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceste percepții său s] cread] c] materialismul istoric le-a discreditat? În plus, dac] toate mișc]rile de clas] au nevoie de moral], atunci aparent și clasa muncitoare are nevoie de ea. Cum poate Marx s] priveze proletariatul de o arm] important] în lupta de clas]? Totuși, că s] respingi morală nu este necesar s] respingi tot comportamentul pe care il cere morală și s] îl susții pe cel pe care il interzice. Ar putea exista unele tipare de comportament comun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]