4,701 matches
-
în parte fragmentare, ca și alte câteva ce-i sunt adresate. Cele mai multe s-au păstrat numai în latină în Synodicon contra Tragediei lui Irineu. Cea mai cunoscută și mai importantă (păstrată, în afară de greacă, în vechi versiuni în latină, siriană și armeană) este nr. 2, adresată clerului armean și denumită în mod curent Tomus ad Armenios. În 435, câțiva clerici din Armenia i se adresaseră lui Proclus - printr-o scrisoare păstrată în versiune siriană - cerându-i o expunere despre credință prin care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
câteva ce-i sunt adresate. Cele mai multe s-au păstrat numai în latină în Synodicon contra Tragediei lui Irineu. Cea mai cunoscută și mai importantă (păstrată, în afară de greacă, în vechi versiuni în latină, siriană și armeană) este nr. 2, adresată clerului armean și denumită în mod curent Tomus ad Armenios. În 435, câțiva clerici din Armenia i se adresaseră lui Proclus - printr-o scrisoare păstrată în versiune siriană - cerându-i o expunere despre credință prin care să condamne doctrina lui Teodor din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu (omilia 1); proclamă o singură ipostază, ceea ce îl apropie de Chiril (antiohienii ar fi vorbit mai degrabă de prosôpon), dar și două naturi, ceea ce îl îndepărtează de limbajul chirilian (omilia 23, despre dogma întrupării). Și, atunci când în Tomul către armeni modifică formula apolinaristă reluată de Chiril în „o singură ipostază a Dumnezeului Logos întrupat” (și nu “întrupată”, referitor la ipostază), face un pas spre o clarificare a „ipostazei” care semnifică, la el, mai degrabă persoana Logosului întrupat decât natura proprie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al moartea sa la 31 iulie 477. Adversar înverșunat al doctrinei celor două naturi, a compus probabil în exil o Confutațiune a doctrinei stabilite la conciliul de la Calcedon (sau Contra celor care susțin doctrina celor două naturi), păstrată în traducere armeană; au rămas din acest text și câteva fragmente grecești (citate de Justinian) și o versiune siriană prescurtată. Într-o primă secțiune, este expusă doctrina Sfinților Părinți, în a doua este combătut Tomul lui Leon I din 13 iunie 449, iar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e vorba despre exilul și moartea lui Nestorios la Tebaida. Bibliografie. J. Lebon, Le monophysisme sévérien, J. van Linthout, Louanii 1909, pp. 93-111; H.G. Opitz, (Timotheos) Ailuros, PRE 2. R., 12. Halbbd., 1937, col. 1355-1357. Ediție (fără traducere) a versiunii armene a Confutațiunii doctrinelor de la Calcedon: K. Ter-Mekerttschian - E. Ter-Minassiantz, Timotheus Aelurus, des Patriarchen von Alexandrien, Widerlegung der auf der Synode zu Chalcedon festgesetzten Lehre. Armenischer Text, Leipzig 1908. Edițiile celorlalte texte sunt indicate în CPG III, n. 5475-5491. 14. Petru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la corpusul preudoeusebian este probabil originară. Pe de altă parte, așa cum am spus, tradiția manuscrisă este complexă; există mai multe redactări chiar în greacă ale unor discursuri (13, 14, 15, 16); multe altele prezintă versiuni în latină (15, 16, 17), armeană, georgiană, slavă veche; foarte bogată este tradiția numărului 16 privind respectarea duminicii. Deși limba discursurilor nu este nici pe departe doctă, ele dovedesc capacitatea autorului de a trata cu vioiciune teme teologice și teme din sfera religiozității practice; cele referitoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fragmente dintr-o omilie despre cruce, în al doilea fiind atacată cristologia lui Apolinarie din Laodiceea; o omilie despre Bobotează, inedită; în latină o predică despre Urcarea la cer a Mariei; îi mai sunt atribuite patru omilii despre Crăciun în armeană. Antipater a mai compus și un tratat polemic contra Apologiei lui Origen a lui Eusebiu de Cezareea (cf. vol. I, pp. ???-???); s-au păstrat unele fragmente din prima carte, citite la Niceea în 787, și altele, mult mai numeroase, incluse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din funcția sa (21); în epoca lui Justinian s-a realizat statul ideal preconizat de Platon în care vor domni filosofii sau vor filosofa regii (17); și așa mai departe. Faima însemnată a operei e dovedită și de versiunile în armeană (sec. al VII-lea) și în slavă veche (sec. al X-lea). Bibliografie. Ediții: PG 86/1, 1164-1185. Trad. it. în S. Rocca, Un trattatista din età giustinianea: Agapeto Diacono, „Civiltà Classica e Cristiana” 10 (1989) 303-328. Studii: R. Frohne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sistematice foarte vechi, anterioară adaosurilor succesive, care nu s-a păstrat în greacă și a fost realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există totodată culegeri în siriană, armeană, coptă, georgiană, etiopiană, arabă, slavă veche și sogdiană. Bibliografie. Precise indicații despre edițiile în greacă și în celelalte limbi în CPG III, n. 5560-5615. Colecția alfabetico-anonimă: PG 65, 71-440. O ediție a colecției sistematice grecești a început abia cu J.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de o scriere a lui Rufin, însă Festugière a demonstrat că textul grec e cel original și că versiunea latină a lui Rufin este o traducere. Istoria a fost tradusă și în siriană; unele părți s-au păstrat și în armeană, coptă, georgiană și slavă veche. Din majoritatea manuscriselor și din Istoria Bisericii a lui Socrate (IV, 23) rezultă că autorul Istoriei Lausiene se numește Palladius; o parte din manuscrise o atribuie lui Heraclid din Cipru care a dus o existență
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în celelalte versiuni. Dintre acestea, cele mai importante sunt cele cinci variante în siriană, editate de R. Draguet, unde apare un strat al textului mai vechi decât cel grecesc; varianta coptă e fragmentară; mai sunt apoi diverse variante în arabă, armeană, latină, etiopiană, gerogiană. De fapt, nu e vorba atât de un text sau de o culegere de texte, cât mai degrabă de o „materie mobilă” (Draguet) ale cărei componente pot fi atribuite unor autori diferiți în diverse manuscrise. Cele mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adversităților, subliniind mai ales utilitatea injuriilor și a umilințelor pe care le suferim; cel care ne rănește trebuie să fie văzut ca un binefăcător, ca un leac trimis de Isus ca să ne vindece de suferințele noastre. Există și versiuni în armeană, georgiană și arabă ale acestei opere. Bibliografie. Ediția din PG 78, 1680-1700 e bazată pe un manuscris incomplet. Ed. completă: Augustinos Iordanites, Tou hosiou patros hêmôn abba Zôsima kephalaia pany ophelima, în „Nea Siôn” 12 (1912), 697-701; 854-865; 12 (1913
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-a păstrat doar în această limbă în două manuscrise. A fost utilizată apoi de diverși autori sirieni monofiziți și o regăsim și în Cronica lui Mihail Sirul în secolul al XII-lea și într-un rezumat al acesteia în armeană. Există totodată un anumit număr de fragmente în traducere coptă. Adesea îi este atribuită lui Ioan, însă probabil fără temei, o Viață a lui Petru Ibericul care a fost compusă cu siguranță în greacă, însă s-a transmis numai într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a transmis un corpus format din patru tratate și zece scrisori atribuite lui Dionisie Areopagitul (conform unora din manuscrise: episcop al Atenei); trebuie adăugate 16 manuscrise ce conțin numai unele din aceste scrieri și traducerile acestui corpus în siriană, latină, armeană, georgiană și slavă veche. Traducerea unor tratate separate e o excepție: corpusul a fost transmis întotdeuna ca un tot. Să-i parcurgem rapid conținutul. Tratatul despre Numele divine, împărțit în 13 capitole, este cel mai lung din acest corpus. Totalmente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
referiri frecvente la Vulgata latină a Bibliei, referiri ce trebuie considerate adaosuri ale traducătorului. Comentatorul, având în vedere ceea ce ne spune în introducere, înaintea acestei cărți ar fi comentat Iezechiel; sub numele lui Esihie ne-a parvenit și o traducere armeană a cărții lui Iov. Apoi, un text a cărui autenticitate e discutabilă, o Culegere de dificultăți și de soluții, alcătuită sub formă de compendiu prin consonanța Evangheliilor, unde chiar titlul trezește nedumeriri în privința semnificației exacte a scrierii. Recent, M. Aubineau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o desființează (Biblioteca, codex 36), însă nu mai cunoaște nici numele autorului și nici titlul precis al operei. Nici autorul însuși nu-și menționează vreodată numele, ci se prezintă pur și simplu drept „un creștin”. Din unele informații de sorginte armeană, aflăm numele scriitorului și orașul de baștină: ar fi un anume Constantin din Antiohia pe care, din rațiuni ce țin de simplitate și claritate, vom continua să-l numim aici „Cosma Indicopleuste”. Știm despre el ceea ce ne spune în text
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
decis între universul prozei și lector, preferând să-și dirijeze povestirile cu mână forte. Martorul asistă, la fel de exigent și autoritar, și la geneza propriului scris, în măsura în care acesta este doar un fapt de viață ca oricare altul. Prozele scurte din Enciclopedia armenilor (1994) evocă polemic convenția străinului, împreună cu tot zațul cultural acumulat în timp. Indiferent de numele pe care îl poartă, există un povestitor unic al acestor proze: i se poate spune Armeanul rătăcitor. Descendent al unui neam risipit între cele patru
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
revendică aici o identitate precisă (se numește Bedros, un prenume mai curând generic) și trece decis de la povestire la discurs. Atmosfera generală a cărții se situează cel mai aproape de umorul negru și câteodată trist al autorului de distopii din Enciclopedia armenilor și din Bonjour, popor! Întrepătrunderea literaturii cu existența reală e un fapt dintre cele mai caracteristice prozei lui Bedros Horasangian. Vorba mustoasă a precupeților se ciocnește în paginile acesteia cu sintagma ultrasavantă, eseul de cea mai densă cerebralitate contrapunctează oralități
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
nopții, București, 1984; Închiderea ediției, București, 1984; Parcul Ioanid, București, 1986; Sala de așteptare, București, 1987; ed. 2, Târgu Mureș, 2002; În larg, București, 1989; Portocala de adio, Cluj-Napoca, 1989; Misteriosul om în negru sau Ora meloromanului, București, 1992; Enciclopedia armenilor, Sibiu, 1994; Bonjour, popor!, București, 1995; Zăpada mieilor, București, 1996; ed. Cluj-Napoca, 1997; Integrarea europeană, pref. Mircea Ivănescu, București, 1997; Tranzit, Pitești-București, 2001. Repere bibliografice: Gabriel Dimisianu, Viața ca literatură, RL, 1985, 44; Iorgulescu, Prezent, 319-323; Mircea Iorgulescu, Un martor
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
1990, 7, 13; Monica Spiridon, Etcetera..., R, 1990, 10; Țeposu, Istoria, 20-21; Ion Bogdan Lefter, Introducere în noua poetică a prozei, în Competiția continuă. Generația ’80 în texte teoretice, îngr. Gheorghe Crăciun, București, 1994, 222-231; Radu Mareș, O carte-eveniment: „Enciclopedia armenilor”, TR, 1995, 13; Lovinescu, Unde scurte, IV, 223-228, V, 45-50; Alex. Ștefănescu, Seducerea și abandonarea cititorului, RL, 1997, 10; Monica Spiridon, Cum poți să fii armean?, LCF, 1997, 17; Monica Spiridon, Mitică și Hyperion în tribunalul istoriei, LCF, 1997, 25
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
în texte teoretice, îngr. Gheorghe Crăciun, București, 1994, 222-231; Radu Mareș, O carte-eveniment: „Enciclopedia armenilor”, TR, 1995, 13; Lovinescu, Unde scurte, IV, 223-228, V, 45-50; Alex. Ștefănescu, Seducerea și abandonarea cititorului, RL, 1997, 10; Monica Spiridon, Cum poți să fii armean?, LCF, 1997, 17; Monica Spiridon, Mitică și Hyperion în tribunalul istoriei, LCF, 1997, 25; Regman, Dinspre Cercul Literar, 108-114; Monica Spiridon, Numitorul comun al poeziei și al prozei, R, 1999, 1; Dicț. analitic, II, 238-239, IV, 68-70; Dicț. esențial, 375-377
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
A realizat tălmăciri din mari scriitori clasici: Vergiliu, Eneida (în crestomația Literatura universală. Grecia și Roma antică), F. M. Dostoievski, A. P. Cehov, Maxim Gorki, Taras Șevcenko, Petőfi ș.a. Numeroase traduceri ale versurilor sale au apărut în limbile rusă, ucraineană, georgiană, estoniană, armeană, turcă ș.a. SCRIERI: Bat gândurile, Chișinău, 1965; Mozaic, Chișinău, 1967; Cântecul tău, Djalil, Chișinău, 1968; Balada stropului de soare, Chișinău, 1969; Vin negru, Chișinău, 1969; Amnar și cremene, Chișinău, 1971; Înșiră-te mărgărite, Chișinău, 1972; Pământul patriei, Chișinău, 1974; Veveriță-Riță
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
la aceste scrisori, cf. pp. 000 și 000). Avem informații despre existența a 24 de epistole de acest gen promulgate de Teofil între 386 și 409; din cele mai multe s-au păstrat doar fragmente în greacă sau în versiuni siriece sau armene (mai ales în scrierile lui Sever de Antiohia și ale lui Timotei Eluros). însă trei dintre ele au fost traduse în latină de Ieronim și au supraviețuit în epistolarul acestuia sub forma epistolelor 96 (scrisoarea festivă din 401), 98 (din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Mopsuestia (cf. vol. II, t. 1, pp. 154-156 și, respectiv, 156-161), pe care a încercat să-i prezinte ca precursori ai lui Nestorie. Lui Proclus, urmaș din 434 al lui Maximian la tronul episcopal al Constantinopolului, o delegație de armeni i-a cerut să condamne o culegere de extrase din operele lui Teodor, iar el a făcut acest lucru, fără să menționeze numele lui Teodor, în Tomul închinat armenilor, din 437, unde a făcut o sinteză a cristologiei lui Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al lui Maximian la tronul episcopal al Constantinopolului, o delegație de armeni i-a cerut să condamne o culegere de extrase din operele lui Teodor, iar el a făcut acest lucru, fără să menționeze numele lui Teodor, în Tomul închinat armenilor, din 437, unde a făcut o sinteză a cristologiei lui Chiril (cf. p. 000). Chiril a primit dosarul în timp ce se găsea la Ierusalim și le-a trimis lui Ioan de Antiohia și episcopilor care îl sprijineau o epistolă foarte dură
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]