1,328 matches
-
la galop, așa cum făceau barbarii sciți, cei mai pricepuți cavaleri din întreaga lume. — Să urci pe cal într-o clipă, să distrugi totul înainte să fii văzut, îi spuse. Mai-marele armurierilor îi luă măsurile și făcu o lorica ușoară, o armură pe care, urmând desenele maestrului de arme - artistul castrului -, reprezentă povestea băiatului salvat de delfin. Maestrul de arme era un estet al războiului, căruia îi plăceau eleganța loviturilor, strălucirea armelor de paradă, cu ornamente în relief și incrustații, frumoasele harnașamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
egipteană. La Miletus, în punctul cel mai înalt al Viei Sacra, un arhitect grec concepuse cel mai grandios templu construit vreodată în Mediterana, Didymaion, iar în jurul lui ridicase o pădure de o sută douăzeci de coloane. — În fața altarului veți vedea armura unui vechi suveran din Aegyptus, îi anunță Zaleucos, în întregime din aur, bătută cu turcoaze și jasp dur; a fost trimisă aici ca să se respecte un legământ, după o mare victorie. Via Sacra de la Miletus era un lung urcuș mărginit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bucăți, altele încă mai așteptau să fie cioplite, neterminate, fiindcă giganticul templu fusese devastat cu sălbăticie într-un război mai vechi și fusese reconstruit prost și numai în parte: nimeni nu reușise să-l completeze. Gajus nu putu să vadă armura vechiului pharaon, pentru că fusese furată. În ciuda ruinei, în templu se afla un mic grup de preoți și - închis într-o încăpere din fund, pe care nimeni n-o putea viola - profețea un oraculum, un faimos sortilegius. — Călătorii vin în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a împăratului. Când avea chef, purta sandale ușoare, în stil grecesc, iar uneori chiar cothurni, cu talpa de plută. Într-o zi își puse, pentru o ceremonie - și fu remarcat, încât avea să se povestească și după două veacuri -, o armură ușoară de paradă, opera unui meșter aurar, realizată nu se știe când de un bijutier necunoscut, elen sau sirian, despre care se spunea că îi aparținuse lui Alexandros Macedoneanul. Conștient de farmecul militar, de această platoșă din argint și aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de siguranță. Statuia evocă probabil ziua când, printr-un gest de fidelitate extremă, a împiedicat cele opt legiuni de pe Rhenus să pornească spre Roma. Poartă lorica ușoară de paradă, de o calitate excepțională, cu elemente decorative din incrustații metalice. Pe armură nu sunt însă reprezentate scene de război, ci o veche trădare: Achilles, înarmat, apărat de scut, îl înșfacă de păr pe nevinovatul Troilus, neînarmat, îl răstoarnă de pe cal și îl ucide. Probabil că din cauza mesajului ei acuzator statuia nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stângi, unde o broșă rotundă îl prinde de partea posterioară. Pe dedesubt - o tunică perfect plisată, bine strânsă pe gât; nimic altceva. Sau bustul ajuns la gliptoteca Ny Carlsberg, unde se văd epoleții, franjurii, firele de aur ale unei elaborate armuri imperiale. Pe părul tuns întotdeauna cu grijă și pieptănat spre frunte și spre tâmple, ușor umflat cu calamistrum, poartă o diademă, o bijuterie dintr-o epocă foarte veche, aproape barbară. Obeliscul din Circus Vaticanus. Imensul monolit adus din Egipt a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
golurile Între aceste texte regăsite, năvălește alt timp peste cuvinte și mă oprește să decodez ceea ce este adevărat. Contextul mă obligă să iau act de toate celelalte Împrejurări diacronice, adăugate faptelor trăite. Mă izolez Într-o cameră, mă-nfășor În armura indiferenței, nu primesc pe nimeni, nu ies, nu răspund la telefon ca să nu aud alte voci, mă concentrez către acel Întuneric interior, placentar, din care cresc, vii, corpurile pe care le credeam dispărute. Pe măsură ce-mi amintesc fapte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
egal cu sine, nu pare să aibă nici o plăcere. Doar când vorbește, ochii lui se Însuflețesc, căutând mereu spre Înalt, pironindu-se undeva Într-o zonă inaccesibilă. Doamne, cât mi-aș dori să fiu aceea care să-l scoată din armura de fier a ideilor abstracte, să-l fac să-și plece privirea și să mă vadă numai pe mine, să se oprească doar câteva clipe asupra mea și să se pătrundă de iubirea ce-i port. Atunci aș fi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din când în când. Judy îmi zice mereu că sunt alt om când se află și alții de față, și are dreptate: mă închid. Sunt de departe mai fericit în cercul de cunoscuți, în afara cazului în care sunt îmbrăcat cu armura mea - robă și perucă - și bine pregătit pentru ceea ce, la tribunal, par a fi remarci spontane. Prin urmare, am strâns oarecum cureaua apropiindu-mă de casa de marcat. Am abandonat orice tentativă de a spune vreo anecdotă sau vreuna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
muniții Îi ținea Întreagă haina ruptă. Înainte ca războiul să se Întoarcă În cele din urmă Împotriva japonezilor, soldatul Kimura Îl invita adesea pe Jim În bungalow-ul pe care-l Împărțea cu alți trei paznici și Îi permitea să poarte armura lui, kendo. Jim Își aducea aminte de ceremonia complicată În care soldații japonezi Îl Îmbrăcaseră În armura de metal și piele, precum și mirosul puternic al trupului soldatului Kimura, care umplea coiful și apărătorile de umeri. Își aminti izbucnirea de violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japonezilor, soldatul Kimura Îl invita adesea pe Jim În bungalow-ul pe care-l Împărțea cu alți trei paznici și Îi permitea să poarte armura lui, kendo. Jim Își aducea aminte de ceremonia complicată În care soldații japonezi Îl Îmbrăcaseră În armura de metal și piele, precum și mirosul puternic al trupului soldatului Kimura, care umplea coiful și apărătorile de umeri. Își aminti izbucnirea de violență, cînd soldatul Kimura l-a atacat cu sabia cu două mînere, vîrtejul de lovituri care Îi izbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
americani - topiseră ultimele urme de grăsime adolescentină din brațele lui Kimura. După o recentă criză de tuberculoză, fața lui dură era umflată, ca a unui hamal. Doctorul Ransome Îi atrăsese În mod repetat atenția lui Jim să nu mai poarte armura kendo a soldatului Kimura. O luptă Între ei ar fi mai puțin unilaterală acum, deși Jim avea doar paisprezece ani. Dacă nu ar fi fost pușca, i-ar fi plăcut să-l provoace pe Kimura... De parcă și-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lumina Înserării, să inspecteze pista. Dacă n-ar fi fost băiatul acela englez care să se plimbe spre avioanele parcate, japonezii nici n-ar fi remarcat vreodată echipa de lucru. Aviatorii Îl fascinau pe Jim cu mult mai mult decît armura kendo a soldatului Kimura. În fiecare zi, cînd stătea În balconul sălii de Întrunire sau Îl ajuta pe doctorul Ransome În grădina de zarzavat a spitalului, Îi urmărea pe piloți În costumele lor largi de zbor, făcînd ultimele verificări Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
răsuceam planul în minte pe toate părțile, cu atât îmi dădeam seama că nu aveam cum să dau greș. Am mers mai departe, cu Harry gârbovit sub povara grijilor sale, iar eu galopând lângă el pe un cal alb, cu armura zăngănind în vântul de iarnă. — Aș putea să te ajut, i-am spus. S-a oprit și am început să îi explic planul meu. Eram surprins că încă îmi mai aduceam aminte detaliile pe care le stabiliseră tatăl meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
așezat pe treptele din fața casei Mariei și am format numărul lui Alfie. —Bună, Alfie, sunt Jenny Palmer, adică, Stafford, adică... În fine, de data asta nu e pentru mine, e pentru o prietenă. Ar avea nevoie de un cavaler în armură lucitoare. I-am dat adresa, iar el a zis că va veni în zece minute. Hai, să intrăm. Nu e cea mai potrivită stradă pentru așteptat. Sunt sigură că Maria nu se va supăra. Dar când Maria ne-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și să pună și alte piese de Ibsen și de alți mari scriitori europeni. Plecase din America În parte pentru a se distanța de un trecut personal tragic: soțul ei, tot actor, se Înecase În râul Charles Îmbrăcat Într-o armură din recuzita teatrului, acțiune simbolică pe care Ibsen Însuși ar fi putut-o inventa. Henry Îi admira ambițiile culturale și spiritul misionar, căzând pradă farmecului ei personal și efectului hipnotic al ochilor imenși de un albastru cristalin. Ca actriță, prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
libere, așadar magia pe hârtie albă; dar, incurabili, ei le-ar ști din nou pe toate mai bine, ar ingera fără nici un chef mâncărica mea de bob cu costițe de batal și ar avea cu promptitudine la îndemână jalnica lor armură, nivelul colesterolului literar. „Astăzi, rog frumos, ne ocupăm de porcul“, zicea maestrul în chip de introducere și desena pe tablă cu creta scârțâitoare și linii sigure contururile unei scroafe zdravene. Apoi, împărțea animalul ce domina suprafața neagră în părți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
șlițul descheiat. În cele din urmă, observând că unul din șireturi de desfăcuse, îngenunchie să-l lege. Era în această poziție de numai câteva secunde când auzi țipătul unei femei în spatele lui. — Păzea! Pentru Dumnezeu, păzea! Se răsuci și văzu armura care ținea securea prăbușindu-se încet peste el. Țipând speriat, se aruncă în față, doar cu jumătate de secundă înainte ca tăișul venerabilei arme să se înfigă cu un zgomot sec exact în locul în care îngenunchiase el — Ești teafăr? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai de sus și-l lăsă să se întindă în poala ei. Ați văzut pe cineva? întrebă Michael. Cineva trebuie s-o fi împins. Exact în clipa aceea, în replică, o pisică mare neagră se furișă din firida unde stătuse armura și fugi mieunând vinovată. — Torquil! o certă femeia. Ce cauți afară din bucătărie? Zâmbi. Cred că acesta e asasinul dumitale. O ușă se deschisese jos și mai mulți membri ai familiei năvăliră să investigheze cauza agitației. Ce-a fost zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se deschisese jos și mai mulți membri ai familiei năvăliră să investigheze cauza agitației. Ce-a fost zgomotul ăsta? — Ce se petrece aici? Doi bărbați, pe care Michael îi recunoscu drept Roderick și Mark Winshaw, ridicau și puneau la loc armura, în timp ce Tabitha se aplecă asupra lui și întrebă: — N-a murit, nu? — O, nu cred. S-a lovit la cap doar. Michael își revenea încet și se pomeni privind-o pe salvatoarea lui, o femeie foarte atrăgătoare și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am văzut... Privirile lor urmară degetul lui tremurător. Mark Winshaw era prăbușit lângă zid. La început, Michael a crezut că avea mâinile legate la spate: apoi și-a dat seama că trupul îi fusese îngrozitor mutilat. Securea care lipsea din armură, cu tăișul roșu și lipicios, fusese lăsată pe tăblia mesei de biliard; și ieșind hidos din cele două buzunare ale mesei, membrele retezate ale lui Mark. Pentru a completa macabra glumă, un mesaj fusese mâzgălit cu sânge pe perete. ADIO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu gura proprie. Hilary și cu mine eram sus când a fost găsit Mark: era și Dorothy, erai și tu Thomas - îl căutai pe Pyles. Owen zice că stătea în capul scării și s-a uitat în acest timp la armură. Deci dacă vreunul dintre noi ar fi încercat să părăsească sala de biliard și să treacă prin fața lui, ne-ar fi văzut, nu-i așa? Dar el spune că n-a apărut nimeni! Thomas își frecă mâinile. — Ei acum, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un strop dintr-o sticluță din minibar. Whisky-ul dă fierturii din iad o notă de distincție susținută. Zăresc o femeie bătrână În oglinda din baie și mă uit În altă parte. În dimineața asta, mă Îmbrac pentru bătălie În armură Armani completă. E incredibil de reconfortant să pun pe mine o bluză albă scrobită, o jachetă și o fustă maro de culoarea biscuiților digestivi, cu margini atât de ascuțite, că ai putea scoate un apendice cu ele. Mă Încalț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe Roo lângă obraz. În foarte scurt timp, un băiețel va fi mai fericit decât de Crăciun. Intrând În dormitorul meu, am deschis șifonierul și mi-am trecut mâna peste bara de metal până am dat de cea mai bună armură a mea Armani. Un costum negru ca pana corbului. De pe suportul de dedesubt am ales o pereche de pantofi cu toc și botul din piele de șarpe - tocuri pe care e imposibil să mergi, dar ideea nu este să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tonalitate cu totul diversă: "Așadar tocmai pentru că Biserica este plină de prada din Egipt ca și de alte trofee, tocmai pentru că ea pare că a devenit arbitră a sorții omenești, atunci tocmai ea este neajutorată: ea este David oprimat de armura lui Saul, aceasta este vremea decăderii sale"33. Motivul central al reformei ecleziastice propuse de Rosmini după cum demonstrează și Francesco Traniello nu este atitudinea roveretanului care, în mod greșit, ar putea fi interpretată drept detașare aristocratică și dezinteres pentru întîmplările
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]