1,654 matches
-
un mod de gândire de apparatcik foarte greu de schimbat chiar dacă vrei să o faci, și mă Îndoiesc că Octav Cozmâncă și-a propus ca scop o schimbare de mentalitate. Mircea Mihăieș: Ca dovadă, chiar zilele acestea a fost extrem de arogant pe ideea de a se schimba alții, nu el. Vladimir Tismăneanu: Exact, pentru că e foarte mulțumit de sine. M-am Întrebat de ce nu s-a făcut o analiză, o biografie a personajului. Este doar vorba de unul dintre cei mai
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
în care trebuia să descoperi geniul. Minciuna asta împărtășită era contractul lor social, parola lor mondenă, nonconformismul lor credincios. Acest acord tacit era cel care le asigura și prosperitatea, și strălucirea acelor palate ale artelor, și acel trup feminin aproape arogant din pricina frumuseții sale întreținute cu grijă... Am privit femeia, apoi tabloul, simțind acel amestec de fascinație și dezgust pe care Vestul l-a inspirat dintotdeauna Estului. Mi-a venit un chef nebun să strâng tot mai tare paharul în mână
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai mare dușman al tău și al nostru”, Îi spune pe șleau. Trebuie să-L predai, trebuie să-L elimini, pentru a-ți recăpăta liniștea dinainte. Nici vorbă să fie Fiu al Dumnezeu, e un impostor de ultimă speță, un arogant, care-și bate joc de voi și În primul rând de tine. În plus, El Îi Împinge pe oameni să-și trădeze natura, datinile, familia etc. Un asemenea mesaj nu poate veni de la Dumnezeu. Într-un cuvânt, Încheie Diavolul: „Hai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cusute) despre texte etiopiene, de pildă, analizate după versiunea... franceză. Cum se poate Întocmi o școală normală pe un soclu de necinste cvasipermanentă? Reluându-mi, așadar, ideea: Între mefiență programată și belferism pseudocultural, Între inchiziție și comedie bufă, Între ortodoxism arogant (disting net ortodoxismul, ideologic, de ortodoxie) și ezoterism dezinhibat e greu să faci partea lucrurilor. Îndrăznesc să cred că invitarea mea la acest colocviu sugerează o schimbare nu numai de tactică, ci În primul rând de dioptrii din partea unei instituții
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
brusc contrariat. Fața pungită și osoasă, cu maxilarul proeminent și profilul acvilin, i se pare dintr-odată necunos cută. Aceasta este Livia tinereții lui? Craniul ăsta aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată? Oftează resemnat. Dacă frumusețea s-a dus, a rămăs însă inteligența și ambiția. Un fior rece îi gârbovește umerii firavi. Se întoarce precipitat lângă ea. Își plimbă insistent mâinile pe bustul și spatele ei. O simte moale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca măcar unul dintre ei să ajungă un nou Octavianus Augustus. Încruntat, îi ridică femeii încetișor - cu vârful degetului - o șuviță de pe frunte. Pare atât de fragilă și lipsită de apărare. În ce străfunduri ale sufletului s-a pitit făptura arogantă și autoritară din timpul zilei? Lumânarea de deasupra patului aruncă reflexe palide și multi co lore, ca într-un joc, inundând fața adormită cu un caleidoscop de lumini și umbre. Care o fi imaginea ta adevărată? murmură descurajat. Cea de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un om atât de prudent și meditativ, încât până la urmă nu face nimic. Unde mai pui că s-a născut și a crescut într-o familie dominatoare și-i privește pe ceilalți fie cu dispreț, fie cu resentimente. Are firea arogantă și nestăpânită a Liviei. Chiar și mama lui, prietena ei cea mai bună, murmură uneori nemulțumită de câte este nevoită să suporte de la scorpia bătrână. Dar de răzvrătit nu îndrăznește... Rămâne brusc cu ochii țintă la un tânăr rezemat de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
două lucruri atunci când îl văd pe Ben. Ori îl doresc brusc, ori aleg a doua variantă și îl urăsc dacă bănuiesc că Ben este genul de bărbat pe care nici nu pot spera să-l aibă, îl urăsc pentru că este arogant, orgolios și-și dă importanță. Dar noi știm că nu-i adevărat, pentru am ajuns să-l știm un pic pe Ben; iar Jemima știe și ea că nu-i adevărat, pentru că a privit dincolo de gropițele și ochii lui albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sus, legănându-se pe ritmul muzicii, cu brațele drepte libere, ieșiră și traversară arena nisipoasă sub reflectoare, În spatele lor desfășurându-se cuadrilla, apoi picadorii călare și În spatele lor servanții și catârii cu clopoței. Mulțimea Îl aplaudă pe Hernandez În timp ce defilau. Aroganți, legănându-se, priveau drept Înainte În timp ce mergeau. Se-nclinară În fața președintelui și apoi procesiunea se destrămă. Matadorii se duseră Înspre barrera și-și schimbară mantiile grele cu capele mai ușoare, de luptă. Catârii ieșiră. Picadorii galopară cu smucituri În jurul ringului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o gură și-și termină paragraful: „...âmbătrânitul Manolo n-a reușit să smulgă aplauze pentru pasele lui vulgare și așa am intrat În a treia parte a sindrofiei.“ Singur În mijlocul arenei, taurul rămăsese fixat În același loc. Fuentes se Îndreptă arogant spre el - Înalt, zvelt, cu brațele Întinse, ținând Între degetele fiecărei mâini câte un băț cu cârligul Întins drept În față. Fuentes Înaintă. În spatele său, puțin Într-o parte, venea un peon cu o capă. Taurul Îl privi și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era musculoasă și Îndesată, cu fața rotundă și tenul roșcovan și o atitudine În același timp inteligentă și prietenoasă. El era lung, avea fața unghiulară, ceea ce-i dădea un aspect ușor răutăcios, iar ca atitudine era mai degrabă combativ și arogant. Ea prezenta Încredere, iar el adoptase rolul complexatului agresiv. — Eu am o problemă de etică, spuse Roxanne. Dacă te duci În Birmania, nu ai cum să eviți să nu contribui financiar la sprijinirea unui regim corupt. Aici interveni Marlena: — Roxanne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
metri, cameramanul Își reglă obiectivul fixându-l asupra lui Harry, care rânjea extatic În timp ce-și dădea drumul. Cameramanul, la rândul său, dădu drumul unui șuvoi de invective. Și Îi informă cu promptitudine pe ceilalți În legătură cu ceea ce văzuse. „Nenorociți aroganți!“ Însoțit de sunetist și de cântăreț, alergară În direcția celui mai sfânt și acum celui mai profanat loc de Închinăciune, strigând furioși. Marlena și Esmé Îi urmară, nedumerite și speriate. Harry fu surprins văzând grupul gălăgios și agitat care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
britanică afectată, spuse Bennie. Tai-tai! Tai-tai! Sună atât de colonial. De fapt, este o expresie birmaneză, spuse Walter. Britanicii și-au asumat-o și pe aceasta alături de alte multe lucruri. —Zău? Bennie reflectă. Tai-tai. Acum suna mai blând, mai puțin arogant. Îl pronunță, lăsându-și vârful limbii să danseze În spatele dinților de sus. Tai-tai. Era de-a dreptul Încântător. — În după-amiaza asta, le spuse Walter, vom merge Într-un sat În care se ține un târg pentru sărbătorirea a o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un băiat bun, dar, treptat, caracterul lui s-a schimbat. În 1990 eram la același nivel și am avut discuții plăcute cu el. După ce a fost numit maestru în 1990, a devenit ciudat. Își dădea aere de superioritate și era arogant. Fusese un om blând, care acum tuna și fulgera. Ar fi călcat pe cadavrele subordonaților pentru a obține ce-și dorea. O luase razna. De la început Ministerul Științelor și Tehnologiei a fost tratat preferențial de către Asahara. În Deparatmentul de Animație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Ce altceva e moartea dacă nu o altă formă de existență? O formă însă din care nu mai poți evada. Nu de viață ești tu nemulțumit... Ia spune-mi tu, de ce mă rog sunt eu nemulțumit?! arboră Carol un ton arogant, iritat de aerul de povățuitor înțelept și atoateștiutor pe care îl luase Filip. De tine însuți. Punându-ți capăt zilelor nu scapi însă de tine, ci de viață, care e doar o conjunctură, o ambianță, un decor în care se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tuturor partidelor de opoziție cer Președintelui Republicii demisia Guvernului - iar Guvernul cere aceluiași Președinte închiderea Camerelor. Asociația Comercială din Lisabona ține o adunare extraordinară în care atacă violent regimul. "Țara nu este în Palatul Parlamentului, unde se găsesc, cu atitudini arogante și provocatoare, creaturi ambițioase și incompetente" Antonio Maria da Silva, însă, nu e de loc intimidat de acest violent scandal politic. De politicieni nu îi e frică, chiar când aceștia izbutesc să organizeze campanii de presă și manifestații populare. Singura
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
imediat prietenii, care, cam la treizeci de pași distanță, mergeau pe celălalt mal în șir indian, în fruntea grupului pornit în căutare. Khaba, primul în rând, își opri calul și, încruntându-se, îl cercetă din cap până în picioare. Pe fața arogantă a lui Odolgan, ce venea în spatele lui, apăru o expresie de mare uimire: — Pe Sfânta Sabie! exclamă. Gualfard se oprise și el și îl cerceta curios. în scurt timp, întregul grup traversă torentul și se adună în jurul lui Balamber. îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rând, cu degetele înfipte în centura lată de piele, întrebă, pe un ton agresiv, din câți soldați și cavaleri era formată acea armată. Altul, care părea să-i fie amic și care avea pe chip o expresie încă și mai arogantă, aprobă energic, reluând întrebarea: — Da, ia spune-ne, soldățelule, pe cine trimite împăratul tău? Concubinele lui? Sau poate o armată de eunuci pictați? Din nou, un cor de râsete se ridică din masa de oameni. Sebastianus intui că acel războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se ridică din masa de oameni. Sebastianus intui că acel războinic trebuia să fie de rang mai înalt, căci era înconjurat de o suită consistentă de oameni înarmați, care îl sprijineau cu sporovăiala lor. în sarcasmul său, în privirea sa arogantă putea citi o ostilitate bine înrădăcinată și de neînlăturat. — Trebuie să mă credeți. Armata care urmează să vină e o armată mare: cele mai bune trupe de elită și trupe regulate, îi asigură cu nerușinare, printre protestele însuflețite. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puseseră mâinile pe umerii fiilor lor adolescenți. Fecioarele strângeau, cu o expresie pierdută, mâinile mamelor Ochii încercați ai călugărului îl ajutară să citească dintr-o privire în sufletul fiecăruia tainele ce le ascundea. Iată, de pildă, un om avid și arogant; ca să se prefacă îndurerat, ținea capul în jos, aproape îngropat între umerii masivi, dar pe sub sprâncenele stufoase îl scruta temător, cu ochi vicleni, în vreme ce își ținea, sub pântecele proeminent, poalele mantalei, cu siguranță acoperindu-și punga din piele ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dur: — Trebuie să te mulțumești cu atât, călugărule. Nu-ți forța norocul. Canzianus nu putu să se stăpânească: — Și dacă ești tu acela care-ți forțezi norocul? izbucni, încruntându-se. Dumnezeul meu știe să răsplătească îndurarea, dar îi pedepsește pe aroganți. — îndrăznești să mă ameninți? întrebă Balamber și-și duse mâna la mânerul săbiei, mai degrabă ca să-și salveze prestigiul în fața alor săi; făcu totuși, tulburat, un pas îndărăt. Gomerius, înspăimântat, îl lăsă jos pe Inisius și se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avea într-adevăr cu totul alte probleme. Cu mâinile la spate și cu o expresie severă pe chip, Magister militum privea cum soldații săi călcau în picioare fără nici o grijă munca grădinarilor palatului și nu dădea prea multă atenție comentariilor arogante ale înaltului magistrat. Din când în când, urmărindu-și firul gândurilor, închidea ochii și trăgea adânc în piept aerul plin de miresme meridionale. între timp, Sebastianus, în obișnuita ținută de ofițer al trupelor regulate, aștepta și își impunea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să credeți că numai clarissimi au căzut sub săbiile lor însângerate. Nu, nu trebuie să credeți asta, fiindcă nu e așa nu a fost niciodată așa. Ei - despre huni vorbesc - nu fac absolut nici o distincție între bogați și săraci, între aroganți și cei umili și cu frica lui Dumnezeu între păcătoșii înrăiți și servii Domnului nostru: sunt ca un uragan care mătură totul în calea sa, sunt demoni de la care nu trebuie să așteptați altceva decât violență și opresiune, măceluri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar Ambarrus îi invită pe toți să tacă și îi făcu semn cu mâna că putea să vorbească. în timp ce Divicone se așeza în iarbă, încrucișând brațele peste genunchi, prefectul se duse cu calm până în mijlocul adunării. Atent să nu pară arogant și să nu lase să se vadă propriile nedumeriri, spuse ce trebuia să spună, vorbind despre promisiunile lui Etius: — Divicone are dreptate, invadatorul ce stă să sosească nu e ca toți ceilalți barbari care au trecut pe aici mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în mijlocul lor și îl înșfăcă energic pe primul care îi ieși în cale, un tip deșirat, ce se sprijinea cu ambele mâini îi sulița lui, și îl azvârli îndărăt aproape de Almiro. Veni imediat rândul unui băiat robust, cu un aer arogant, care încercă zadarnic să-i reziste. — V-am spus să rămâneți în rând! strigă, obligându-l să-și reia locul. Apoi, arătând cu degetul spre Almiro, adăugă: — Am spus că trebuie să vă aliniați aici! în spatele lui, pe trei rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]