5,287 matches
-
mângâietoare alternanță de nevoi, de strigăte inutile bulzuri de mine răsfirând florile unei primăveri mult așteptate. îndelung răbdător îmi este sufletul într-o alternanță de uri, de iubiri dorite sau nu, pe arșița pământului. câmpurile râd soarelui, ploilor, gem în arsura fulgerelor. precum ele, și eu îmi sunt. tablou firesc al unei naturi nedescrise poate, încă, în imaginile deformate ale oglinzilor care mă înconjură. spun și strănut în pumn că versul, magul Scris m-a salvat din mlaștina unei neputințe de
GÂNDURI DE SEARĂ 29 APRILIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346001_a_347330]
-
era prima dată când o făcea. Poate că nu era nici ultima. Ștefan s-a trezit pentru că-l durea gâtul de cum adormise în fotoliul din anticameră. A văzut sticla de whisky goală și și-a dat seama de ce are asemenea arsuri de ar goli un butoi de apă ca să le stingă. Nu-și amintea cum au ajuns pe masă farfuriile și tacâmurile cu resturi de mâncare în ele. Când comandase și când mâncase? Știa doar că îl doare capul îngrozitor de tare
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
bei nimic? Vii la mine în vizită după atâta timp și eu te țin pe uscat? Eu aș bea o bere după o așa veste. Poate mai plec cu mașina pe undeva. - Și eu aș bea o bere că am arsuri de mă strânge stomacul ca o gheară. De ce crezi că am dat fuga la Vamă, că doar ieri s-a întâmplat minunea? - Și eu ce să-ți spun fratele meu. Știi cât țin la tine. Asta nu-i de joacă
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
Tăiau copacii și-i îngropau adânc în pământ. Îngropau tot ce se putea îngropa. Oamenii lui Kuzmenco dispăreau pe capete. Mulți mureau în zonă, încă înainte de a fi duși la spitale. Cei încă vii aveau fețele, mâinile, picioarele umflate de arsuri. Dinții cădeau din gură, de-i puteai lua cu mâna. După 254 de zile căzu de pe picioare și Kuzmenco. A fost dus la spital. Era într-o stare foarte gravă. Medicii depuneau toate eforturile pentru a-i salva pe eroii
KOSTEA KUZMENCO de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347911_a_349240]
-
regenerat și asta o fac frunzele bradului de Crăciun, cetina, care nu fabrică oxigen ci ozon. Dacă prea mulți sărbătoresc Crăciunul cu un înalt brad în casă nu va mai avea cine să fabrice ozonul necesar vieții noastre fără severe arsuri solare. Vă puteți da seama că tăind pădurile spre a le transforma în bani ne tăiem craca de sub picioare deoarece pământul nu va mai regenera stratul protector de ozon și nici de oxigen. La ce ne vor servi banii dacă
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 5 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347961_a_349290]
-
Ana se pierdu cu totul, nici nu știa dacă trăiește sau visează cu ochii deschiși. Se abandonă în brațele bărbatului, ridicându-se pe vârful picioarelor pentru a ajunge să fie cât mai bine alintată de buzele sale cărnoase. Simțea asprimea arsurilor și a pielii jupuite de pe ele, dar nu conta. Buzele lui Emilian erau fierbinți, îi puneau sângele în mișcare și mai ales îi dădeau fiorii ce-i făceau pielea ca de găină. Simțea cum puful castaniu de pe mâini se ridicase
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
un moment dat m-am gândit să-i închid puțin, că poate dacă stau cu ei închiși, îi voi odihni și nu mă vor mai arde. Era greu de suportat felul în care mă ardeau. Nu mai simțisem niciodată asemenea arsuri la ochi. Neștiind cum să-mi alin arsurile, am hotărât să închid ochii. Eram, însă, foarte atentă să nu mă fure somnul. Stăteam rezemată de canapea, cu ochii închiși, așteptând o alinare a arsurilor. Deodată, în fața mea a apărut un
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
închid puțin, că poate dacă stau cu ei închiși, îi voi odihni și nu mă vor mai arde. Era greu de suportat felul în care mă ardeau. Nu mai simțisem niciodată asemenea arsuri la ochi. Neștiind cum să-mi alin arsurile, am hotărât să închid ochii. Eram, însă, foarte atentă să nu mă fure somnul. Stăteam rezemată de canapea, cu ochii închiși, așteptând o alinare a arsurilor. Deodată, în fața mea a apărut un tablou de formă dreptunghiulară, cu laturile cam de
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
ardeau. Nu mai simțisem niciodată asemenea arsuri la ochi. Neștiind cum să-mi alin arsurile, am hotărât să închid ochii. Eram, însă, foarte atentă să nu mă fure somnul. Stăteam rezemată de canapea, cu ochii închiși, așteptând o alinare a arsurilor. Deodată, în fața mea a apărut un tablou de formă dreptunghiulară, cu laturile cam de un metru pe un metru și ceva. Nu era fixat pe perete, nici de tavan. Stătea pur și simplu în aer la mine în sufragerie, în fața
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
aievea tot ce am trăit. Numai Dumnezeu știe. Cert este că în momentele acelea, stând rezemată pe canapea, foarte atentă ca să nu adorm, țineam ochii închiși, pentru că mă ardeau prea tare, iar închizându-i am crezut că îmi voi potoli arsurile. Am trăit momente atât de deosebite și de mărețe, încât nu sunt destule cuvinte ca să le pot explica. Mi-a dispărut deodată oboseala și arsurile de la ochi, chiar și tristețea pentru moartea tatălui meu. Nu mă mai puteam gândi la
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
închiși, pentru că mă ardeau prea tare, iar închizându-i am crezut că îmi voi potoli arsurile. Am trăit momente atât de deosebite și de mărețe, încât nu sunt destule cuvinte ca să le pot explica. Mi-a dispărut deodată oboseala și arsurile de la ochi, chiar și tristețea pentru moartea tatălui meu. Nu mă mai puteam gândi la altceva, decât la tablou și nu vedeam în fața ochilor altceva decât fața și ochii albaștri care radiau și mă priveau pătrunzându-mă, iar undeva, în dreptul
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
tocul ei cu atâta forță, încât geamurile de la ușa interioară au zbârnâit... mai-mai să se spargă. Imediat s-a lăsat o liniște de mormânt care devenise apăsătoare și-i dădea senzația lipsei de aer. A simțit o-nțepătură ca o arsură usturătoare trecându-i prin ceafă, urmată de-o o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate, agățate de stern ca niște nuele de răchită din gardul grădinii. Dacă n-ar
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
pe fața-i brăzdată de cute adânci, datorită suferinței tăinuirii nelegiuirii mele, se vedeau șiruri de lacrimi, dar eu tăceam și nu-i mai ziceam nimic, ba mă bucuram că se chinuie. O iertasem, dar în suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce mă ardea dei nu puteam să uit că mă înșelase cu nerușinarea și perfidia unei țărănci prefăcute și umile, pe care toți sătenii o credeau o adevărată sfântă. Demult n-o mai bănuiam că ar mai umbla
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
nopții oră/ Trece lin prin liniștea sonoră./ Dincolo de umbra-i din beteală/ Umblă, singură, lumina goală.// Străvezii sunt lucrurile toate;/ N-au copilărie, n-au etate./ Rătăcind copilul printre ele/ Se lovi de una dintre stele.// Și țipând, probabil de arsură,/ Buzele lui pământești gemură,/ Aducând din vasta depărtare/ Și ecoul stelei încă-n floare” (Vis). Sau: “Mi-a povestit mama, azi dimineață,/ Că a visat ape tulburi și multă ceață, - / Că o potecă înaltă, cotind spre apus,/ O tot îndemna
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
ape tulburi și multă ceață, - / Că o potecă înaltă, cotind spre apus,/ O tot îndemna să vină în sus.// Pe-alături umbla grâul alb ca zăpada,/ Cu sulițele spicelor lucind,/ Tulpini aburind,/ Să schimbe la față livada.// Și-arzând de arsura nuntirii,/ Se-ntindea peste marginea firii,/ Iar spicele aruncau printre degete leasa/ Să-și prindă din neființă mireasa.// Spre seară, mama se făcu atât de ușoară/ Că n-a mai fost pentru nimeni povară...” (Visul mamei). Căutătorul sensului colindă, așadar
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
înălțime, lucru observat în timpul dansului de aseară, cu umerii lați, pielea fără surplusuri de grăsime de parcă ar fi făcut sport toată viața, bronzat de soarele de pe litoral în zilele cât le-a petrecut la mare și cu ușoare urme de arsuri și porțiuni de piele jupuită, dovadă că a mai neglijat recomandările medicilor dermatologi referitor la expunerea la soare. - Nu mergi în apă? o invită Gelu pe Ana. - Așa de dimineață? - Să-ți alungi orice urmă de somn, dacă încă nu
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
mă vor devora de le voi scăpa de sub cravașă, mai ales ca acum sunt singur în turn CAPTIVUL e umbletul zvâcnet și camera cub de gheață fără ferestre doar o ușă grea, zăvorâtă, se vede pe care scrie ca o arsură „ieșirea imposibilă” iedera lungă a mucegaiului linge pereții înalți și umezi pe alocuri pânza fină a păianjenilor se agață precum teama de gând pe tencuiala instabilă în mijloc, un tron împărătesc aurit, așteaptă cu coroana și sceptrul așezate pe o
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (3) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345306_a_346635]
-
sînt trecătoare, am sufletul plin de mesteceni și de tine făcînd bătături în palmă laolaltă cu vuietul mării tot meșterind la aripi pentru noi că nu mai țin minte cine sînt de ce mă aflu aici și de ce coboară asupra mea arsura ochilor tăi... Tu ce număr porți la aripi ? Referință Bibliografică: Exil în rama unei întrebări / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 812, Anul III, 22 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile
EXIL ÎN RAMA UNEI ÎNTREBĂRI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345348_a_346677]
-
cunoscut fiind cel folosit de James Bond în Thunderball, care a fost un pachet real. Problema lor și faptul că nu au devenit comerciale, este durată foarte scurtă de zbor și a riscurile mari de vătămare asociate cu utilizarea lor (arsurile și aterizările dure de pildă). Platformă ZburătoareApare că idée în 1955. A fost teoretizata că un dispozitiv de deplasare personal periculos. Ideea a fost preluată de către cercetători din UȘ Marine Corps pentru transportul individual al soldaților și a fost estimată
CUM S-AU TRANSFORMAT CONCEPTELE SCIENCE-FICTION ÎN REALITĂŢI ALE ZILELOR NOASTRE de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345298_a_346627]
-
vrabia până acolo și începu să frece legătura de la mâini. Își dădu seama că va dura mult până s-o rupă. Dar... minune! Într-un anume loc al țarcului cu o curbură mare, tabla lucioasă concentra razele puternice. Simțise o arsură puternică în ceafă când trecu prin acel loc. Asta era! Întinse mâinile cu legătura, simți cum îl arde la mâini, dar răbdă până frânghia luă foc și reuși să rupă legătura. Se dezlegă și la picioare. Îl aduse și pe
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
cu legătura, simți cum îl arde la mâini, dar răbdă până frânghia luă foc și reuși să rupă legătura. Se dezlegă și la picioare. Îl aduse și pe Norocel, cu care repetă figura, dar ăsta începu să țipe când simți arsura, așa că fu nevoit să-i astupe gura ca să nu facă zarvă nătărăul. După ce se dezlegară, Mărțișor își aminti că cizmele îi sunt fermecate, așa că îl luă în cârcă pe Norocel, făcu o bătaie cu cizma ca la săritura în înălțime
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
-i alinte-n zbor de fluturi pe rotunjimi, gura hulpavă iar pe buric să pun pecetea tânjirilor de foc și miere cu mult râvnita mângâiere iar vintrelor să le cresc setea tainic buric, de piatră sân și sfârcurile-n piept arsură mă ispitesc, iar eu hapsân le sorb dulceața pe măsură *** alint, răsfăț și iar alint alint, răsfăț și iar alint ochii și gura nu mă mint braț după gât, freamăt de pântec și între coapse ca descântec loc de păcate
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
alint, răsfăț și iar alint ochii și gura nu mă mint braț după gât, freamăt de pântec și între coapse ca descântec loc de păcate ce absoarbe pătrund adâncurile-i oarbe tu taine îmi oferi ritmate sărut din buzele rujate arsuri de sâni, icniri și scâncet prin pori ardoarea varsă plânset izbiri de val ce-aduc furtună duet de gemete răsună în ritmurile-amețitoare de trupuri vii, fremătătoare un ceas, o noapte, cine știe ? stârniți de ritm și frenezie fiorii-n pântec
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
drum, Când sufletul era pierdut în scrum Și prea sărac ne rămânea sălașul. Iubirea, ce venea cu dulce grai Și picura pe buze și pe gură, O tot trăim și-acum și încă mai Așteaptă să ne stingă-n inimă arsură, De mână să ne ia, să zică ,,Hai !’’ Și să refacă vechea legătură. ÎNGER În magazinul nostru despre îngeri, Avem covor de flori pentru grădină, Punem aripi de pace și lumină Și-n lacrima de diamant, răsfrângeri. Iar când cu
SONETE CONTEMPORANE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377962_a_379291]
-
orele zece, iar la doișpe’ Mărcuța. Dacă scot două sute de la fiecare, om sunt. Începu să râdă, grăbi pașii și dispăru după colțul unei clădiri. ************* - Ortacule ..., unde ești ortacule ? Istrate mergea în patru labe. De fapt mai mult se târâia din pricina arsurilor de pe brațe și picioare. - Mă Ghiorghiță, răspunde odată mă, unde ești ? Galeria era cufundată în cel mai negru întuneric, cel al morții fără de întoarcere. - Vin Ghiorghiță, vin către tine, las’ că te scot eu viu de aici ! Pipăind, dădu de
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]