3,559 matches
-
cu obrajii aprinși de entuziasm, căutând-o cu privirea peste tot. Am devenit foarte buni prieteni! E foarte ok! Chiar îmi place de ea! Lea! Lea!... Liviu ridică privirea consternată către fiul său și îl privi mut, fără să poată articula nici un sunet. Maria ce stătea prăbușită în fotoliul adânc, deveni palidă ca ceara și își ascunse fața brăzdată de lacrimi, în palme. - Ce se întâmplă aici? întrebă copilul străfulgerat de o presimțire rea. Unde e Lea? Alergă în hol dar
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
la cei ca el, i-a furat inima neagră pentru eternitate din motive de nimeni știute. Ar fi vrut să îi vorbească fetei cu obrajii roși, al cărei chip îi părea a fi personificarea divinității însăși, dar înainte de a putea articula o propoziție coerentă, tânăra dispăru fără urmă. Șocat de golul pe care îl lăsase dispariția mult prea bruscă a îngerului, își întinse mâna, sperând că fata cu părul de aur se ascundea chiar înaintea ochilor săi de un negru profund
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
trec de la subordonarea față de otomani la o servilitate pro-rusă; pe de altă parte, poporul, victima asuprită prin aranjamentele impuse, reprezintă adevărata rezistență a spiritului național împotriva opresiunilor externe. Acest schematism, care aparține romanticilor din perioada 1830-1850, dovedește dificultatea de a articula două peisaje acela al granițelor balcanice ale Europei și acela al capitalelor luminate ale Vestului și de a așeza și a defini cultura populară românească în cadrul culturii romantice europene. Această extraordinară nevoie de a afirma trădarea tuturor prin unii este
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
barieră împotriva expansiunii autocrației rusești: "Statul român, oricare ar fi apartenența ideologică a conducătorilor săi, apare în istoria mondială ca un factor revoluționar al cărui interes vital este acela de a conduce lupta împotriva absolutismului moscovit". Naționalismul și democrația se articulează la Stere în jurul reprezentării unui stat care întrupează și garantează supraviețuirea patriei. El scrie, în aprilie 1907, după răscoală: "Să fim democrați, dacă este nevoie de acest cuvînt, pentru că trebuie să fim naționaliști. România nu are mijloacele luptei de clasă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
din Borges: "Tu ești făcut din timp, din / Timpul neîncetat" (Vîrful); sau cel care ne duce cu gândul la "valurile vremii": "timpul se întoarce ca o undă". Dar dacă la Eminescu este vorba de un timp primordial, ontologic, care se articulează cu ființa (Svetlana Paleologu-Matta Eminescu și abisul ontologic, 1988), la Borges este un timp labirintic, circular. "Timpul ciclic" va fi una din temele favorite ale ilustrului argentinian, spre ea îl conduce însăși "duplicitatea" discursului, care produce acel "interstițiu pe unde
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
căruia filtru lumea largă mi se arată oricum mult mai frumoasă. Deci. Conjuncția care face ravagii azi. Mai ales între juni. Fotbaliști, chelneri, acționari, bodigarzi, mediatori, doctoranzi, taximetriști, bingomani. Întrebați-i orice și nu veți afla nimic, pînă nu-și articulează mai întîi un "deci" extrem de prelungit, semn că abia după reflexivul preambul veți afla totul. Presat, ieri, de neamînate urgențe fiziologice, îl întreb, panicat, pe junele barman din Sărărie, unde e... mă rog... pissoir-ul. Deeeci, face el... Zi-i, dom
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lipsită de recitativele lui șoltic-savante în fașa elitei încarcerate). Tragic, desigur, dar în numerele lui filmate, în 1990, Parkinson-ul îi augmenta emisiile sincopate regaluri de subțiri paradoxuri și de mustoase parimii acompaniate de elocvența în spasme a mîinilor și articulate de buzele în pareză; ar fi fost, în ultimă instanță, groaznic de triste, dacă ochii n-ar fi rămas aceiași din anii flanărilor cu Cioran, pline de sapiențiale farse. Triste, dacă ochii aceștia n-ar fi jubilat, finalmente, în fața statuii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anizocronie [anisochrony]. O variațiune în VITEZA narativă; o accelerare, sau o încetinire a TEMPOULUI. Schimbarea din SCENĂ în REZUMAT sau din rezumat în scenă constituie o anizocronie. ¶Genette 1980. Vezi și IZOCRONIE. antagonist [antagonist]. Principalul adversar al PROTAGONISTULUI. O narațiune articulată în funcție de un CONFLICT interpersonal implică două personaje principale cu scopuri opuse: protagonistul (sau EROUL) și antagonistul sau dușmanul. ¶Frye 1957 [1972]. Vezi și ANTISUBIECT, CONTRAINTRIGĂ. anticipare [anticipation]. O PROLEPSĂ, o PROIECȚIE ÎN VIITOR, o ACRONIE îndreptîndu-se către viitor în raport cu momentul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cele ale Subiectului. Nu ar trebui să fie văzut ca un simplu OPOZANT care vine accidental în conflict cu Subiectul sau care reprezintă un obstacol vremelnic pentru Subiect. Ca și acesta din urmă, el este un căutător, iar narațiunea este articulată în funcție de căutările lor conflictuale: în Problema finală, Holmes reprezintă Subiectul, iar Moriarty Antisubiectul. Dacă Subiectul este concretizat ca PROTAGONIST la nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ a narațiunii, Antisubiectul este concretizat ca ANTAGONIST. ¶Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983; Rastier 1973. Vezi și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
constituind un punct de început pentru numeroase modele influente ale structurii narațiunii. Astfel, SCHEMA NARATIVĂ greimasiană rezultă, în ultimă instanță, dintr-o reanaliză a funcțiilor lui Propp, iar caracterizarea narațiunii întreprinsă de Bremond, în combinații de SECVENȚE sau TRIADE, e articulată în dimensiuni funcționale. 2. O unitate narativă sau un MOTIV legat metonimic de alte unități din aceeași secvență sau acțiune (legat de ele în funcție de consecuție sau consecvență). Barthes a pus în contrast funcția și INDICELE, care este legat de alte
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
lecturii, de dimensiune variabilă, constituind cel mai bun spațiu în care se poate observa înțelesul. ¶Barthes 1974 [1987]. limbă [langue]. Sistemul limbii sau CODUL care guvernează producerea (și receptarea) vorbirii individuale (parole) într-o limbă dată. După Saussure, care a articulat distincția, limba și nu vorbirea constituie obiectul principal al studiului lingvistic. Prin analogie cu lingvistica (saussuriană), NARATOLOGIA încearcă să caracterizeze "limbajul narativ" (codul sau setul de principii care guvernează numai producția narațiunilor în totalitatea lor), și nu studiul narațiunilor individuale
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
gîndurile sale pînă în ultima clipă așa că el rămîne un mister pentru cititori. ¶Genette 1980. parcurs generativ [generative trajectory]. Economia generală a părților componente dintr-o teorie semiotică, în terminologia greimasiană. Într-un parcurs generativ (parcours génératif), părțile componente sînt articulate pe o direcție care merge de la simplu la complex, de la abstract la concret. De exemplu, modelul greimasian al narațiunii în care două componente de bază (sintactic și semantic) sînt generate (li se desemnează o descriere) pe două nivele narative (profund
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și PROPOZIȚIE INDEPENDENTĂ, PROPOZIȚIE NARATIVĂ, PROPOZIȚIE RESTRÎNSĂ. prosceniu. Vezi PRIM-PLAN. prospecție [prospection]. O ANTICIPARE, o PROIECȚIE ÎN VIITOR, o PROLEPSĂ. ¶Todorov 1981. Vezi și ANACRONIE, ORDINE. protagonist [protagonist]. PERSONAJUL principal; personajul care constituie punctul de interes principal. O narațiune articulată în termenii unui CONFLICT interpersonal presupune două personaje principale cu scopuri opuse: protagonistul (sau EROUL) și ANTAGONISTUL. ¶N. Friedman 1975; Frye 1957 [1972]; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și ANTIEROU, SUBIECT. psihonarație [psychonarration]. Un DISCURS NARATIVIZAT care reprezintă gîndurile unui personaj
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și echilibrează textul. Poate avea forma sintetică (rememorarea succintă a ideilor din articol), circulară (reia ideea din paragraful inițial), de interpelare (se adresează direct unui interlocutor imaginar), final deschis, final paradox (când faptele au un curs neașteptat). Textul jurnalistic se articulează prin unitatea externă dată de modul în care se realizează înlănțuirea paragrafelor și prin unitatea din interiorul fiecărui paragraf. În practică se conturează diverse modalități de înlănțuire a ideilor: * deductivă (de la general la specific); * inductivă (de la specific la general); * ordonare
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
proiectul metafizicii. Prin urmare, filosofia critică a lui Kant nu este caz al nici unuia dintre aceste trei modele de reconstrucție a umanului; ea cuprinde însă un proiect antropologic. Acesta constă dintr-un set de enunțuri despre om pe care se articulează teoria filosofică, în cazul filosofiei kantiene, proiectul metafizicii. Ideea principală a proiectului antropologic kantian este aceea a omului ca scop final al existenței. Întrucât finalitatea este principiu al facultății de judecare reflexive, aparținând, astfel, omului ca ființă rațională, acceptarea ideii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sine. Iar ca realizare a modelului de explicație antropologică, ea întrupează o formulă izbutită. Echilibrul ontologic pe care îl pune în act prezența omului în lume este, în personalismul energetic, rezultatul unei viziuni ecumenice asupra condiționatului natural, omului și Absolutului, articulată într-un veritabil sistem filosofic. Fiecare lucrare din alcătuirea personalisnului energetic (mai larg, fiecare lucrare a lui C. Rădulescu-Motru) desfășoară, pe lângă tema principală, alte concepte, interogații, argumente ale unor idei, pe registre diferite, care merg de la un discurs cu pretenție
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
http://www.scribd.com/doc/ 48952073/ curriculumladeciziascolii). 3.1.2 Tipuri de curriculum În literatura de specialitate sunt precizate următoarele tipuri de curriculum: I. Curriculum general (curriculum nucleu, curriculum comun, trunchi comun, curriculum de bază) - discipline obligatorii, în jurul cărora se articulează noile achiziții. Curriculum de profil și specializat - vizează semi-calificarea și calificarea. Curriculum ascuns - „efecte subliminale”, influențe explicite sau implicite, interne sau externe (mediul clasei, relațiile educaționale). II. Curriculum predat (curriculum operaționalizat sau curriculum în acțiune) cuprinde temele realizate efectiv la
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
cât de „tari” sunt. Cu cine? Cu niște ființe plăpânde și neajutorate, care nu pot riposta tocmai pentru că sunt Încorsetate Într-un mecanism tiranic și nimicitor. Să ne gândim, de pildă, la acei profesori care de abia așteaptă să-și „articuleze” elevii (cu note proaste, bineînțeles), să le demonstreze că „nu știu”, că „știu prea puțin” (comparativ cu ei!). Aceștia pun note, paradoxal, când elevii nu știu, și nu atunci când ei știu. Evaluează neștiința, și nu știința. Notarea nu trebuie să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
stânjenindu-se” reciproc. Școala poate deveni suficientă sieși, evitând raportarea la problemele reale, așa cum și societatea o poate ignora, dezvoltându-se În jurul altor valori, altele decât cele promovate de ea. Cheia rezolvării multor probleme o găsim În modul În care articulăm și reconciliem școala cu viața, realizând o compatibilizare de finalități, un acord Între valorile promovate de modernitatea actuală, un mod unitar de concepere și acceptare a excelenței. Nu calitatea celor două orizonturi luate izolat ne interesează (școala și viața), ci
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Se înmulțesc și se diversifică ofrandele mortuare, iar funeraliile capătă proporțiile unei „apoteoze sociale”. Mircea Eliade nota, în urma relatărilor făcute de A., a cărei carte istoricul religiilor dorea s-o prefațeze, că în satele românești din zona Olteniei s-a articulat „o nouă mitologie a morții și un nou sistem al riturilor funerare, greu de închipuit cu o jumătate de secol în urmă”, ceea ce reprezintă „o nouă creație spirituală a poporului”. SCRIERI: Soare sec, București, 1968, ed. (Soleil aride), tr. Claude
ANDREESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285352_a_286681]
-
primul rând caracteristic pentru modul de a proceda al scriitorului este postura de observator. O serie de romane (Lupii la stână, 1978, Sita lui Mamona, 1980, Întoarcerea fiilor risipitori, 1982, Oaspeții bătrânului Catul, 1984, Moștenitorul, 1986, Dealul viilor, 1988) se articulează, dacă nu într-un ciclu propriu-zis, în orice caz într-o frescă urmărită de-a lungul mai multor decenii, cam de prin anii premergători primului război mondial și până în prezentul scrierii romanelor, anii ’70 și ’80 ai secolului al XX
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
secolului, A. publică mai multe volume de eseuri sapiențiale - Terapia destinului (1994), Misticii din Carpați (1998), Psihoterapie isihastă (2000), Istorie și taină la Sf. Munte Athos (2001), Yaatra. Jurnal în India (2002) - definite de autor drept „o formă de eseu, articulat la o practică a înțelepciunii”. SCRIERI: Iutlanda posibilă, București, 1970; Mireasa vine cu seara, București, 1973; Mirele, București, 1975; Arheologia dorințelor, București, 1977; Noaptea împăratului, București, 1979; O zi spre sfârșitul secolului, București, 1983; Turnul, București, 1985; Progresia Diana, București
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
Diferit " „Distanță, fuziune, iată dublul registru al oricărei priviri asupra sinelui. Narcis moare pentru că nu poate ajunge la el, căci identicul nu poate fi atins. Specularitatea gândirii sau dedublarea conștiinței, variație de la același la același, se străduiește cu disperare să articuleze contrariile, suscitând o alteritate fictivă.”2 Numai că, iarăși, acest nou principiu, diferența, se lasă abordat din mai multe perspective. Formularea de mai sus se revendică unei interpretări filosofice, cu o funcție clară de mediator și unificator al diferitelor metode
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să nu fie doar o grămadă de monede negre pe talerul cântarului"520. În această perioadă lumea occidentală începe să se gândească la o "unicitate a sistemului monetar"521 care să conțină o monedă pivot, importantă, în jurul căreia să fie articulat un sistem monetar. Discutând despre acest proces de depreciere a monedei metalice, Jean Favier face o scurtă istorie 522 a monedei metalice din vremea lui Ludovic cel Pios. Astfel, în anul 1000 dinarul avea o greutate de un gram și
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
formă a banilor 663. Prin îndepărtarea de aur, statul ia în posesie moneda. Ea devine un bun aflat la îndemâna politicii. O altă caracteristică a bancnotei o constituie funcționarea sa în interiorul unui sistem monetar articulat. Înțelegem prin sistem monetar un ansamblu articulat de instituții, norme și legi care există la un moment în cadrul unei economii naționale. Bancnota circulă cu garanția statului și în slujba statului, ca formă de organizare socială și cooperare umană. Dacă moneda din aur și argint nu avea nevoie
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]