920 matches
-
însoțire. În materie de design, mortierul nu era deosebit, fiind relativ asemănător aruncătoarelor de calibru mediu și ușor ale epocii. Piesa era transportată cu ajutorul unui cărucior cu două roți tractat de către un vehicul ușor sau hipo (doi cai doar pentru aruncător sau patru cai cu tot cu muniție). Mortierul nu necesita demontarea în cazul transportului. Căruciorul era fixat de placa de bază cu ajutorul unor cârlige și putea fi deplasat cu ușurință. Proiectilele puteau fi explozive sau fumigene. Bomba explozivă avea o greutate de
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
de utilizare. Piesa trebuia mutată în cazul focului susținut. Problema a fost remediată o dată cu introducerea modelul PM-43, dotat cu amortizoare la bipied și la baza țevii. Metoda de tragere era fie cea clasică (percuție prin cădere), fie printr-un trăgaci. Aruncătorul de bombe s-a dovedit a fi atât de eficient încât armata germană a introdus în dotare exemplarele capturate sub denumirea "Granatwerfer 378(r)", iar ulterior a fabricat o copie denumită "Granatwerfer 42" (abreviat GrW 42). Armata română a fabricat
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
celui de-al Doilea Război Mondial, denumită "Reșița Model 1942". După război, Uniunea Sovietică a continuat producția și a livrat modelul aliaților săi. Ultimul conflict în care a fost folosit mortierul PM-38 pe scară largă a fost Războiul din Vietnam. Aruncătorul de bombe PM-38 a fost capturat de către unitățile armatei române în timpul Operațiunii München. Piesa a fost testată în țară la Uzinele Reșița pentru determinarea performanțelor balistice, iar efectul la țintă era cunoscut, trupele române fiind sub focul acestui aruncător. Armata
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
Vietnam. Aruncătorul de bombe PM-38 a fost capturat de către unitățile armatei române în timpul Operațiunii München. Piesa a fost testată în țară la Uzinele Reșița pentru determinarea performanțelor balistice, iar efectul la țintă era cunoscut, trupele române fiind sub focul acestui aruncător. Armata Română testase înainte de război, în anul 1937, un aruncător de bombe de calibrul 120 mm propus de uzinele Brandt, însă piesa s-a dovedit a fi necorespunzătoare și nu a fost acceptată. Mortierul PM-38 era oarecum similar, însă diferit
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
armatei române în timpul Operațiunii München. Piesa a fost testată în țară la Uzinele Reșița pentru determinarea performanțelor balistice, iar efectul la țintă era cunoscut, trupele române fiind sub focul acestui aruncător. Armata Română testase înainte de război, în anul 1937, un aruncător de bombe de calibrul 120 mm propus de uzinele Brandt, însă piesa s-a dovedit a fi necorespunzătoare și nu a fost acceptată. Mortierul PM-38 era oarecum similar, însă diferit din punct de vedere constructiv și al performanțelor. Într-un
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
un raport trimis Marelui Stat Major la data de 14 septembrie 1941, intitulat " Învățămintele trase din operațiile executate de Armata a 3-a în războiul cu rușii (3 iulie - 10 septembrie 1941)" era menționată următoarea precizare: Fără a mai examina aruncătorul sau a mai cere referate, Direcția Tehnică a decis direct fabricarea piesei sovietice. Necesitatea introducerii unei piese asemănătoare în dotarea armatei era urgentă. Prin urmare, au fost sărite multe etape în asimilarea în țară a piesei de artilerie. Principala problemă
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
piese asemănătoare în dotarea armatei era urgentă. Prin urmare, au fost sărite multe etape în asimilarea în țară a piesei de artilerie. Principala problemă era însă lipsa documentației tehnice. Uzinele Reșița au acceptat verbal, prin directorul general, să realizeze prototipul aruncătorului. Discuțiile au durat doar două ore, iar uzinele au decis ca proiectul să fie finanțat din resurse proprii, urmând ca ulterior investiția să fie recuperată în urma comenzilor. Direcția Tehnică a acceptat această metodă, însă a cerut să fie evaluat costul
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
ulterior investiția să fie recuperată în urma comenzilor. Direcția Tehnică a acceptat această metodă, însă a cerut să fie evaluat costul fabricației prototipului (manoperă și materiale) în vederea analizării de către Biroul de calculație. Direcția Materiale a furnizat imediat, fără acte, Uzinelor Reșița aruncătorul de fabricație sovietică PM-38 care se afla în curtea Arsenalului Armatei. Lipsa documentației tehnice a dus la analizarea atentă a aruncătorului, demontarea sa în etape, stabilirea unor repere tehnice (300 în total, organizate la rândul lor în ansambluri), determinarea parametrilor
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
prototipului (manoperă și materiale) în vederea analizării de către Biroul de calculație. Direcția Materiale a furnizat imediat, fără acte, Uzinelor Reșița aruncătorul de fabricație sovietică PM-38 care se afla în curtea Arsenalului Armatei. Lipsa documentației tehnice a dus la analizarea atentă a aruncătorului, demontarea sa în etape, stabilirea unor repere tehnice (300 în total, organizate la rândul lor în ansambluri), determinarea parametrilor reperelor (desen tehnic pentru fiecare piesă care să indice forma, dimensiunile și toleranțele) și stabilirea, în laborator, a compoziției chimice și
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
prototipul muniției de calibrul 120 mm. Aceasta era de două feluri: bombă scurtă din fontă și bombă lungă (mină) din oțel. Întreaga activitate s-a desfășurat la Biroul de construcție condus de profesorul inginer Lazăr Stoicescu. Procesul de asimilare a aruncătorului sovietic de calibrul 120 mm a întâlnit însă și unele dificultăți tehnice, legate de țeava lisă, închizător și placa de bază. Muniția a necesitat unele modificări minore. Toate aceste probleme au fost depășite însă. Comisia militară de control și recepție
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
închizător și placa de bază. Muniția a necesitat unele modificări minore. Toate aceste probleme au fost depășite însă. Comisia militară de control și recepție, condusă de căpitanul inginer de geniu Spiridon Boncea, a contribuit la organizarea și reglementarea producției a aruncătorului. Acesta a fost denumit oficial "Reșița Model 1942". Aruncătorul Reșița Model 1942 a intrat în dotarea regimentelor de infanterie în primăvara anului 1942, când a fost înființată o companie cu două plutoane a câte șase piese fiecare. Din cauza producției inițiale
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
modificări minore. Toate aceste probleme au fost depășite însă. Comisia militară de control și recepție, condusă de căpitanul inginer de geniu Spiridon Boncea, a contribuit la organizarea și reglementarea producției a aruncătorului. Acesta a fost denumit oficial "Reșița Model 1942". Aruncătorul Reșița Model 1942 a intrat în dotarea regimentelor de infanterie în primăvara anului 1942, când a fost înființată o companie cu două plutoane a câte șase piese fiecare. Din cauza producției inițiale insuficiente, aruncătoarele Reșița au fost folosite alături de cele sovietice
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
a fost denumit oficial "Reșița Model 1942". Aruncătorul Reșița Model 1942 a intrat în dotarea regimentelor de infanterie în primăvara anului 1942, când a fost înființată o companie cu două plutoane a câte șase piese fiecare. Din cauza producției inițiale insuficiente, aruncătoarele Reșița au fost folosite alături de cele sovietice PM-38, capturate de la Armata Roșie. Rata de producție a ajuns însă în luna octombrie 1942 la 80 de exemplare pe lună. La sfârșitul anului 1944, regimentul de artilerie din cadrul diviziei de infanterie avea
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
folosite alături de cele sovietice PM-38, capturate de la Armata Roșie. Rata de producție a ajuns însă în luna octombrie 1942 la 80 de exemplare pe lună. La sfârșitul anului 1944, regimentul de artilerie din cadrul diviziei de infanterie avea un divizion de aruncătoare Reșița de calibrul 120 mm. Aruncătoarele Reșița Model 1942 au fost folosite și după război, alături de cele sovietice PM-38 și PM-43, până în anul 1982. Începând cu anul 1982, toate cele trei tipuri de aruncătoare de calibrul 120 mm aflate în
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
de la Armata Roșie. Rata de producție a ajuns însă în luna octombrie 1942 la 80 de exemplare pe lună. La sfârșitul anului 1944, regimentul de artilerie din cadrul diviziei de infanterie avea un divizion de aruncătoare Reșița de calibrul 120 mm. Aruncătoarele Reșița Model 1942 au fost folosite și după război, alături de cele sovietice PM-38 și PM-43, până în anul 1982. Începând cu anul 1982, toate cele trei tipuri de aruncătoare de calibrul 120 mm aflate în dotare au fost înlocuite treptat de
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
de infanterie avea un divizion de aruncătoare Reșița de calibrul 120 mm. Aruncătoarele Reșița Model 1942 au fost folosite și după război, alături de cele sovietice PM-38 și PM-43, până în anul 1982. Începând cu anul 1982, toate cele trei tipuri de aruncătoare de calibrul 120 mm aflate în dotare au fost înlocuite treptat de aruncătorul de bombe românesc Model 1982.
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
Reșița Model 1942 au fost folosite și după război, alături de cele sovietice PM-38 și PM-43, până în anul 1982. Începând cu anul 1982, toate cele trei tipuri de aruncătoare de calibrul 120 mm aflate în dotare au fost înlocuite treptat de aruncătorul de bombe românesc Model 1982.
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
ca un om înalt, cu cicatrice pe un obraz, precum și ca gardă de corp a profesorului Moriarty. Arma sa predilectă este un cuțit cu buton pe care îl utilizează pentru a înjunghia și a-și tranșa victimele, el fiind un aruncător de cuțit de mare clasă. Moran, interpretat de Paul Anderson, apare în filmul "" (2011). Moran era renumit ca fiind unul dintre cei mai buni trăgători cu arma din armata britanică, dar în urma scoaterii dezonorante din armată a devenit mercenar în
Sebastian Moran () [Corola-website/Science/324142_a_325471]
-
în care să fie prezentate caracteristicile noului tun și mijloacele prin care acesta urma să intre în procesul de fabricație. Colonelul Nestorescu fusese implicat în realizarea tubării amovibile a vechilor tunuri de câmp, în producția tunului antiaerian Vickers-Reșița și asimilarea aruncătorului de mine sovietic de calibrul 120 mm de către industria locală de armament. Nestorescu a sugerat utilizarea celor mai bune trăsături ale tunurilor antitanc germane și sovietice pentru a evita un proces îndelungat de dezvoltare. Noul tun urma să folosească cât
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
cu un fapt deosebit de important, legat nu atât de pereții din cununi de bârne, prinse în cheotori, cât mai ales de rezolvarea tehnică pe care meșterii constructori au găsit-o în construirea ei, prin suprapunerea peste căpriorii învelitorii a unor “aruncătoare de ape”. Este vorba de niște bârne lungi de circa doi metri, care ies în afara liniei streașinei, astfel încât apele curg departe de pereții și de temelia bisericii. Cum la streașină nu sunt bătute “scânduri de fundătură”, aceste “aruncătoare” se văd
Biserica de lemn din Poiana, Arad () [Corola-website/Science/324291_a_325620]
-
a unor “aruncătoare de ape”. Este vorba de niște bârne lungi de circa doi metri, care ies în afara liniei streașinei, astfel încât apele curg departe de pereții și de temelia bisericii. Cum la streașină nu sunt bătute “scânduri de fundătură”, aceste “aruncătoare” se văd. În interior nu sunt aspecte demne de consemnat. Pictura veche a dispărut, fiind acoperită de vopsea. Mai mult, a fost vopsit până și excepțional de frumosul portal dintre naos și pronaos, care fusese ornamentat cu motive geometrice prin
Biserica de lemn din Poiana, Arad () [Corola-website/Science/324291_a_325620]
-
de la "Mitralieră Transportor Blindat", denumirea mitralierei KPV de origine sovietică fabricată sub licență în România) de calibrul 14,5 mm și o mitralieră PKT de calibrul 7,62 mm (fabricată sub licență). Suplimentar, un soldat din grupă este dotat cu aruncătorul de grenade AG-7, iar restul soldaților au 21 de grenade defensive F1 la dispoziție. Șasiul transportorului TAB-77 a fost folosit pentru mai multe vehicule experimentale. Un vehicul a fost echipat cu turela mașinii de luptă a infanteriei MLI-84, fiind testat
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
varianta autohtonă a automatului de fabricație sovietică AKM. este de obicei ușor de recunoscut după ulucul specific prevăzut cu un al doilea mâner (diferit de mânerul-pistol). Ulucul poate fi înlocuit cu o variantă fără mâner în cazul dotării armei cu aruncătorul de grenade de mână AG-40 sau în cazul versiunilor destinate trupelor speciale. Pistolul-mitralieră este alcătuit din: PM Md. 1963 este însoțit de obicei de accesorii (pentru montare/demontare, curățare și ungere), curea și portîncărcător. Accesoriile constau într-o vergea, capul-câlți
PM Md. 1963 () [Corola-website/Science/325584_a_326913]
-
tubul de gaze printr-un orificiu. Aici, presiunea gazelor acționează pistonul de gaze, împingând portînchizătorul înapoi. Închizătorul, fiind deplasat spre înapoi, se deblochează de la țeavă și extrage cu o gheară specială tubul-cartuș din camera cartușului. Tubul-cartuș este azvârlit în afară de către aruncătorul de tuburi. Portînchizătorul, fiind în deplasare, comprimă arcul recuperator. Decomprimarea arcului recuperator determină reîntoarcerea portînchizătorului și închizătorului la poziția inițială. În timpul acestui proces, închizătorul antrenează cartușul din partea superioară a încărcătorului și îl împinge în camera cartușului. Pe piața americană, PM
PM Md. 1963 () [Corola-website/Science/325584_a_326913]
-
(abreviere de la "Aruncător de Grenade Incendiare cu 3 țevi de calibrul 40 mm") este o armă portabilă de tip activ, fără recul, destinată nimicirii forței vii a inamicului, adăpostită sau neadăpostită. În cadrul armatei române, a înlocuit aruncătorul de flăcări ușor LPO-50 începând cu
AGI 3x40 () [Corola-website/Science/325620_a_326949]