1,484 matches
-
trădează roșul din obraji. Pe deasupra spicelor de grâu se văd alaiuri de albinuțe și musculițe aflate în forfotă necurmată - semn că lucrul nu-i nici pe departe la apus. Dincolo de lanurile mândre de grâu “pârguit” din belșug, privirea mi-e asaltată de noi forme de viață ce mă câștigă prin simplitatea și, în același timp, bogăția lor: pâlcuri de iarbă din care se ivesc cu inocență necuvântătoarele! Această zi m-a ajutat să-mi dau seama cât de importantă este natura
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
de-a fi neagră! E roză. Rubicondă. După șapte lansări în trei zile, după sufocări, eviscerări, răscoliri, pietinări, jigniri, adorări și vampirizări, observ că mă simt ca bătrânul boier jucat de Giugaru în nuș’ce film cu haiduci și care, asaltat de-o țigăncușă nurlie (fo coasa pereche, pe ecran, a lui Jean Constantin), exclamă cu frenetică uluire: „Simțăsc! Simțăsc!“ După ce-n mai multe rânduri am jurat (of: „Never say never!“) că nu mai calc pe la vreo lansare-n târg, iată
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
printr-un cartier pestriț și zgomotos, cu străduțe strâmte, legate între ele de ganguri întunecoase, unde tânărul custode avu surpriza unui alt Asybaris, cu totul diferit, parcă fără griji sau, dimpotrivă, hotărât să le uite. La fiecare pas, se văzu asaltat de vânzători ambulanți care își lăudau, țipător, marfa. Un bărbat, cu făină pe față, semănând cu un clovn, mâna din urmă un asin, în vreme ce, peste drum, niște prostituate, purtând centuri de castitate, îi ofereau cheile cu gesturi îmbietoare. Într-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
asta venise, le lăsă cu gura căscată pe toate. Își făcuseră apariția și cîteva fete mai mari, din ciclul superior și-l copleșiră cu duioșia și drăgălășeniile lor, Îl sărutară pe obraji pînă ce se sătură. Atunci Începură să-l asalteze cu Întrebările: cînd avea să meargă la școală și cîți ani avea. El le spuse că Împlinea șase ani la vară și că lua lecții acasă cu domnișoara Julia. Le spuse că știa să citească și să scrie corect și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
O! sunt foarte plăcut surprins de...” “Las-o baltă! Ceea ce spui tu acum echivalează cu vorba aia pe care ți am spus-o la început și care...” “Vă cer iertare dacă am fost cam dur, însă de la o vreme sunt asaltat de tot felul de telefoane; felurite voci mă deranjează cu întrebări dintre cele mai stupide, cu chestii...” “Și ai crezut că și glasul meu face parte dintre ele” “Ca să fiu sincer cu dumneavoastră, da” “Nu uita, însă, că eu nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Lumii și chiar și atunci se împrăștia în toate direcțiile. Joan întrezărise pentru prima oară Sfârșitul Lumii cu adevărat în urmă cu optsprezece luni. Karin veghease și atunci la capul patului, dar fusese cu totul altfel. Pe mama lor o asaltase o cascadă de cuvinte întârziate, toate cuvintele de care se ferise în ani întregi de creștere a copiilor. Iubito? Jură-mi că, dacă încep să mă repet, o să pui capăt chinurilor mele. Îmi pui cucută în siropul de prune. Spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe limba mea. Nu era pregătit să facă față lumii. Ea se luptă ca să amâne externarea lui Mark și să-i țină la respect pe oamenii de la asigurări, atât pe cei de la HMO, cât și pe cei de la IBP. Îl asaltă pe doctorul Hayes, aproape flirtând cu el, ca să-l convingă să semneze în continuare toate actele necesare. Dar chiar și cu o acoperire medicală excelentă, Mark nu mai putea rămâne mult timp la recuperare. Karin, acum șomeră, își tocase economiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rezervă de bani n-o va putea salva de facturile cu care avea să se confrunte, dacă oamenii de la asigurări ar fi închis robinetul. Când anxietățile solicitărilor și discuțiile cu medicii o biruiau, Karin o căuta pe Barbara Gillespie. O asalta atât de des pe infirmieră cu nevoia ei de încurajare, încât se temea că Barbara avea să înceapă s-o ia la fugă când o vedea. Dar femeia avea resurse nelimitate de răbdare. Îi asculta temerile și mormăia compătimitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark și, ca să-l consoleze, îl invită pe Weber la cină. Weber resimți această bunătate simplă ca pe un junghi. Câte alte mici politețuri mentale supraviețuiau în propriile lor bucle obscure, fără să-și dea seama de catastrofele care le asaltează? Cina însemna bere din sticlă și lasagna congelată, încălzită într-un vas adânc de aluminiu. —O chestie pe care mi-a adus-o surogatul de soră-mea. Mănânci pe riscul tău. —Ești bine? îl întrebă Sylvie în aceeași seară. Pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spațiu, gol, fără nume, fără rădăcini, iar tot ceea ce a fost cîndva particular și individual În voința lui este vărsat În golul uriaș de rugină și fier și gunoi, În spațiul singuratic, de nestrăbătut, În care trăiește, de unde este adesea asaltat cu proiectile. Iar acest atom Își găsește probabil sfîrșitul, În cele din urmă, Într-un colț, neștiut de pe fața sălbatică a continentului, strivit, o simplă pată de sînge pe pietrișul terasamentului, un țipăt pierdut În vuietul roților mișcătoare, o Încolăcire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sălbatic, Înălțător Îi cuprinse, Îi inundă sufletul, ca o muzică măreață și obsedantă auzită Într-un vis. Iar acum, după ce se stabilise Între ei o legătură amicală, muribundul Începu, cu acea curiozitate lacomă și posesivă a neamului său, să-și asalteze tovarășul cu nenumărate Întrebări privitoare la viața lui, la locurile natale, la profesiunea sa, destinația și scopul călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își dădea seama că este stors În chip nemilos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
avînd nevoie doar de acest lucru - că, În cele din urmă, va veni pentru toți momentul cînd va fi tăcere, doar tăcere, nimic altceva decît tăcere? Trenul se oprise deja. TÎnărul merse pînă la capătul culoarului și Într-o clipă, asaltat de valul de aer rece și tare, respirînd aerul cu miros de zăpadă, dătător de viață, porni pe peron alături de zeci de oameni care Înaintau toți În aceeași direcție, unii spre casă și spre certitudine, alții spre un liman nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lui Miloșevici De ce anume există puternic înrădăcinată în gândirea reprezentanților fostei Securități izolaționismul naționalist poate fi explicat prin faptul că acesta este o sursă a unei legitimări politice facile. Adăugați la asta faptul că, în logica vechii orânduiri, țara este asaltată de dușmani, iar acest fapt motivează existența unor asemenea servicii: spionul este sau un străin sau, altfel, un român vândut acestuia. În principiu acest lucru este posibil să existe, numai că el nu poate motiva articularea unei politici antidemocratice în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
caselor naționalizate împlinit prin grija alianței PC-PSD a primit o replică unită a celor două partide din dreapta eșichierului politic. Ce ne arată acest lucru? În primul rând că este cu putință să se refacă unitatea dreptei politice atunci când proprietatea este asaltată de jefuitorii acesteia proveniți din securitate și foștii nomenclaturiști. Stau și mă întreb nedumerit ce anume poate să-i unească pe liberali de pesediști. Ce spaime și ce rațiuni ascunse îi mână alături de dușmanii proprietății. Cei care au votat cum
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a referi cuvintele (Ps 66,13; Ier 44,25; Nah 2,1). Promisiunile votive erau împlinite fie în ocazii publice, precum atacul unor dușmani (Num 21,2 și, pentru confruntare, textul ugaritic KTU 1,119, 26-31: „Când un dușman vă asaltează porțile, un războinic zidurile voastre, ridicați-vă ochii spre Baal zicând: «O, Baal, dacă tu vei alunga pe dușman de la porțile noastre [...] un taur, o, Baal, îți vom consacra, un vot, o, Baal, noi vom împlini»”), fie într-un mediu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau în intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
al doilea imitînd o sală de teatru, cu balcon, fotolii îmbrăcate în catifea roșie, cortine și loji pentru artiștii care animau publicul în pauzele dintre acte. Aceste două reminiscențe ale unei epoci apuse evocă duminicile în care, la matinee, familiile asaltau ghișeele și serile animate de sîmbătă, cînd aici își dădeau întîlnire cupluri mai mult sau mai puțin legitime. Ca și la periferie, unde cinematografele erau mult mai numeroase altădată, aceste două săli și-au pierdut splendoarea. Louksor, abandonat de ani
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau în intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
evite civilizația tehnologică a omului, grație unei cunoașteri în profunzime a tainelor materiei și energiei. Grosvenor hotărî că putea trece, liniștit, la penultima etapă a contraatacului sau. Se concentra așadar asupra unui gând menit să caracterizeze una din ființele care asaltaseră nava. După un răstimp ce i se păru destul de scurt, avu senzația că privește nava printr-o imagine. Prima lui grijă fu să se întrebe cum se desfășura lupta. Dar trebuia să-și înfrângă curiozitatea, deoarece avea de făcut lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
personalul administrativ și tehnicienii, se aflau cu toții fie în sală, fie pe coridoarele învecinate. Se auzi un clopoțel. Treptat, murmurul conversației conteni. Clopoțelul sună din nou, iar în tăcerea ce se lăsă, căpitanul Leeth vorbi astfel: - Domnilor, precum vedeți, suntem asaltați de probleme. Încep să cred că în trecut, noi, militarii, nu i-am apreciat cum se cuvine pe oamenii de știință. Eu însumi eram convins că-și petrec toată viața în laboratoarele lor, departe de primejdii. Se pare însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
abia se apucă de lucru, că pe ecranul videocomunicatorului apăru Kent care-i chema pe oameni la ședință. Peste un minut, când deschise ușa și ieși pe coridor, Grosvenor își dădu seama că Siedel nu exagerase: valuri de excitații îi asaltau creierul. Deși năucit, porni totuși spre puntea de comandă. Se așeză printre ceilalți. Noaptea nemărginită a spațiului, care împresura nava, își murmura avertismentele, când înfricoșate, când amenințătoare. Grosvenor auzi pe cineva spunând, în spatele lui: - După părerea mea, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu mai poate rezista. Îi venea să țipe la toți bărbații aceia zgomotoși să tacă dracului odată. Ar fi vrut să sară și să alerge și el ca nebunul dintr-o parte într-alta, dar cei care procedau astfel erau asaltați de țipetele isterice ale celorlalți. Sălbăticia oarbă a acestui spectacol îl înspăimântă pe Fara. Se gândi, nesigur: "N-am de gând să mă fac de râs. Eu unul... " "Clark Fara..." - clipi ecranul. "Clark Fara..." Sări în picioare strigând: - Ăsta-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
clipi ecranul. "Clark Fara..." Sări în picioare strigând: - Ăsta-s eu!... Eu sunt! Nimeni nu întoarse capul. Nimeni nu-i dădu nici cea mai mică atenție. Rușinat, se strecură de-a curmezișul sălii până la locul unde b gloată de bărbați asalta un coridor dincolo de ușă. Liniștea ce domnea pe acel coridor era aproape la fel de copleșitoare ca și zgomotul căruia îi luase locul. Era greu să se concentreze asupra unui număr... 474! Era absolut imposibil să-și închipuie ce putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Nemo sau de Africa lui Dick Sand, se situează continentul de imagini care nu încetează să se extindă. Cu fiecare pagină care se deschide, Genezei i se mai adaugă un element. Prin puterea poveștii, Fantazia trăiește, împotriva nimicului care o asaltează. Teritoriile de peste mări Ca și Le Journal de Tintin sau Spirou, Pif Gadget (cel care îl continuă pe mai vechiul Vaillant) este parte din vastul spațiu imagologic al benzii desenate franco-belgiene. Arta franco-belgiană, ca și cea italiană ori cea argentiniană
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Odată cu trilogia inaugurală, Le secret de l’espadon, Jacobs găsește, din chiar primul moment, timbrul capodoperei. La un an de la intrarea omenirii în vârsta de fier a bombei atomice, viziunea lui Jacobs împrumută de la Wells dimensiunea apocaliptică și imaginea umanității asaltate de forțe ce par de neoprit. Însă scenariul contrafactual pe care îl avansează Jacobs trimite nu la invazia nemiloșilor marțieni, ci la un „război al lumilor” ce opune tenebrosul „imperiu galben” lumii libere. Detaliile profeției pe care o scrie Jacobs
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]