10,749 matches
-
și a ascultat cu lacrimi În ochi felul lui Ionuț de a se ruga. Știa biata femeie că nu trebuie să reciți multe rugăciuni, trebuie doar să-ți spui necazul și să ceri ajutor, cu inimă curată și fără gând ascuns. Așa Îi Învățase și pe copii. Când Ionuț a ieșit din magazie, mama i-a spus: Bine faci că te rogi Lui, chiar de o minune avem nevoie altfel, nu știu cum vom ieși la liman. Să ai mare grijă la chibrit
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
lucrări la fel de importante și durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele procesului tehnologic, au mângâiat lemnul cu dalta, răpind fibrelor frumuseți ascunse. Marmură, nobilul material râvnit de sculptori de când este lumea, sub mâinile delicate ale femeilor sculptor din cetatea Moldovei, nu a reprezentat un teritoriu neabordabil ci, dimpotrivă, a fost materialul care a înviat expresiv chipurile unor personalități trecute în lumile de
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
eu, ascunsă în diafan cu ipocrizie. Ne permitem o astfel de efigie numai în ultima trăire, în fața luminării ce îți măsoară clipele. Atunci prin esențe retrăiești totul: lumina și întunericul, tristețea și singurătatea, trăirile voluptoase odată, iubirile pierdute în voci ascunse, și alte dantelării în culori ce se cuvin uitate, de parcă n-ar fi fost cu lacrimi udate. Trinitas Am îngenuncheat azi în fața credinței, m-am gândit la Tiron martirul pe care îl invocau cei din catedrală. Corul se ridica rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lucrări la fel de importante și durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele procesului tehnologic, au mângâiat lemnul cu dalta, răpind fibrelor frumuseți ascunse. Marmură, nobilul material râvnit de sculptori de când este lumea, sub mâinile delicate ale femeilor sculptor din cetatea Moldovei, nu a reprezentat un teritoriu neabordabil ci, dimpotrivă, a fost materialul care a înviat expresiv chipurile unor personalități trecute în lumile de
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
menționează trecerea ei prin București, vizite sau lecturi la cenaclu. Șuluțiu, încă elev, apoi proaspăt student, consemnează în jurnal citirea cărților Hortensiei Papadat-Bengescu și face un detaliat plan de studiu critic, iar Anton Holban cere, într-o scrisoare, romanul Drumuri ascunse Ăsic!) ca apoi să publice în România literară din 1932 amplul articol Viața și moartea în opera doamnei Hortensia Papadat-Bengescu. Rebreanu nu pierde nici o ocazie să o așeze printre marii romancieri ai momentului și numele ei apare pomenit cu admirație
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ale sufletului. Deduc, prin urmare, că povestea cu Profesorul, transcrisă cu o sinceritate aproape „crudă”, mai ales „pe fundal erotic”, este o „defulare”. Sunt sigur că îi aparțin în întregime aceste „vizionări” (mărturisite fără nici o reținere) ale bogăției (sau „comorii”!) ascunse ale Teodorei. Domnului R. îi place să se contemple (imaginar!) cum o sărută de sus până jos, beat ca un fluture penetrând cu trompa-i „floarea roz” ce îl cheamă cu irezistibilul parfum al dorinței. „O floare carnivoră!” completează scriitorul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
înseamnă el pentru ea. O declarație de dragoste, pe care el ar fi trebuit să o savureze din plin și să se simtă fericit. Poate chiar a fost, deși este tentat mai curând să analizeze, să caute motivații ori sensuri ascunse. Altfel-zis, să „problematizeze”, îndepărtând, involuntar, tocmai acea bucurie spontană, simplă, trăită de orice îndrăgostit căruia i se dăruiește iubire. 21 mai, 2006 După confesiunea de mai sus a Teodorei, profesorul R. nu se simte mai „important”, dar, în mod sigur
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
la o vârstă târzie, scrie o literatură „neconvențională”, în răspăr cu pudibonderia oficială ce domnește în școală, în literatură, în întreaga societate „ideologizată” de partidul bolșevicilor (pripășiți sau băștinași) din România. După ce trecuse prin atâtea, voia să și regăsească „firea ascunsă” sub straturile de personalitate educată, „construită” pe un model cultural indus de familie, școală etc. Înainte de a muri dorea să afle, în fine, cine este el, cel adevărat, fidel naturii sale profunde, de care nu a avut timp să se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că le acceptă bucuroasă, ca pe un fel de „declarații de dragoste”. În același timp, femeia pare a se fi prins „în joc” cu oarecare prudență, i-aș spune eu, instinctivă. El îi ghicește, dincolo de gest și cuvânt, o nemulțumire ascunsă, pentru că nu poate fi alături de bărbatul iubit oridecâteori are nevoie de el. De fapt, și l-ar dori alături tot timpul. Pe când el este „mereu pe drumuri”, încurcat în treburi care nu o privesc, departe de tihna căminului pe care
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
schimbarea partenerei din amantă în mamă... Dorința de a întârzia în sfera de atracție a instinctului acuplării este partea „întunecată” a naturii masculine. Este ca o ceață „organică” ce se împrăștie numai când soarele iubirii desăvârșite se strecoară în cămara ascunsă a sufletului. Profesorul știe că de acum înainte dragostea Teodorei va suferi o „metamorfoză”. Pacea pe care i-a revărsat-o în suflet mica vietate din uter va stinge freamătul dorinței și al dăruirii trupești. Acceptă, dar cu oarecare melancolie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și „ilegal”. Rudele și prietenii nu bănuiesc nimic. Care dintre ei l-ar aproba? „Nu vor ști nimic, niciodată!” - conchide Profesorul. Teodora îl aproba, aruncându-i însă o privire neîncrezătoare. Intuiția feminină îi spunea altceva: pînă la urmă, orice lucru ascuns se dezvăluie. Orice dragoste secretă capătă pe neașteptate „chip de om”. Ca în cazul lor... Teodora își continuă gândul: „Și ar mai fi posibil ca tu însuți să te regăsești în altul - înțeleptul împăcat cu lumea și cu viața, privind
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spun eu, a ridicat el vocea împletită cu un tremur aparte. Cînd ne întorceam de la peșteră, Ilinca și-a dat de 4 ori cuvîntul de onoare că nu mai intră în văgăuna aia nici dacă ar ști că acolo stau ascunse comorile lui Ali-Baba și ale celor 40 de hoți. Și, continuă Bărzăunul foarte amărît de-o asemenea perspectivă, dacă nu vrea să mai meargă Ilinca, nu mai merge nici Virgil... nu mai merge nici Vlad... și... A tăcut cîteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și cu musafirii săi. Înainte de a-și lua rămas bun se arătă grozav de dornic să mai meargă o dată la Piatra Domniței. Toți încruntară din sprîncene, crezînd că li se pregătește o nouă cursă. Dar actorul n-avea nici un gînd ascuns. Mi-am adus aminte astă noapte, Ticule, de ce mi-ai arătat tu acolo sus, de peșterile alea curioase și mi-am zis că n-ar strica să vedem mai bine ce poate fi. Ce zici, mă mai duci o dată acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vrut să-l mănînce pe el fript pe piatră, apoi declară foarte calm că el n-are nevoie de păstrăvi și că se duce să culeagă hribi. Cu tot calmul dinainte, cu toată veselia ce domnise peste întregul grup, ceva ascuns și nebănuit de nimeni părea că stă la pîndă undeva. De acest fapt își dădu seama mai ales Bărzăunul, căruia Tomiță îi spusese la un moment dat în mare secret că Nuțu e mai nesuferit ca o coropișniță. Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Domnul Darwin, vă asigur că pe Marte cu milioane de ani în urmă viața se afla în stadiul embrionar de dezvoltare. Așa că, în urma cataclismului care a avut loc pe Marte, larvele nu puteau invada Pămăntul. Cele care au supraviețuit stau ascunse în adăncul cavernelor așteptănd ca milioanele viitoare de ani să refacă condițiile de viață pe Marte și să reia evoluția, teoria dv. Darwin: M-am liniștit... Dar ce s-a mai întămplat și se întămplă în circulația planetelor prin Cosmos
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
artele în general, muzica fiind cea mai propice transfigurării. Dar oricine posedă receptori pentru vibrația poetică poate parcurge, la diverse nivele, beatitudinea purificării și plenitudinii neoexistențiale indusă de marea artă. * Noi viețuim în mediul a trei ordine de realități: realitatea ascunsă a lucrurilor, pe care nu o putem cunoaște; apoi realitatea curentă, comună, constituită de ceea ce ne apare, ceea ce înregistrează posibilitățile cognitive ale simțurilor noastre, și anume, suprafața lucrurilor, necoincizând cu esența lucrurilor. Există însă o a treia realitate: este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
inspiră, lumina divină înlocuiește pe cea rațională. "Nimeni nu a fost vreodată mare fără suflul inspirației divine" (De natura deorum, II). În cartea sa Mathawi, poetul mistic Rumi, vorbește despre o mână nevăzută: "Mâna poetului este prinsă de o mână ascunsă, care vine din lăuntrul poetului și folosește trupul aflat în afară". Ideea că poetul este străbătut de un glas tainic, ceresc, este ilustrată, între alții, de El Greco în tabloul Sfântul Idelfons scriind sub dicteul Sfintei Fecioare (Iliesca, biserica Spitalului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
astronomie. matematică, medicină, dar totodată a creat și viețuit pe plan filozofic și liric de la tonalitate melancolică: Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce sens avu venirea ! Și-acum ce sens plecarea ? până la zbor mistic: La cei răi nu-mi voi spune, nici la cei buni secretul. A gândului esență în verb sărac ar fi. Eu văd un loc mirific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
propriei vieți, poietizarea, catharsisul tragicului existențial acesta era sensul răspuns la antisensul destinului, al moirei. Pentru Omar Khayyam jucărie a timpului, fum și cenușă este sensul vieții și al lucrurilor omenești; și totuși, pentru cei aleși ar exista un sens ascuns, numai de ei știut. Pentru Petrarca, Goethe sensul vieții este iubirea transfigurată de poezie. Pentru Lala Lal Ded, dansul care ne unifică, ne confundă cu Brahman, cu Unul primordial. Pentru Boethius atingerea perfecțiunii morale, pentru Giordano Bruno tensiunea suitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Nici o logică, nici o filozofie nu a pătruns misterul. "Căci neputință-i totul ce-un sân a conceput": Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i scadă rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce rost avu venirea ? Și-acum, ce sens plecarea ? Dar transfigurarea prin poezia absolută face să tacă vocile deznădejdii și ale tăgadei: Surâs și puritate! O, răsărit divin! În cupe scânteiază câte-un imens rubin! Fă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dor. După Poemele luminii, Lucian Blaga parcurge o perioadă intens întrebătoare în volumele Pașii profetului, In marea trecere și Lauda somnului, cu refuzul final al existenței. În Psalm apare neliniștea cunoașterii supreme: O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă. ...Între răsăritul și apusul de soare Sunt numai tină și rană ...O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea decât cu viața mi-ai vorbi, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii de ici, arată-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
singur. Ca nebunii. Vorbește singur. Se așază la loc scotocind într-un calculator care nu e al lui, în căutarea unor fișiere audio. Nu le găsește și atunci pornește, timid, stângaci, ...singur în haosul apartamentului atât de străin. Undeva, aici, ascunsă aici, pe un stick, pe un reportofon, pe o casetă audio, pe un CD, undeva, undeva aici e vocea lui Alex... Îmi amintesc, câteodată. Îmi amintesc cum eram. Tu cu toate ale tale. Buricele degetelor. Cum te încruntai când citeai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Lupino ca să nu-și dea seama că tristețea lui provenea dintr-un motiv aparte. Și prea bună prietenă îi era ca să-l lase să se frămînte singur. Dacă întrebările mele te stînjenesc, spune-mi, Lupino. Dacă îți răscolesc vreo durere ascunsă, nu mă lăsa s-o fac. Dar dacă umărul unui prieten de nădejde îți poate fi de ajutor, atunci lasă-mă să te ajut. Te voi asculta așa cum m-ai ascultat și tu, de-atîtea ori, cînd am avut necazuri. Poate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Alteța Sa coboară sprinten, dă câteva instrucțiuni unui aghiotant, salutând în același timp, numai cu o mână, mulțimea care ovaționa cu însuflețire. Fluturând apoi numai o mănușă albă, se îndreaptă grăbit către avionul aflat la capătul pistei de decolare, celelalte fiind ascunse în hangare. Un căpitan-aviator pornește motorul, regele urcă și, curând, pasărea de construcție autohtonă își ia zborul, câștigă înălțime și face viraje largi deasupra orașului. Regele are o figură mulțumită. Legănarea ușoară și zumzetul motorului îi dau o stare plăcută
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
că plutește. Închise ochii pentru încă cinci minute, acele exact cinci minute care se fac întotdeauna un sfert de oră înainte de a te da jos din pat, și se puse pe scormonit în labirintul de întâmplări de curând petrecute sensul ascuns al acestei stări pe cât de uimitoare, pe atât de plăcute. Nu câștigase la loterie apartamentul, la bingo nici o linie țde altfel, dacă ar fi câștigat la bingo, i-am fi spus, de bună seamă, miliardarul Vasile), nici o femeie nu-i
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]