4,476 matches
-
care nimeni nu se aștepta. Tunurile cetății băteau cu furie aliniamentele otomane, făcând atacurile cu pedestrimea extrem de periculoase. Ritmul tragerilor Îi spunea lui Oană că pârcălabul Șendrea nu mai respecta regulile consumului de ghiulele și praf de pușcă pe timpul unui asediu Îndelungat. Asta putea Însemna un singur lucru: pârcălabul știa că asediul nu mai poate dura mult și voia să distrugă cât mai serios materialul de luptă și forțele umane ale otomanilor. Cu o seară Înainte se petrecuse, chiar, un fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
otomane, făcând atacurile cu pedestrimea extrem de periculoase. Ritmul tragerilor Îi spunea lui Oană că pârcălabul Șendrea nu mai respecta regulile consumului de ghiulele și praf de pușcă pe timpul unui asediu Îndelungat. Asta putea Însemna un singur lucru: pârcălabul știa că asediul nu mai poate dura mult și voia să distrugă cât mai serios materialul de luptă și forțele umane ale otomanilor. Cu o seară Înainte se petrecuse, chiar, un fapt uluitor. Poarta cetății se deschisese și pe pod țâșnise un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
știu unde se află acum voievodul. Dar nu știu unde se va afla peste două zile. Oricum, prea multe variante nu sunt. Toată țara e sub controlul turcilor, mai puțin cetățile și munții. La cetăți nu putem ajunge, căci se află sub asediu. Ne rămân munții. 14. Întâlnirea 15 august 1476, Păltinoasa, Valea Moldovei Oastea voievodului trecuse dinspre Humor spre Ilișești, fără să iasă din umbra codrilor. Detașamente ale vânătorilor domnești atacaseră și zdrobiseră patrulele de spahii care cutreierau obcinele Bucovinei. Mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îneacă lacrimile, deși văzusem destule războaie până atunci. Oamenii se strânseră În jurul său și mulți Îi sărutau mâna. Vlad rămăsese călare, privind fără nici un gest. Dar ochii Îi erau umezi. Se bucura pentru Ștefan și pentru oamenii care scăpaseră de sub asediul lui Mahomed. Am descălecat și eu și, fiindcă nimeni nu m-a oprit, am ajuns aproape de Ștefan. Nu a părut a mă recunoaște. S-a Întors spre căpitanii lui și, alb la față, a spus doar atât: - Eliberați Moldova... Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
am văzut cavaleria intrând În dispozitiv de atac. Ștefan voise să intre În cetate și să țină primul Sfat domnesc În sala tronului. Dar la vederea acelor oameni ieșiți clătinându-se după mai bine de o lună și jumătate de asediu, a oștenilor care se Înșiruiau de o parte și de alta a podului, pentru onor, În uniforme murdare, rupte, pline de sânge, abia ținându-se pe picioare, la vederea zidurilor Înnegrite de fum, pe alocuri sparte de ghiulele, a sutelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
uneori Încordat, cuprins de remușcări, ca și cum ar fi avut de ales, ca și cum ar fi putut face ceva, atunci, cu optsprezece ani În urmă. A doua minune fusese eliberarea Moldovei după ocuparea ei de către Mahomed. Odată cu prima victorie și cu respingerea asediului asupra Sucevei, parcă totul se răsturnase. Steaua neagră sub care stătuse țara și voievodul fusese alungată. Iar oștile lui Ștefan și ale lui Vlad Împinseseră, pas după pas, cea mai mare oaste a lumii dincolo de frontierele Moldovei și Țării Românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
TOSHIMITSU, vasal superior al clanului Akechi YUSHO, pictor MIKI, castelul lui Bessho Nagaharu NIRASAKI, noua capitală a provinciei Kai TAKATO, castelul lui Nishina Nobumori DATORIA UNUI VASAL Campania lui Hideyoshi în provinciile apusene, campania lui Mitsuhide din Tamba și îndelungatul asediu al Castelul Itami erau, de fapt, operele lui Nobunaga. Campania din apus și asediul de la Itami erau încă blocate, și numai în Tamba aveau loc unele acțiuni minore. Zi de zi, din aceste trei zone veneau multe scrisori și rapoarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noua capitală a provinciei Kai TAKATO, castelul lui Nishina Nobumori DATORIA UNUI VASAL Campania lui Hideyoshi în provinciile apusene, campania lui Mitsuhide din Tamba și îndelungatul asediu al Castelul Itami erau, de fapt, operele lui Nobunaga. Campania din apus și asediul de la Itami erau încă blocate, și numai în Tamba aveau loc unele acțiuni minore. Zi de zi, din aceste trei zone veneau multe scrisori și rapoarte. Documentele erau selecționate de către ofițerii de stat major și secretarii particulari, astfel că Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armurier vestit. Apoi, îi ordonă unui vasal să aducă sake și băură împreună. MOȘTENIREA LUI HANBEI Nimeni nu ar fi putut să prevadă că Bessho Nagaharu avea să reziste atât de mult în Castelul Miki. Castelul era sub stare de asediu de trei ani, iar de peste șase luni trupele lui Hideyoshi îl țineau într-o blocadă completă. Ce mâncau ocupanții săi? Cum reușeau să supraviețuiească? Trupele lui Hideyoshi erau uimite de fiecare dată când vedeau cât de activi și cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
castelul încă nu căzuse. Acum, tocmai începea Luna a Treia. Hideyoshi vedea oboseala trupelor, dar se străduia să-și ascundă îngrijorarea. Barba rară de pe obraji și ochii duși în fundul capului erau semne clare ale neliniștii și oboselii pricinuite de îndelungatul asediu. „Mi-am greșit calculele,“ înțelese Hideyoshi. „Știam că aveau să reziste, dar nici o clipă nu m-am gândit că putea să dureze atât de mult.“ Învățase lecția care spune că războiul nu e doar o problemă de numere și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aflau într-o regiune montană a provinciilor apusene, așa că, pe lângă nenorocirea ploii continue, drumurile se transformau în cascade, iar șanțurile de apărare goale dădeau pe dinafară de apă noroioasă. Acum, când oamenii alunecau prin noroi în timp ce urcau și coborau muntele, asediul - care păruse cel puțin să aibă un oarecare efect - era preschimbat din nou într-o remiză, de către forțele naturii. Kuroda Kanbei, al cărui genunchi - rănit în timpul evadării din Castelul Itami - nu se vindecase complet, inspecta primele linii, dintr-o lectică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
coline. Un vânt rece de toamnă târzie se tânguia printre ramurile unui brad singuratic. Sub acesta, se vedea o moviliță de pământ proaspăt, pe care fusese pusă o singură piatră, ca însemn funerar. Pe vremuri, în ceasurile libere ale prelungitului asediu, la rădăcina acelui brad fusese întinsă o rogojină de papură, iar Kanbei, Hanbei și Hideyoshi se așezaseră împreună, discutând despre trecut și prezent, în timp ce priveau luna. Oyu dădu la o parte ramurile tufișurilor, căutând câteva flori pe care să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cred că ne vom mai întâlni. Se întoarse spre mormântul lui Hanbei de sub brad. — Oyu, ți-am pregătit ceva acolo. Mă îndoiesc că voi mai auzi vreodată fermecătorul sunet al koto-ului tău, după seara asta. Demult, erai împreună cu Hanbei la asediul Castelului Choteiken din Mino. Ai cântat la koto și ai înmuiat inimile soldaților care deveniseră asemenea demonilor, și, în cele din urmă, au capitulat. Cântând acum, ai aduce o ofrandă pentru sufletul lui Hanbei, cred, și, totodată, ai deveni o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moartea lor n-ar mai avea nici un sens. Ar fi o mare izbândă și până și Hanbei s-ar bucura. O conduse până la brad, unde fusese pus un koto, pe o rogojină de papură. După ce rezistaseră timp de trei ani asediului, cu tot curajul și integritatea lor, războinicii din provinciile apusene, care îi consideraseră pe ceilalți oameni frivoli și vanitoși, deveniseră doar niște umbre ale celor care fuseseră înainte. — Nu-mi pasă dacă mor în luptă azi sau mâine, numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
speranțele lui Kanbei și ale lui Hideyoshi - dar trecură cinci zile, apoi șapte, zece și încă nu apărea nici un semn de răspuns din partea castelului. Luna a Douăsprezecea sosi și trecu, iar armatele opozante întâmpinară al treilea An Nou de la începutul asediului. În tabăra lui Hideyoshi, oamenii aveau de mâncare cel puțin câteva turte de orez și puțin sake de băut, dar le era greu să uite că ocupanții castelului, deși erau dușmani, nu aveau nimic de mâncare și abia se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu adevărat, în tăcere și amărăciune. Foarte probabil că soldații nu mai aveau nici măcar gloanțe cu care să tragă în atacatori. Hideyoshi, însă, continua să se abțină de la ofensiva generală, spunând: — Poate că nu vor mai rezista mult. Dacă, așadar, asediul nu era decât o întrecere de rezistență, nu se putea spune că actuala poziție a lui Hideyoshi ar fi fost dificilă sau nefavorabilă. Dar adevărul era că nici tabăra de pe Muntele Hirai și nici poziția lui Hideyoshi nu țineau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că fortăreața era umplută numai cu robuștii războinici din Kai. Dar dacă forțele asediatoare ar fi putut vedea activitățile dinăuntru, ar fi știut că întregul castel era implicat într-o luptă disperată, dar plină de curaj. În timp ce castelul gemea sub asediu, numeroșii săi ocupanți - bătrâni și tineri, chiar și femei gravide - munceau toți cu disperare, alături de soldați, pentru a ajuta apărarea. Tinerele femei aduceau săgeți, în timp ce bătrânii măturau resturile arse de la puști. Oblojeau răniții și găteau mâncarea soldaților. Nimeni nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Treia, un alt mesaj fu legat de o săgeată și tras în castel. Citindu-l, Nobumori râse: — Scrisoarea asta e o păcăleală atât de străvezie încât parc-ar fi scris-o un copil. Demonstrează cât de mult l-a descurajat asediul pe inamic. Mesajul suna astfel: În ziua a douăzeci și opta din luna trecută, provincia Kai a căzut, iar Seniorul Katsuyori s-a sinucis. Ceilalți membri ai clanului fie și-au luat viața alături de el, fie au căzut prizonieri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ariergarda contingentului din Ukita. Arăta ca primul aranjament al pieselor pe o tablă de go, iar poziționarea propriilor săi vasali în spatele armatei Ukita, care, până nu demult, fusese aliată cu clanul Mori, era determinată de prudență. Din prima zi a asediului, avură loc mici ciocniri între cele două oștiri. Kuroda Kanbei, care tocmai se întorsese dintr-o inspecție a primelor linii, se prezentă la Hideyoshi și-i descrise conflictul sângeros din ziua întâi. — În timpul luptei de azi dimineață, începu el, războinicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Iar problema care-l tulbura cel mai mult pe Hideyoshi era aceea a resurselor omenești. În cea mai mare parte, trebuia să se bazeze pe fermierii locali. Dar populația satelor învecinate era destul de răzleață, fiindcă Muneharu luase în castel, înainte de asediu, peste cinci sute de familii de țărani, iar mulți alții fugiseră în munți. Fermierii care se refugiaseră în castel erau gata să trăiască sau să moară alături de stăpânul lor. Erau țărani simpli, cumsecade, care îl serviseră pe Muneharu ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clanului Mori. Cu toții am primit favoruri de la clanul Mori, de pe vremea Seniorului Motonari, și nu există nici o persoană aici care să-și prelungească viața fie și numai cu o zi, vânzându-i inamicului cântecul victoriei. Suntem pregătiți ferm pentru un asediu și hotărâți să murim, odată cu castelul. În scrisoare, Muneharu încuraja efectiv întăririle. Mesagerul capturat al clanului Mori răspunse la întrebările lui Hideyoshi cu o franchețe neașteptată. Întrucât citise deja scrisoarea lui Muneharu, inamicul părea să se fi resemnat cu faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la sud la nord, iar cerul continuase să fie variabil, când luminos și curat, când acoperit. Majoritatea oamenilor, sătui de ploaie și umezeală, sperau ca anotimpul ploios să se termine mai repede, dar armata lui Hideyoshi, care rămăsese la îndelungatul asediu al Castelului Takamatsu, se ruga celor Opt Regi Dragoni să trimită cât mai multă ploaie, care era principala lor armă pe acel câmp de luptă. Castelul solitar continua să fie complet izolat în mijlocul lacului mlăștinos. Ici și colo ieșeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tratat, dacă le-am accepta condițiile, răspunse Hikoemon. — Categoric, nu! replică scurt Hideyoshi. Așa cum stau ei, nu pot primi nici în ruptul capului. Și ce ți-au oferit, Kanbei? Cele cinci provincii Bitchu, Bingo, Mimasaka, Inaba și Hoki, dacă ridicăm asediul Castelului Takamatsu și cruțăm viața Generalului Muneharu și pe cele ale oamenilor săi. — O ofertă frumoasă, în aparență. Dar, în afară de Bingo, celelalte patru provincii pe care ni le oferă cei din Mori nu mai sunt sub controlul lor. Nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acesta mi-a spus că Seniorul Hideyoshi e mult mai generos decât pare. A sugerat că, dacă Mori ar mai face doar o singură concesie, s-ar ajunge, cu siguranță, la pace. Seniorul Kanbei a spus că, dacă am ridica asediul și am cruța viața Seniorului Muneharu, lumea ar avea impresia că armata clanului Oda a fost forțată să încheie un tratat de pace. Seniorul Hideyoshi nu i-ar putea prezenta aceste condiții Seniorului Nobunaga. Singura noastră condiție este capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
strop de apă potabilă era esențial pentru viața oamenilor din castel, dar, în acea zi, Muneharu ordonă să i se aducă o găleată plină, pentru a se spăla de murdăria adunată pe trupul său în timpul celor patruzeci de zile de asediu. Cât de liniștită era acea întrerupere a luptelor! Soarele părea că urca, neștiutor, spre mijlocul cerului. Nu sufla nici o boare de vânt, iar culoarea apelor mâloase ce înconjurau castelul era mai tulbure ca oricând. Micile valuri care se loveau ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]