3,212 matches
-
Din când în când, Cristi își arunca privirea în oglindă ca să se asigure că acolo, în spate, totul este în ordine. Niciodată nu-i plăcuse să circule noaptea. Iar dacă mai și ploua, drumul se transforma într-un adevărat coșmar. Asfaltul ud parcă devenea mai negru decât de obicei în timp ce marcajul aproape că nu se mai vedea. Lumina farurilor vehiculelor ce veneau din sens opus se reflecta în carosabil, orbindu-l. Parbrizul devenea opac și era nevoit să reducă viteza până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și totodată să deslușească zgomotul pașilor acestuia. Ajunsese aproape de zona luminată fără să dea de el. Se opri pe loc, privind printre copacii din parc. Atunci auzi mișcare foarte aproape, în spatele său. Nu printre trunchiuri, așa cum se aștepta, ci pe asfaltul aleii pe care venise. Se întoarse brusc, tocmai la timp să evite lovitura. Cei trei indivizi pe care îi lăsase la masă în local erau acolo. Acum încercau să-l înconjoare ca să-l împiedice să fugă și să-l poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei și se repezi spre el, mimând un atac la figură. Acesta se feri pe spate, dezechilibrându-se un moment. Atât aștepta polițistul, îi aplică o lovitură puternică cu piciorul chiar sub genunchi, la marginea rotulei. Atacatorul se prăbuși pe asfalt gemând. Individul îndesat care mai rămăsese în picioare ezita să se apropie. Se legăna de pe un picior pe altul încercând să-i distragă atenția. În mână avea un cuțit pe care îl ținea de mâner ca pe un satâr. Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atitudine moralizatoare. Iar în cazul de față siguranța că simțămintele mele n-ar avea absolut nici un efect asupra lui Strickland m-a încurcat groaznic, împiedicându-mă să le rostesc. Numai un poet sau un sfânt e în stare să ude asfaltul străzii crezând cu convingere că efortul lui va fi răsplătit pentru că acolo vor răsări crini. Am plătit eu băuturile și pe urmă ne-am îndreptat către un restaurant ieftin, aglomerat și vesel, unde am cinat cu plăcere. Eu aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că el era un băiat predestinat gloriei, iar când fețe din mulțime se Întorceau către el și ochi ambigui se uitau fix În ai săi, Își lua o expresie cât mai romantică și călca pe pernițele de aer care acoperă asfaltul când ai paisprezece ani. După ce intra În pat, auzea totdeauna voci - nedefinite, șterse, ademenitoare - chiar dincolo de fereastră, iar Înainte de a adormi visa unul dintre visele lui favorite din starea de trezie, pe cel În care devenea un mijlocaș grozav sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
omenești i-au parvenit, slab, la ureche. — Crezusem că n-ai băut, a remarcat sardonic Axia, dar i-a făcut bine să-i audă glasul. Tot divanul pe care stătea necunoscutul Înviase: era viu ca undele de căldură de deasupra asfaltului Încins, ca o zvârcoleală de viermi... — Întoarce-te! Întoarce-te! Brațul Axiei a căzut peste al său. — Nu pleci nicăieri, Amory. — El parcursese jumătate din distanța până la ușă. — Hai, Amory, rămâi cu noi! Ți-e rău sau ce? Stai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o fereastră de peste drum; pe urmă Încă o sută s-au luminat și i-au umplut, dansând, câmpul vizual. Sub picioarele sale, un oberlicht verde, cu ramă de fier, a devenit galben; pe stradă, farurile taxiurilor proiectau dâre strălucitoare pe asfaltul deja negru. Nedorita ploaie de noiembrie șterpelise ultima oră a zilei, Împrejmuind-o cu acel gard străvechi - noaptea. Liniștii din cinematograful din spatele său i-a pus capăt un zgomot ciudat, ca de ruptură, urmat de răsunetul greu al mulțimii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
n‑o să înghită și afișele care sunt din hârtie și, ca atare, vulnerabile la umezeală. O folie de plastic le protejează, dar nu suficient. Oricum, s‑a mai domolit furtuna; pereții caselor s‑au udat și ies în evidență, iar asfaltul strălucește din nou ca asfaltul ud dintr‑un film. Colegul acestui asfalt a jucat și el în film. Mama spune: dacă ar ști tatăl tău, care s‑a jertfit pentru cauza noastră. Nu s‑a jertfit el, a fost omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care sunt din hârtie și, ca atare, vulnerabile la umezeală. O folie de plastic le protejează, dar nu suficient. Oricum, s‑a mai domolit furtuna; pereții caselor s‑au udat și ies în evidență, iar asfaltul strălucește din nou ca asfaltul ud dintr‑un film. Colegul acestui asfalt a jucat și el în film. Mama spune: dacă ar ști tatăl tău, care s‑a jertfit pentru cauza noastră. Nu s‑a jertfit el, a fost omorât. Altfel ar mai trăi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vulnerabile la umezeală. O folie de plastic le protejează, dar nu suficient. Oricum, s‑a mai domolit furtuna; pereții caselor s‑au udat și ies în evidență, iar asfaltul strălucește din nou ca asfaltul ud dintr‑un film. Colegul acestui asfalt a jucat și el în film. Mama spune: dacă ar ști tatăl tău, care s‑a jertfit pentru cauza noastră. Nu s‑a jertfit el, a fost omorât. Altfel ar mai trăi și azi. Cu ce s‑a ales din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
va urma apoi o vară caniculară care, după ce elevii își vor lua bacalaureatul, îi va împrăștia pe toți care‑ncotro. Unii speră s‑o ia în aceeași direcție cu Sophie. Curând tălpile goale ale Sophiei vor călca ușor pe Croisette, asfaltul e deja cald, de fapt, încins, iar racheta de tenis se ițește din geanta marca Vuitton și admiră peisajul. Mama - înfășurată ca de obicei în șaluri de mătase și baticuri, încercând ca o isterică să se protejeze de soarele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de care te-ai temut. Atunci nu-ți mai pasă dacă ești viu sau mort. Dacă poți să-ți Întinzi oasele istovite, nu mai contează că te Întinzi Într-un pat cu cearșafuri din mătase sau că o faci pe asfalt. Dacă-ți pierzi mințile, nu mai poți să faci diferența Între tine și ceilalți. Se simțea la cei ce-și făceau veacul În această zonă o anumită renunțare la sine, care, paradoxal, le oferea un sentiment de ușurare. Yazaki traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lui de vedere, sincer. Vreau să spun că acestea pe care le omoară sunt tinerele mame de mâine. Niște mașini de făcut copii pentru a produce noi recruți pentru Partid. Eu, unul, sunt pentru aceste produse secundare ale civilizației de asfalt despre care se vorbea întruna - familii fără copii, cu femei infertilizate prin mijloace eugenice, cel puțin până când vom fi scăpat de acest regim al bastoanelor de cauciuc. Ce mai înseamnă un psihopat în plus printre atâția alții? — Spuneți mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
doriți, mai luăm, tovarășe comandant, spuse Dromiket 4. — Doresc, admise Felix S 23. De la stuf am trecut la Centrul Aerospațial de la Drăgănești -Vlașca, la secția Inovații. Aici, ce să vă spun? Lume multă, fiecare cu păsărica lui. Unul inventase un asfalt care putea fi făcut sul și mutat după ce treceau delegațiile de pe alte planete, altul construise un motor fără carburanți care funcționa pe bază de telepatie, dar după ce-l porneai, te durea capul, altul reușise să obțină un soi de porumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
2011 HA VINGUT LA TARDOR * Ha vingut de bell nou la tardor he envellit una mică més sóc un vis que s'ha rovellat en la porta i que et cruix en un llarg sospir. Corren leș fulles per l'asfalt i, massa humit, s'hi apeguen, quan s'escorre la pluja des de l'alt l'escalfred de la tardor m'abasta. Per a mi estén la malenconia L'esperança m'és, Senyor, de Tu Ets la meua raó de ser
POEZII DE TITINA NICA ŢENE, TRADUSE ÎN CATALANĂ DE PERE BESSO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364415_a_365744]
-
Poema de Țîțîna Nica Țene traduït al català per Pere Bessó ***** A VENIT TOAMNĂ A venit toamnă încă o dată am mai îmbătrânit puțin șunt un șurub ce-a ruginit în poarta ti și scârțâie-n prelung suspin. Aleargă frunze pe asfalt și se lipesc de el, prea ude, cand curge ploaia din înalt fiorul toamnei mă pătrunde. De mă cuprind melancolii nădejdea mi-e, Doamne, la Tine Ești rațiunea mea de-a fi ca-n rest toate-s deșărtăciune. Țîțîna Nica
POEZII DE TITINA NICA ŢENE, TRADUSE ÎN CATALANĂ DE PERE BESSO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364415_a_365744]
-
Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Îmi place toamna să mă plimb prin ploaie De zurbagiu cu fixurile mele Cum umflă vântul, pânzele rebele Și curg din streșini, apele șiroaie Să simt sub pași asfaltul cum se-nmoaie Cum cad din ceruri curcubeie grele Planeta de păcate să se spele Să intru ud la mine în odaie, Să văd cum fuge lumea de potop Și deschizând umbrelele zălude Să-mi cure apa șiroind din clop
ÎMI PLACE TOAMNA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364509_a_365838]
-
Nu iubito, munții nu-s de vină Dacă tu nu mai citești jurnalul Trage storul, fă lumină Clovnul a fugit cu carnavalul Murgul necheza, săreau scântei Ca dintr-o brățară de bazalt Câte vorbe fără de temei Îngropăm cu ziua în asfalt! Hai să ne-ntâlnim pe internet Și să ne-mpușcăm de la distanță Codul nostru a rămas secret Cifratorul - fără circumstanță. Referință Bibliografică: Jocul nostru se-ntrerupea brusc / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie
JOCUL NOSTRU SE-NTRERUPEA BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364598_a_365927]
-
nr. 379 din 14 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cu tifla Mi-a năvălit toamna în suflet cu toți pasteliștii, vălătucind frunze galbene tristețea miriștii. Poate că e același decor, numai eu sunt altul. Am ajuns modestul citadin și măsor asfaltul. Culorile se amestecă, de la galben, la mov. Sunt cu toate la Alecsandri, Bacovia, Dimov. Tușește pe străzi și prin parcuri, cântă la clavire, se-afundă în fum de tavernă și bea în neștire, îngână știute melopei, allegro, andante, dar coardele
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
toanta dracu’!” Era așa de pornit, încât nici nu a văzut că a trecut pe lângă propria-i mașină, fără s-o observe. Mergea cu privirile țintind îmbrăcămintea trotuarului din care deja se ridica un aer cald, cu miros neplăcut de asfalt încins. S-a calmat abia când a intrat sub umbra deasă a aleii principale din parcul în care fântâna muzicală mângâia urechile puținilor oameni ce se odihneau pe bănci. S-a așezat și el, dar nu a avut parte de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
maxilarele victimei atacului, îi scoate proteza și începe să-i sufle aer. Cu o mână îi apasă ritmic și insistent pieptul. Un fumător, așadar,un mare fumător, îmi certific privindu-i degetele pătate de nicotină și țigareta încă arzând pe asfalt. Ce stupid! Îmi șterg fruntea, tremur tot privind muribundul nu mai în vârstă decât mine, dar mai slab, livid... Studentul renunță... Mă așez pe o bancă. Dau reflex să scot o țigare, renunț, nu ușor... Și eu sunt fumător, unul
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
o stradă din Tel Aviv. Acolo unde căldura pare a te fi teleportat pe o altă planetă, cu mașini ce par negre, merg de-a îndăratelea părând că nu mai lipsește mult până să se lichefieze și să intre în asfaltul negru și el, iar contururile realității prind să-ți joace, diluate parcă, în fața ochilor. Senzația că ai intrat în filmul Solaris este atât de puternică încât eu, citind pasajul, am avut o clipă intenția de a deschide aerul condiționat ignorând
RONI CĂCIULARU-MAGICIANUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363835_a_365164]
-
de oase între două alungări sămânța o las să putrezească apoi privesc din pământ rădăcinile harta lor infinită ridică spre cer tulpina sensului unicului cuvânt a explodat un nor deasupra uimirii mele l-am urmărit cu pasul încet lunecând pe asfalt printre frunzele străzii și soare m-am strecurat ochii lor ai orbilor mă aruncau între umilință și patimă i-am surprins explozia apoi am zâmbit eliberată de tristețe un nor a explodat într-un 4 iulie încins de infinitele plecări
GÂND DE SEARĂ 4 IULIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363932_a_365261]
-
norii se zăresc, Iată că și iarna florile-nfloresc! Dar nu sunt ca cele de-altă dată. Zâna frigului prezența și-o face; Focul în cuptor zbârnâie demult, Povești de iarnă în casă ascult, Bunica pentru noi, chifle bune coace. Asfaltul sclipește de-atâta zăpadă! Tot satul e alb și este tare frig; Sub geam se aude glas de copil, Bătrâna iarnă ne colindă iară! 2010 Referință Bibliografică: Cristale / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 914, Anul III, 02
CRISTALE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363965_a_365294]
-
bune cunoștințe își flutură precipitat steagul că doar-doar! și când acolo atavismu’ era o cămătăreasă și eu voiam să o dau gata gata! (v-am spus eu că miturile sunt veșnic vii, na!) PE O COASTĂ mă uit lung la asfalt îi fac zâmbre uneori aș vrea să fiu anesteziată... pe loc de tot pe-un timp pe-o coastă global nu poate fi tratat nimic dar toți avem nevoie de un tratament după ce am fost harponați cu tot dinadinsu’ MEREU
ŢĂRUCĂ, OF, ŢĂRUCĂ ! (POEZII) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364054_a_365383]