1,443 matches
-
banii pregătiți În mînă Încă Înainte ca Juan Lucas să se apropie. Și cînd se apropia... Acești domni plini de importanță din rîndul Întîi, care țineau să vină la slujbă, În pofida faptului că preoțelul ăsta cam plicticos Îi dojenea cu asprime, bunăoară le spunea În fiecare an cu un zîmbet fericit, Dumnezeu știe de ce, că mai ușor trece cămila prin urechile acului decît vom intra noi pe poarta raiului... cîte unul se supăra și-și punea În gînd să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
orice eventualitate... Domnului Îi place grozav puiul În sos de vin. Dar Abraham, să nu uităm, era cetățean al Sodomei și Gomorei și știa la perfecție ce-ar fi putut pregăti, Își scoase ghiarele stîrpitura, Juan Lucas Îl tratase cu asprime, iar nevastă-sa de cum intru pe ușă se apucă să-mi poruncească. Abraham Își scoase ghearele. — Vai, doamnă! Mie-mi spuneți ce-i place lui domnu’! Îi cunosc toate gusturile și toate exigențele. MÎine, dacă doriți, vă pregătesc felul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ce nume să-i dea? A stat Petru și s-a gândit că acest copil trebuie să fie altfel decât ceilalți șase. Nu de alta, dar avea fetița ceva aparte: o deosebită vioiciune, o privire inteligentă, un chip de-o asprime nemaiîntâlnită. Popa, care, pe vremuri în copilărie și adolescență, fusese bun la carte și învățase cu mare drag (bineînțeles, doar la materiile care îl atrăgeau) știa că, în antichitate trăise cineva cu numele Epaminonda. Sună frumos și impunător: E-pa-mi-nonda! Majestuos
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și i-am arătat cum trebuia să procedeze. Apoi am lasat-o pe ea. Mă căuta cu disperare cu gura. Eram nebun de plăcere, nu mai știam ce se petrecea în jur. Nu-i vedeam decât limba încovoindu-mi cu asprime sexul, goliciunea ei mă scotea din minți, iar ritmul mâinii ei sub apă producea un plescăi sacadat și zgomotos. Această stare de seducție a durat câteva ore în șir. Mi-ar fi plăcut să dureze toată noaptea. Și-n timp
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ocupate. CÎnd intră pe culoar, femeia Însoțită de băiat se adresă unei alte femei din capătul celălalt al șirului. — Ascultă, May! N-ai văzut-o pe Grace? — Îhî! răspunse femeia cealaltă scoțînd pe nas spirale de fum și vorbind cu asprimea brutală, tăioasa, exagerată, despre care tocmai am vorbit. Cred că-i În cabina șapte, se... După ce transmise informația În această manieră delicată, se Întoarse spre Însoțitorul ei - un marinar voinic și zîmbitor, Îmbrăcat În uniforma Flotei Navale a Statelor Unite - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
timpul, nici treburile, vagabonzii ieșiră din junglă, coborîră malul de pămînt ce mărginea șoseaua și, fără nici o grabă, porniră pe drum spre turnul de apă. Era exact momentul apusului, soarele dispăruse cu totul, iar ultimele sale raze cădeau departe, fără asprime sau căldură, pe vîrfurile copacilor din pădurea ce Începuse să se Întunece și pe vîrful turnului de apă. Lumina zăbovi acolo puțin, cu nepăsare, ireală, ca o piesă veche și delicată de bronz, spălată parcă de Înserarea plăcută și răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de cuvîntul „old“, dar nu există aproape nimic tropical sau exotic În Înfățișarea și caracterul statului Catawba sau al celor care locuiesc aici. Din punctul lor de vedere, numele Catawba descrie statul În chip desăvîrșit: are acea notă de forță, asprime și simplitate pe care o are pămîntul. În documentele oficiale din perioada stăpînirii regale, teritoriul era totdeauna numit „Catawba“ sau „Colonia de indieni Catawba a Majestății Sale“, iar numele „Old Catawba“ apare În documente cu numai douăzeci-treizeci de ani Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
jefuit satul, a ucis cîțiva indieni, a pătruns cîteva zeci de mile În interiorul țării În căutare de comori. A găsit un teren gol, Întins, cu un sol nisipos și calcaros, un peisaj bolovănos și imprecis, bîntuit de singurătate și de asprime, acoperit de păduri dese și Încîlcite, În marea lor majoritate Întinse păduri de pin cu frunza ascuțită. Pe măsură ce pătrundea mai mult În interiorul țării, peisajul devenea mai variat În culori și forme: pămîntul era mai cleios, mai mîlos, iar cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un minut. - Nu, zise, mesajul n-a fost încă trimis. Gosseyn, mut, îl privi un moment. Nu era prea convins. Era prea mult pentru un om în poziția lui Madrisol să-i ceri informații pentru prințul Ashargin. Dar își aminti asprimea interlocutorului său când îl chemase de pe Venus. Se potrivea. Și încă cum... Își regăsi vocea. - Vă implor, zise, să-i contactați imediat - personal. Opri comunicația, deprimat Planul disperat al lui Crang nu era ultima soluție, ci singura soluție. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și șapte de ani, iar datoria mea este să te învăț să te întreții singur. Spune-mi o alternativă la slujba de la bibliotecă și o să te ajut. Pe fața imobilă a lui Thaw lunecau lacrimi. Nu pot, zise el cu asprime. Nu am nici o altă alternativă. Nu am de ales - trebuie să colaborez cu propria-mi damnare. — Nu mai fi melodramatic. — Sînt melodramatic? Spun ce cred cît pot de succint. își terminară mîncarea în tăcere. — Duncan, du-te în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încerca să nu cer alte favoruri. — O să-ncerci și-o să dai greș, pentru că ești al naibii de nepractic. Dar, în fine, bine. încearcă. — Mulțumesc. Mai sînt două luni pînă sosește următoarea bursă. Dă-mi cinci lire, tată. Taică-său îl privi cu asprime, apoi scoase un portofel și-i întinse banii. După zece minute de stat la ușa magazinului Paisley, știu că June n-o să vină, dar amorțeala din picioare și din inimă îl făcu să mai aștepte o oră. Un bătrîn șchiop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i venea să creadă ce se-ntîmplă. Ea își închise nasturii rochiei. — Scoală-te! spuse ea brutal. El se ridică încet și începu să se îmbrace. Gura îi atîrna la fel de prostește. O dată sau de două ori se opri și privi cu asprime podeaua, dar ea-l grăbi. Simți că amețește, și o rugă: — Permite-mi să stau jos puțin. — Nu-mi pot permite să risc, o auzi spunînd cu o voce mai blîndă. — Nu-i ce crezi. Nu-i contagioasă și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcut de cap cînd eram mai tînăr, dar Rima mi-a plăcut întotdeauna și am depășit faza aceea cînd doream schimbări. Alex o să fie în siguranță cu mine. Am nevoie de o viață de familie acum. Lanark îl privi cu asprime pe Sludden. Forma părea aceeași, dar substanța se schimbase. Avea fața unui om onest, ușor disperat, a unei ființe împovărate și iubitoare. Simțind un fior de milă, Lanark știu că Sludden n-o să aibă parte de liniște casnică alături de Rima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un minut. - Nu, zise, mesajul n-a fost încă trimis. Gosseyn, mut, îl privi un moment. Nu era prea convins. Era prea mult pentru un om în poziția lui Madrisol să-i ceri informații pentru prințul Ashargin. Dar își aminti asprimea interlocutorului său când îl chemase de pe Venus. Se potrivea. Și încă cum... Își regăsi vocea. - Vă implor, zise, să-i contactați imediat - personal. Opri comunicația, deprimat Planul disperat al lui Crang nu era ultima soluție, ci singura soluție. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fapt a fost vorba de o încercare a acelor ființe de a stabili un contact amical cu noi? - Ei bine, da! răspunse Grosvenor. - Vrei să spui că n-are rost să-i distrugem cu torpilele noastre? mai întrebă celălalt, cu asprime în glas. - N-ar folosi la nimic, spuse Grosvenor, cât se poate de calm. Am putea, totuși, să ne ducem acolo și să stabilim un contact mai direct. Căpitanul Leeth se grăbi să-i răspundă: - Ne-ar lua prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cap și dispăru din imagine. Pe coridor, un tehnician întreba, cu glas șovăitor: - Și von Grossen? - Singurul mijloc de a-l ajuta pe von Grossen este de a-l nimici pe cel care l-a răpit! Îi răspunse Morton, cu asprime. 19 În vasta sală a motoarelor, oamenii păreau niște pitici pierduți într-un palat al uriașilor. Un val de lumină albastră, strălucitoare, mătură tavanul, făcându-l pe Grosvenor să clipească, fără voia lui. Și, așa cum lumina asta îi tulbură ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
rânduri în locul redingotei, și o legătură de gât din mătase mov. Avea un aer de licean întârziat, care nu i venea rău, părul cam lung și mustața erau castanii, cu luciri blânde, în schimb obrajii erau tăiați cu o anume asprime, tresărind ușor când își strângea buzele, ca și cum l-ar fi străbătut un fior. Era om de lume și n-avea nevoie de mult timp ca să priceapă că familia Margulis nu era dintre cele mai înstărite. Nu voia să facă paradă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vulturesc, iar gura și ochii o expresie de tristețe fără margini, dar și o hotărâre care îngheță imediat glasurile de păsărele ale doamnelor. — Să nu uităm, dacă se poate, de ce am venit aici, spuse ea cu un ton a cărui asprime nu venea din timbru - fiindcă acesta era plăcut - ci din suferință lăuntrică. Era doamna Elena Turnescu, văduva unui eminent chirurg. Renumele o preceda oriunde s-ar fi dus. Moștenise o seamă de proprietăți de la tatăl ei, avusese doi bărbați și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să intre în acest magazin de arme. McAllister își simți mintea golită. Fu inundat de un fel de simțământ al abisurilor nesondate, având prima convingere uluitoare că nu toate lucrurile stau așa cum trebuie. Acum fata vorbea cu ceva mai multă asprime: - Vreți să spuneți că habar n-aveți de toate acestea, de faptul că de generații întregi breasla armurierilor a subzistat, în această epocă de energii distrugătoare, ca unică protecție a omului de rând în fața înrobirii? Dreptul de a cumpăra arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pierdut cu explicații și eu mi-am zis că l-am putea speria ușor. Dar văd că avem de-a face cu un om inteligent. McAllister făcu ochii mici și inspectă întregul grup. Totul era o cacialma, așa că spuse cu asprime: - Lăsați lingușeala asta cu inteligența. Văd că asudați pur și simplu de frică. Ați fi în stare să vă împușcați și bunicile și să mă trageți și pe mine pe sfoară pentru că e în joc însăși existența lumii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dar fără tăria ori soliditatea acestuia. I-a trebuit multă vreme să ajungă așa, dar și acum mă urăște pentru că mult timp te-am susținut, deși știam că greșești. - Ce mai e și asta, zise surprins Fara și adăugă cu asprime. Haide, haide, draga mea, suntem amândoi tulburați. Să mergem la culcare! Dar nu dormi prea bine. CAPITOLUL III URMARĂ zile întregi în care convingerea că e vorba de o luptă personală între el și magazinul de arme îl apăsa cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
erau și afurisiții ăștia! Auzi, domnule, să folosească o fată, exact așa cum recurseseră la serviciile unui bătrân ca vânzător. O viclenie care merita să fie împinsă la eșec; fata era probabil vreo fleandură, care trebuia tratată brutal. Fara spuse cu asprime: - Ei și ce s-a întâmplat? - Păi e p-afară, și înfiptă nevoie-mare. Destul de mișto, altfel. - Și s-a luat vreo măsură? - Aș, de unde! I s-a spus curcanului, dar ăla susține că n-are nici un chef să fie ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în ceea ce ne privește. O persoană ca tine nu poate căpăta o slujbă în organizația noastră. Tu aparții Serviciului imperial, care folosește băieți chipeși și ambițioși. Fara era prea concentrat asupra altor lucruri ca să prindă înțelesul cuvintelor ei. Strigă cu asprime: - Cayle! Cei doi întoarseră capul. Cayle, cu calmul măsurat al unui tânăr care a străbătut un drum lung până a ajuns să-și oțelească nervii, fata, mai iute, dar plină de demnitate. Simțea că furia lui este atotdistrugătoare, dar emoțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o petreacă acum pe străzi. CAPITOLUL V NU-ȘI GĂSEA LINIȘTEA. De trei ori, în timp ce pășea în lungul și-n latul navei, se opri în fața oglinzilor energetice care te arătau în mărime naturală. Din aceste imagini reflectate îl priveau cu asprime ochii lui congestionați. Și, mai presus de întrebarea disperată "ce ar avea de făcut acum?", se gândi cum de-l aleseseră tocmai pe el ca victimă? Ce anume din înfățișarea lui îi făcuse pe acești trei membri ai bandei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
spre chipul ei. - Drăguță fată, zise el, în cele din urmă. Evident, reacția lui nu era completă. Lucy așteptă. Intr-un târziu veni și întrebarea pusă pe un ton ca o sforăitură de motan care toarce, dar și cu puțină asprime: - Ce căutați? - Pe soțul meu. Lui Lucy i se părea că asta ar fi cea mai bună identitate pe care ar putea s-o folosească. Era firesc să existe pe undeva și o doamnă Cayle Clark. - Soțul, repetă, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]