6,930 matches
-
pentru tine! îi spuse. Căința este începutul mântuirii... Nimeni nu spuse nimic și se făcu din nou liniște. Zalman Aron se așeză înapoi la masă și își sprijini fruntea în palme, dar Levi rămase mai departe nemișcat pe scaunul său, aspru și neînduplecat. Fratele lui își lăsă să-i cadă pe lângă trup mâna zadarnic întinsă. Atunci..., articulă el umil, eu vă urez drum bun și vă doresc să vă găsiți fericirea în Eretz-Israel! Rămâneți cu bine!...Gârbovit, cu capul căzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oase. Adică chiar pe omul despre care aflase de la tatăl său că s-ar fi făcut partizan anticomunist și ar fi fost omorât în timpul unor lupte cu trupele de Securitate. Fănel îi scutură mâna bucuros de întâlnire, cu mâna lui aspră și vânjoasă, și stătu vreo jumătate de ceas de vorbă cu el la marginea pădurii, lângă niște stejari mari și bătrâni, cu crengile coborâte protector peste ei, în timp ce însoțitorii săi stăteau tăcuți la câțiva pași mai încolo, cu mâinile vârâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-i spună, privind-o de sus cu mânie proletară, că unei odrasle cu un tată ca al ei nu i se cuvenea, pe scara ierarhiilor sociale și profesionale din țara fericirii sociale, decât o lopată grea sau o coadă aspră de mătură! Dar de ce crimă îngrozitoare s-a făcut vinovat tatăl tău, de l-au condamnat la atâția ani de închisoare?... o întrerupse Victor, impresionat de cele aflate. Felicia zâmbi cu tristețe. A, nimic deosebit, decât că tata avea obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
viitoare căsătorie a sa cu Felicia era în asentimentul ei. Dar când anume urma să aibă loc această căsătorie, ea îi lăsă pe ei singuri să hotărască. 7 Toamna anului 1956 curmă toropeala verii cu ploi reci și cu vânt aspru de la răsărit. La câteva zile de la începerea cursurilor, Victor avu sentimentul că atmosfera obișnuită din universitate era pe cale să se schimbe. În săli și pe coridoare studenții se adunau în grupuri , dar în loc sa râdă și să glumească, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de pe neprimitorul fotoliu gri și, în cadrul unicei ferestre a micii săli de așteptare, se apleacă discret pe minuscula claviatură a portabilului. Visează... Visează cu ochii deschiși. Nu reușește însă să formeze numărul cunoscut căci o voce metalică, o inumană voce aspră o întrerupe din reverie : Se poate intra la pacienta Dora Matei, sectorul nr. 3. Maximum două rude apropiate. Formați "03" pe claviatura de la intrare. Victor este deja în picioare, a și format codul indicat și ușa interzisă s-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care îi sfâșie coapsa stângă. O maree neagră urcă spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din toate părțile. Limba uscată și aspră atârnă printre buze ca dintr-o dată să dispară, înghițită de hăul gâtlejului însetat. Vidul din cap i-a invadat toată făptura. A intrat în comă ! Urgent la reanimare ! Limba ! Trage-i limba afară ! Temuta barieră spre S. I. P. O. s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și un hotel oarecare, iat-o urcată în trenul personal care o duce spre Bucovina, îndepărtata și pitoreasca provincie a țării pe care o părăsise cu aproape treizeci de ani în urmă, pe vremea dictaturii comuniste. O iarnă prematură și aspră, în comparație cu ținutul care i-a devenit a doua patrie, a pus stăpânire pe locurile care i se par din alt univers, din alte vremuri. Gândul că satul Arbore la care dorește să ajungă este probabil un sat izolat, departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că vreau să plec imediat în căutarea fetiței din fotografie și a lui Teo ! Imediat... Imediat nu este posibil, Dora. Sunt câteva amănunte de reglat. Dar se pare că nici nu trebuie așteptat prea mult, iarna poate deveni și mai aspră că acesta e doar începutul. Azi este sâmbăta. Încerc să cred că cel mai prudent este de trecut duminecă noapte, când vigilența grănicierilor ucrainieni este bine amețită de vodcă, ceea ce trebuie să confirme Atanasie... Dragoș, tu știi cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
drumeagului de luncă atunci când a auzit șuierând pe lângă ureche un glonț urmat de lătrături de câini. Ca din pământ, de după tufele de răchită a ieșit o patrulă de trei grăniceri ruși care le-a tăiat drumul : "Stoi ! Nazat ! Nazat !" Vorbele aspre și grosolane pe care nu le înțelegea decât în parte erau însoțite și de gesturi brutale. Doi câini mari ca doi viței își arătau colții fioroși și scoteau lătrături răgușite. Cu bună seamă că fetița era înspăimântată. Ciudat, în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a decis ca trupul meu să rămână pur în toată terfelirea în care l-a târât viața. La sfârșitul dezmățului lor, șeful a plecat și unul din cei trei ne-a pus în mână câte o bucată mare de pâine aspră neagră și îndesată și ne-a coborât din nou în beci unde ne-a dat niște saci pe care să dormim. Și unele bestiile au suflet... Dar ce ai ? Ai devenit palidă. Te-am prevenit că urmarea povestirii mele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că mă înăbuș. Atunci Minodora a apropiat de buzele mele un vas cu apă din care am băut cu sațietate. Apa câinelui. Cât era de bună apa ! Cât de necesară pentru revenirea la viață ! Tăcerea a fost întreruptă de vorbele aspre a doi bărbați necunoscuți care au venit să ne scoată din beci și ne-au urcat fără nici o explicație într-o căruță la care era înhămată o vacă. Unul din ei a luat dintr-un cotlon întunecos al beciului gemăntănașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
obrazul stâng. Doar ochii erau ai ei, ochii lui Simion. Deci era ea, Minodora, copilul meu, copilul unic al iubirii mele unice. Trăia, și asta era cel mai important. A doua zi mi-a mărturisit fără ocolișuri, cu o voce aspră pe care nu i-o cunoșteam, că era însărcinată, în luna a patra. Nu avea cum să știe cine era tatăl și oricum nu avea nici o importanță. Am asigurat-o că poate face un avort, că mâinile și cunoștințele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Aprilie 1951, în Brodocul nostru din Baraba Am cules "CIUBOȚICA CUCULUI" (Primula oficinal) din vâlceau care parcă ar fi acoperită cu o cuvertură galbenaurie. Pe Vasili lam RUGAT să culeagă frunze de urzică (urtica dioica), fincă degetele lui sunt mai aspre ca ai mele. Impreună am cules mlădiți de soc și am scormonit pământu ca să scoatem rădăcini de păpădie (taraxa oficinal) pe care leam spălat bine în părâu și leam pus la uscat la soare. O să facem amestec de patru plante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
depus în zadar zeci de petiții. Tăcere lungă. "Oare Teodora plânge ? Oare mai poate plânge sau încercările cutremurătoare prin care a trecut i-au secat izvorul lacrimilor ?", se întreabă Dora înainte ca povestirea să fie reluată cu o voce mai aspră, mai seacă, care se forțează să fie detașată de miezul tragic al vieții ei. Deși trecusem deja prin multe, atunci mi-am revenit cu greu din căderea care îmi părea totală. Nu mai doream să trăiesc și numai prezența copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se pregăteau să înalțe la vedere ștergarul alb, Sobieski, mai mult spășit decât mândru, a ordonat încetarea asaltului și începerea pregătirii de retragere către țara leșească. Iarna era pe aproape și urmașii lui Kopernik de la Torun au anunțat-o deosebit de aspră... Pericolul împotmolirii prin Moldova, cu cetele lui Constantin-hicleanul în spate și în coaste, era mai mult decât o simplă amenințare. Hrana lipsea cu desăvârșire. Apa de băut așijderea... Noroc de ploi și de fulguieli... Caii rodeau scoarța copacilor. Poamele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nume pe care îl poartă cu o mândrie de neînțeles și, după cum se pare, nu vor renunța la el cu una, cu două... Că mai primesc și niște fonduri de luat în seamă pentru întreaga lor obște. Bunicul Vai, că aspre mai erau iernile odinioară în întreaga Bucovină! Omăturile acopereau din belșug tot ținutul de la început de decembrie și până către finele lui martie. Totul părea zăvorât la păstrare ca într-o nesfârșită cămară: pământul, arbuștii, luncile, casele mai tupilate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a oamenilor, doi bărbați și două femei, care mulțumeau cerului că au isprăvit țărnuitul ogorului de porumb înainte de apusul soarelui, garanție sigură că plantele vor primi ploaie la vreme și vor da rod bogat. Da! Mazil! le-a răspuns Zimbru aspru. Dar voi nici nu visați că străbunicul meu a fost în slujba lui Vodă și era purtător de steag, și nu plătea dări, și avea pământuri multe, și cai iuți moldovenești pentru războaiele lui Vodă, măi gloată nevrednică! Și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lipițan pursânge de peste patru chintale, cu părul roșcat, înalt la greabăn de aproape 1,60 m., cu coada stufoasă și gât puternic, cu capul mic și cu urechile ciulite spre înainte, la care se adaugă o privire inteligentă, hotărâtă și aspră ce înnobilează un trup pietros, alcătuit parcă numai din fibră și os. Că să vedeți Domniile Voastre că Roibu meu, se lăuda stăpânul, trage de unul singur cât pentru o pereche de cai bunicei și nu m-a lăsat nicicând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai... și cei mai... va vsiom mire! îi atenționa Natașa Semenova pe cei 25 de pionieri ai grupului ei, veniți în vacanță pe meleaguri străine... Și îl admonesta, și îl critica, și îl înfiera, și îl batjocorea cu cea mai aspră mânie din lume pe unul Vova, un copil ce a dosit cutia cu bomboane încredințată spre a fi oferite celor veniți în întâmpinare cu flori și cu zâmbete pe buze. Tu ne-ai făcut un mare deserviciu, Vova! Ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pământ. Iar lunile de iarnă sunt atât de lipsite de strălucire, fade, dar în același timp atât de luminoase. E grunțuloasă și senină. Primele umbre ale primei luni sunt reci și ultimele calde. Umbrele celei de-a doua sunt întâi aspre, și se termină dulci, ca nucile de cocos. Luna cade de pe cer, stelele zboară, bruma dansează stropită de soare. Intră în cerc unii cu alții, se prind de mijloc și se învârt în timp ce figurile lor se desprind de ei, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de ascuns zile. Nu citi din el. Avea tot timpul din lume să o facă. Între timp își luă pe ea pătura și își pregăti totuși puțin de mâncare. Avea să-și bea cafeaua (cu un mult năut, în ambalaj aspru, cartonat, muștar) după ce fumă o țigară. Se simțea obosită și un ușor sentiment de alienare plutea alături de zgomotele nenorocite de pe stradă, pe care le auzea surd. Nu avea de ce să simtă acele lucruri, viața ei nu era pustie. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bărbat? Și el era încă în floarea vârstei, în putere pentru încă multă vreme. Unul era misterios, tăcut, poate cam trist, dar își simțea din plin tinerețea, vitalitate, setea de viață. Era atrăgător, avea succes la femei cu acel look aspru și tandru în același timp, cu un touché de lirism, simțire potică. Se vedea că era un om la locul său, independent, puternic, capabil chiar de a filozofa. Plin de siguranță tocmai pentru că știa că nu era nicăieri în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
până să prinzi de veste, te va și uita. Aceasta este societatea: caută pretutindeni prilejuri de a se preumbla prin sufletele nenorociților, ca apoi, în chipul cel mai firesc cu putință, să folosească toate cele aflate numai ca 1 Adevărul, asprul adevăr (în limba franceză). Cuvinte atribuite lui Georges Danton. 46 Rareș Tiron subiecte de bârfă, fără a vrea să privească defel în urma ei, la răul pe care-l pricinuiește astfel. Iar asta se întâmplă, ei bine, pentru că ne găsim în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trist și descurajat, acum el era de-a binelea prostit și distrus în mândria lui de sine. Orgoliul masculin este inestimabil! Greșesc cumva, domnilor? N-aș prea crede. Tocmai de aceea, el se învrăjbea din ce în ce mai tare, căci primise o sentință aspră și grea, pe care - credea el - nu o merita nicidecum. Dar, cum aceasta era definitivă, iar culpa inexistentă, se gândi să și-o dobândească! Atunci când un gând puternic ne intră-n cap, acesta persistă neobosit și ne subjugă cu stăpânirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
doar un prost!, își zise sieși cu jale odată, lăcrimând și renunțând de tot la aroganță. Chiar nu știu cine este responsabil cu datul de pedepse pe lumea asta, dar acum eu pot spune că mă simt pedepsit cu pedeapsa cea mai aspră. Am decăzut mult, nu mai valorez nimic. Da, un nimic sunt! Și, mai tragic decât asta, este că sunt în stare să realizez asta. Mi-aș dori să n-o pot face, zău că asta mi-aș dori! S-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]