30,381 matches
-
asociază cu "stări ca lumina", și intelectul inferior sau pasiv... - ...da, dar la Aristotel e interesant și faptul că el reabilitează materia; mai exact, complexul formă-materie (materia în sine nu e rea, căci ea constituie suportul formei, inspiră forma). Ca atare, era deja o reacție la platonism... ...e vorba despre eidos (esența) sau forma și materia - elementele constitutive ale devenirii... Al doilea aport al lui Aristotel constă în aceea că el consideră că artistul procedează aidoma naturii: natura creează, imită, iar
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
sens foarte viu al ubicuității Divinului în lucruri care erau deja reprezentate de arta antică - deși în lumea latină joncțiunea între arta antică și noul accent creștin, să zicem, s-a făcut mult mai ușor decât în lumea greco-orientală... O atare idee poate fi găsită și la Bonaventura, care spune că, în Natură, în toate lucrurile există urmele Divinității și că ele sunt, desigur, foarte subtile... În fine, Bonaventura nu face decât să repete ideile Sf. Augustin din faimoasa lui carte
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
intensitatea purgatoare: represiunea cu mîna armată, ce a avut loc, prin decizia lui Ion Iliescu, la 13-15 iunie, și represiunea verbală, prin speculația tendențioasă ori de-a dreptul calomnioasă. Ne vom ocupa, în rîndurile de mai jos, de partitura unui atare libertin al răstălmăcirii, care nu e altul decît fostul președinte al Radioteleviziunii Române, dl. Răzvan Theodorescu. Explicabil, acestui oficial al cîrmuirii FSN, "zona liberă de neocomunism" nu-i putea conveni. Drept care încearcă acum, la un deceniu de la evenimentele în cauză
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
îl va lua cu sine în carte, deși cel dintîi angajament al său este acela de a scrie. Dar cartea poate avea un anumit efect asupra cititorilor, a publicului, tot într-un fel angajant. Dacă prin intermediul cărții este realizat un atare angajament, depinde doar de felul în care cartea este scrisă... R.B.: În același eseu în care vă refereați la angajamentul scriitorului ați afirmat că după dispariția Cortinei de fier arta și literatura stau din nou în centrul atenției, o afirmație
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
colesterol acum cînd cele mai importante obiecte de uz casnic au devenit telefonul și hîrtiile tip formular" (Prolog). Abordînd cosmosul, poetul nu izbutește a trece pragul inhibiției ce se luptă cu sine, abia fiind în măsură a se înfățișa ca atare, prin grila imaginilor ce se vor dure. Frecvent însă ele se înmoaie sentimental, ca și cum gratiile s-ar transforma în vrejuri vegetale elastice, iar pietrele în mingi. Ironia însăși capătă un aer inofensiv, amabil: "Atențiune poate trece tot convoiul întregul convoi
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
un spațiu foarte larg. Expoziția a fost realizată de o mică echipă, cu ceea ce s-a putut, și a fost foarte bine, foarte important, - era pentru prima oară când avangarda dumneavoastră era prezentată în felul acesta, recunoscută și salutată ca atare. Aceasta ar fi o primă observație. S-ar putea imagina că, dacă s-ar fi dispus de bani și de timp, cu mai multă experiență, ați fi putut să obțineți ajutoare. La drept vorbind, e o problemă de bani, și
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
e un construct social nu înseamnă nimic, ne reamintește Hacking, cel puțin nu atîta timp cît nu înțelegem că la limită totul poate fi declarat construct social, pur și simplu în virtutea faptului că sîntem făpturi ancorate în istorie, și ca atare în practici sociale supuse legilor schimbării și subiectivității aferente. Constructivistul este, în forma sa radicală, un troțkist animat de idealuri naiv-utopice, iar în forma blîndă un simplu istoric dotat cu prea multă conștiinciozitate. Sexul, boala, adevărul, cunoașterea sau bătrînețea sînt
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
a autorilor neînregimentați în politica partidului, care, în cel mai bun caz, au rămas fără mijloace de trai, dacă nu au înfundat pușcăriile. Operația a avut și un coechipier de nădejde: "Era un lucru de la sine înțeles nu înmulțirea ca atare, ci faptul că nu se mai putea rămîne la vechea formulă. Numărul acestor membri după 1949, cînd am intrat în conducerea Uniunii Scriitorilor, întîi ca scriitor, apoi ca prim-secretar, iar în ultima fază ca președinte, firește că a sporit
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
puterii de disociere strict artistice, efortul creator găsind imediat argumente în propozițiile retezate, concentrate, fixându-și limite ca și cum febrilitatea condamnă locvacitatea, o deposedează de vrajă. Comunismul și fascismul au practicat un itinerar respingător: prea mult Rău, un Bine obosit, ca atare lesne de înlăturat. Veșnic instabil și dizarmonic, Răul rezervă Binelui un regim de irealitate, destrămat în propriul suport. De aici sunetul aparte, zbuciumat-circumspect al romanului în discuție. Stațiunea poate fi înțeles ca roman premonitoriu. . Ca să întărească nota e des invocată
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
îndepărtată și mediată în al doilea; ele pot fi invocate, eventual, pentru anumite asocieri, sugestii fonice și conotații. Oricum, derivatul în -iot desigur cel mai frecvent, important prin valorile sale afective și prin extensiile sale semantice, este fanariot (împrumutat ca atare, din neogreacă, dar analizabil în măsura în care în textele de istorie se vorbește întotdeauna și de Fanar). Rolul cuvîntului fanariot a fost nu numai de a propune un model derivativ, dar probabil și de a-i adăuga anumite conotații negative. Într-adevăr
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care am citat. E vorba de construcția reflexiv-impersonală a verbului a face - "se făcea că": la imperfect; aceasta e o marcă inconfundabilă a relatării de vise. E înregistrată de altfel ca atare în dicționarul academic al lui Pușcariu (Dicționarul limbii române, tomul II, partea I, F-I, 1934), cu explicația "a se ivi, a se arăta, a se desfășura înaintea ochilor cuiva" / "despre viziuni, arătări, visuri etc.", situația din română fiind întărită
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
necesară, pe atât de incomodă. Faptele - politice, militare, diplomatice, economice, financiare, culturale, religioase, demografice, ecologice, medicale, sportive etc. - sunt evocate ca realitate crudă. Mai mult, ca realitate articulată. Ele sunt reunite pentru prima oară într-o versiune exhaustivă - propunând ca atare o nouă judecată asupra istoriei imediate. Sentimentul la întâlnirea cu această carte cu aspect de almanah este unul contradictoriu. Pe de o parte, aceeași emoție ca la consultarea neautorizată a unui document secret - ceea ce poate sugera, prin analogie, în ce măsură ne-
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
formează, grație legăturilor lor, un fel de plasă în care, pe cale de consecință, întreaga materie a experienței umane trebuie să se prindă și să se distribuie". Incantația poetei virează spre tonalitatea adorației, atît de favorabilă mitizării, de altminteri indicată ca atare: "Laudă ție laudă chip negru/ la picioarele tale cad/ idol înzăpezit în mijlocul pămîntului/ îți sărut gura care a vorbit cu haitele de lupi/ mîinile linse de limba înghețată a lupilor/ adorat păzitor al sălbaticei haite/ în cerul tău du-mă
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
unde sînteți/ unde v-ați ascuns/ zise fluturele trecînd prin rug, zmulgîndu-i două flăcări inegale" (unde sînteți...). După cum nici stările sufletești evocate - sau simplu: stările - nu-s totdeauna o povară, ci asemenea fluturelui se consumă aproape aerian. Putem vorbi în atare cazuri de finețe, gingășie, despre o materialitate totuși prezentă, trecută prin forjele spiritului care o transformă în ceva nu mai puțin sesizabil". Iar împrejurarea de a-l fi surprins pe poetul Petre Stoica pe un tărîm oniric, în urmărirea unui
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
bună încasatoare, ca să folosim termeni din vocabularul boxului, că primind lovituri nepermise, răspunde cu forțe nebănuite. În democrație, insul uman se bucură de încredere, până la proba contrarie, în regim dictatorial, până la proba contrarie, omul este considerat infractor - și tratat ca atare. În care condiții: cine este slab și cine este puternic? Sacra permisivitate a democrației a fost amănunțit analizată de adversarul fundamentalist - căci de el este vorba -, pe ea s-a clădit strategia unui război nemaiîntâlnit, în care agresorul rămâne mascat
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
Gheorghe Grigurcu Produs al mediului rural transilvan, Cornel Regman ezita, cu oarecare cochetărie, a se recunoaște ca atare, introducînd, de cîte ori avea prilejul, un accent diferențial în explicația "originilor" sale spirituale. În agera și discret-ambițioasa-i privire, satul originar se asocia, poate excesiv autocritic, cu "prejudecățile tradiționaliste", cu "inerțiile" și "confuziile provincialiste", mai cu seamă cele ale sămănătorismului
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
pentru a dovedi că autorul volumului Ultime explorări critice (alcătuit prin grija doamnei Zorina Regman, distinsă profesoară, mult devotată, o viață, literelor românești) a fost un fruct exemplar al satului nostru, în nuanța sa ardeleană, deși s-a ignorat ca atare, voindu-se (mic bovarism!) un "cerchist", pur și simplu, adică întru totul "emancipat" sub raportul "actului de creație", salvat de presupusul "handicap" al mediului natal. Încercînd a-l restitui tiparului său originar, sîntem convinși că-i circumscriem importanta personalitate literară
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
ca o detentă naturală a muncii aplicate, răbdătoare. Preocuparea de căpetenie a exegetului e cumpănirea "defectelor" și "calităților", astfel încît rezultanta să fie cît mai "obiectivă" (personalitatea criticului configurîndu-se din picanteriile discursului individualizat, mai mult decît din actul valorizării ca atare, care doar rareori e cu totul surprinzător, intrînd în conflict cu "orizontul de așteptare" al cititorului avizat). Prin finețea scriiturii transpare finețea judecății critice, strădania de-a ocoli verdictele excesive. Astfel volumului Litere în tranziție al lui Florin Manolescu i
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
cădere ar dispărea eventualele reproșuri și întrebări pentru că, în aceste condiții, omul nu este responsabil de nimic, nici pentru faptele cu urmări grave și condamnabile, și la urma urmelor, nici pentru soarta sa pe care nu o poate controla. "Ca atare, el nu ar stîrni mila, ci mai curînd groaza, care nu ține de tragic, ci de grotesc" - conchide Ileana Mălăncioiu. Multe observații în ceea ce înseamnă prezența Antigonei sau a lui Hamlet mi se par a fi surse de inspirație, căi
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
am aurit în van" (Izgonirea). Dar atenția Marianei Bojan se concentrează asupra mediului curent care-i contrariază simțirea inocentă, mediu pe care-l citează sarcastic subiectiv (o mitologizare secundă, așijderea parodică), spre a-i putea descifra mecanismele perfide, obiective. Un atare joc de-a mitologia care se regăsește pe un palier inferior, pentru a se pierde în criza ce pare fără capăt a inadaptării, reprezintă filonul indiscutabil cel mai bogat al producției în chestiune. De fapt, sub aspectul unui joc infantil
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
valori oarecum egale, poate doar soprana poloneză Wioletta Chodowicz cu naturalețea cu care își conduce linia ar fi putut spera la mai mult. "Premiul special al juriului" a marcat preferințe diverse: ce se apreciază în primul rând - calitatea glasului ca atare, performanța cantitativă, știința cântului, inteligența stilistică, cea scenic-dramatică etc.? căci la fiecare dintre cei cinci concurenți se poate releva una sau alte dintre aceste trăsături - doar mezzosoprana Julia Oesch (Germania) mi s-a părut a nu poseda nici una. În fine
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
face pe cititori să-și închipuie că la mijloc ar putea purta polemici de tip care pe care, nu probleme de principiu. Or, atîta timp cît presa cotidiană nu va lua în serios strategia PRM pentru a o prezenta ca atare opiniei publice, atîta timp cît, pe de o parte, personajele pitorești ale acestui partid vor fi ridiculizate, consemnîndu-se, în paralel la știri sau în cronici parlamentare ce a mai făcut PRM-ul, fără o analiză atentă a semnificațiilor acestor fapte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
perioada Massolitului. Și, întocmai ca Woland, nu este singur, ci întovărășit de un servitor excentric, pe nume Leporello, valet și bufon deopotrivă, expert în teologie și în ghicitul gîndurilor, nimeni altul decît diavolul în persoană. Cum este și firesc, o atare apariție nu rămîne fără consecințe, succesiunea evenimentelor antrenîndu-l pe narator (un literat spaniol, în vizită la Paris), într-un amalgam de înscenări halucinante (în genul celor din romanele lui Fowells), timp în care este pus la curent cu istoria excepțională
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
însuși o unitate care trăiește de-sine-stătător prin armonia funcțiunilor sale", negînd, prin aceasta, neștiințific, istoricitatea fenomenului. Pentru că un suflet românesc egal cu sine de la începuturile constituirii pînă tîrziu în evoluția istoriei era, negreșit, un punct de vedere eronat, dezvăluit ca atare, de P.P. Negulescu (coleg de generație cu Rădulescu-Motru), în cartea sa din 1935 Geneza formelor culturii, în care se releva, tocmai, că românul interbelic e cu totul altfel decît cel de la 1848 și acesta cu totul diferit de cel din
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
perioada interbelică, despre autorii de atunci. Totuși, de ce scrie despre această perioadă, aparent clasicizată, un autor care își începe cartea cu următoarea frază: Autorul acestei cărți se consideră un postmodern! Și - după cum se vede - nu ezită să se exprime ca atare"? Tocmai împotriva clasicizării pripite a perioadei moderniste luptă criticul optzecist. Opera cui este această clasicizare? Nu numai a marilor critici interbelici (Lovinescu, Streinu, Vianu, Pompiliu Constantinescu sau G. Călinescu), ci și a generației următoare, generație (despre '60 este vorba) apărută
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]