64,210 matches
-
mesei de scris și-ndemn sîngele să-și caute pata de opal (relicvă din sceptrul astral) dăruită mie la naștere de un imbold ceresc atunci chipul mi se multiplică pe fiecare deget al palmelor cu atractive sugestii încît vreunul cînd atinge un obiect gura aceluia rostește cuvîntul pe care-l uitasem de mult. Iar primarul stimulat de minune urmărind concursul de fidelitate din oraș în cabinetul său mă aplaudă și el pe sticlă. "Nu-i chiar atît de rău cînd ești
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
detractori pe marele nostru savant român, atât de neîndreptățit și atacat toată viața de dușmanii comuniști, pasămite anti legionari. Mai mulți savanți prezenți În amfiteatrul de la Divinity School unde a predat Eliade au vrut să o vadă și să o atingă, precum pe un odor sfânt. Am simțit că am făcut ceva util, că a doua zi nimeni nu s-a mai legat de perioada ”legionară” din tinerețea savantului. Asta am povestit pe scurt și la conferința BUNĂ SEARA DOMNULE MIRCEA
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
întins pe drumul lung ce-ncepe să mă sugă. Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminine salonului s-au stins. Și vrând-nevrând mă simt acuma slugă aceleia ce-n luptă m-a învins. Căci aripile-i negre m-au atins și-abia mi-ajunge noaptea pentru rugă. Se-ncruntă vremea, tinmpul e pe fugă. Și dacă se pierde, se va pierde Și dacă se pierde, se va pierde suflul copcilor în uitare, numele pomilor în sertare și nu vom ști
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
o scuză. 898. Chiar și nicăieri tot undeva Înseamnă. 899. Fiindcă ești lumină nu te teme niciodată de Întuneric ci luminează-l! 900. Respectă-ți viața dacă vrei să-ți Înțelegi moartea. 901. Numai orizontul poate ști dacă l-a atins cineva vreodată. 902. Dacă nu-L vei căuta pe Dumnezeu În tine nu-L vei afla niciodată. 903. Mulți vor să fugă de ei Înșiși În moarte fără să Înțeleagă că și moartea la fel ca și viața se află
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
ginecolog cu polonicul răsucit/ în uterul istoriei// fiecare caută soluții pentru salvarea patriei/ a dulcei noastre patrii căzută pradă/ relelor provocate de postmodernism// înainte de finalul pedagogiei nocturne/ foștii navigatori pe smârcuri insondabile/ îngână aria măgarului castrat" (Talk-show). Probabil că aici atingem ceea ce trebuia spus de la început: angajarea acestei lirici, dincolo de orice partizanat și astfel artistic cu atât mai eficientă. Căci nimic nu este întâmplător în această recoltă de multe cicluri, altfel dăruite celei mai pure gratuități, jocului, liberei risipe, năstrușnicelor combinații
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
arcul de tămâie și iască pe care-l îmbrac într-o continuă veghere urcând piramide de spaime și fiere mâinile mele lehuze retrase-n pierzanii vor cădea pe hârtie ca pe ugere stranii. Suirea scrum în felinar cu pernuțele degetelor ating sticla afumată parcă de-o veșnicie încă se mai văd pe ea amprentele tatălui ca o goliciune transfigurată și vie aceleași pâlpâiri ca niște respirări de pe urmă ca viața dintr-o oală spartă și legată cu sârmă insomniile și-au
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
sigiliul în jurul ochilor din care vârfuri de ace parc-au ieșit foamea zilelor o astâmperi cu trupul tău când plită încinsă când schit un jar vorbitor cât o ploaie deasă pe acoperiș îl muți dintr-o mână în alta îți atinge și ochii și parcă totul e pe furiș năzuiești spre identitatea unor bulbi în devenire cu ei te amesteci trecând dintr-o absență în alta ca într-o somnambulă uimire încerci să aprinzi focul cu un manuscris care îți tocește
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
pe care le trăiește o conștiință excepțională". Mitul orfic al Euridicei e explicat de Doinaș, cu argumente din Blanchot, prin potențialul semantic absolut al subiectului liric. Acesta are acces la "tîlcul suprem care apare pe orice obraz atunci cînd îl atinge eternitatea". Subiectul liric se definește ca activitate interpelatoare a realului. Cei doi poli ai experienței creatoare, subiectul poetic și realul, odată relaționați, generează realul poetic. Important, în această relație e faptul că activitatea subiectului liric anulează condiția pasiv obiectuală a
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
standard. Contrazicerea automatismului figurii lumii se poate produce într-o infinitate de modalități. E modul lui Doinaș de a evidenția încă o dată gradul maxim al libertății ontologice a spiritului poetic-liric. Constituindu-se, realul poetic e înzestrat cu potențial comunicativ. Doinaș atinge aici problematica receptării poeziei, distingînd între tipul de mesaje al realului nepoetic, determinat de raționalism pragmatic, și disponibilitatea de comunicare a realului poetic. Acesta din urmă e imagine a subiectului liric-poetic, produs al altor tipuri de raporturi ale spiritului cu
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
populația de rând?... Înghite-n sec de poftă când vede o secretară-dactilografă mângâindu-și salariul. Iar pensionarii rămân cu limba scoasă spunându-și: „Eh, când eram eu activ, făceam cât o secretară-dactilgorafă și jumătate!” Da; că, acum, bietul pensionar dacă atinge cu pensia nivelul genunchilor ei sau puțin, ceva puțin mai sus! Cu acest calcul, ajungem la constatarea că zece țărani la un loc fac cât o secretară dactilografă, iar trei studenți trebuie să pună bursă lângă bursă ca să ajungă la
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
ne-ar fi lipsit din folclor cel mai popular refren. Atât de popular, cum devenise după război refrenul „vin americanii!” cântat cu speranță, chiar și multă vreme după ce au venit rușii. Aici aș Îndrăzni, din punct de vedere eseistic, să ating locșorul unde se intersectează sfera noțiunii de „voință națională” cu cea a realității de „nenorocire națională”. Rezultă din aceasta o ocupație rusească de ți-e mai mare dragul, În care poporul denumit „oamenii muncii de la orașe și sate” visează că
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
creativității umane. Caracterizarea geniului (cu uneltele poetice atribuite de George Popa lui Eminescu) este magistrală: Da, pe pământ apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul lui e-ntins Și geniu e-al său nume. El doar atinge „pur și sfânt/ Suprema libertate” și ajunge să fie imaginea În oglindă a lui Eminescu, o oglindă cu suprafața ei argintie plină de semnificații. Prin studiul său Luceafărul, Treptele spiritului hyperionic, George Popa propune o nouă perspectivă asupra capodoperei eminesciene
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
mai întorci viața E întuneric și este frig Iar timpul și-a rupt ața. Mereu mă-ntorc la tine... Mereu mă-ntorc la tine Ca val ce țărmu-l spală Și mă zdrobesc în spumă Să mă refac în grabă. S-ating piciorul rece Ce atât de des mă sfarmă Ce nimfă cauți tu? Tu zeu ca din aramă? Nepăsător și tandru Dar, demonii te cheamă Și vezi tu oare valul, Ce tremură de spaimă? Mereu mă-ntorc la tine Răceala ta
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
mai lasă sedus de culori nu-ți mai pasă Chenar de searî E o seară a virgulei ce va urma nu se știe plopii se scurg înspre cer implorând poate o stea să se smulgă de acolo ninși s-o atingă albi s-o iubească tu cea mai tristă Marie din lume strângi la piept un mănunchi de ciulini Miniaturî Cum să atingi marginea sferei mâna îți alunecă mereu și mereu într-un fel de oarbă rotație e ca și cum întors în
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
știe plopii se scurg înspre cer implorând poate o stea să se smulgă de acolo ninși s-o atingă albi s-o iubească tu cea mai tristă Marie din lume strângi la piept un mănunchi de ciulini Miniaturî Cum să atingi marginea sferei mâna îți alunecă mereu și mereu într-un fel de oarbă rotație e ca și cum întors în sinele tău te sustragi imperfectului spaimelor zilnice miezul misterul și-l duce sub nemărginite cupole fragile făpturi ale gheții noaptea târziu când
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
meu întâlneam atâția copaci resemnați dincolo de marea ce era doar o idee de mare un substitut al cuvântului o coajă de frig violet cu eul meu mic dilatat cu eul meu mare chircindu-se străbăteam necuprinsul gata mereu să-l ating și clipa lovindu-mă de sus până jos o neînsorire a lumii izgonindu-mă tot mai departe Miracol Aceeași viața neliniștită o regăsesc în frunzele toamnei nufărul din adâncul genunii mă ispitește lacrima sevei plutește în sânge mereu imperii de
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
Emil Brumaru Tresar sub degetele tale străvezii pahare Cînd le atingi, cristalele murmură. E-apropierea ta atît de pură încît ți-e frică parcă și te doare. Neliniștită, umbra pe mătasă Te caută și te îmbie dulce. O, n-o lăsa alături să se culce Tremurătoare și primejdioasă...
Tresar sub degetele tale străvezii pahare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9651_a_10976]
-
Dragul meu nu mai citesc romane Draga mea ți-am adus și-un inel de logodnă Dragul meu amăgit de aur Draga mea iubești pe altcineva Dragul meu nici nu știu de ce plâng Draga mea mai lasă-mă să te ating Dragul meu auzi cum te latră sânii Draga mea ai uitat jurământul dintâi Dragul meu cuvinte cuvinte cuvinte...
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
de fapt noapte, Iar eu ies Și mă tem pentru scalpul meu. Primăvară Stătea picior peste picior, Cu brațele întinse pe spătarul băncii Și cămașa descheiată, Ca să primească direct pe piept Adierile Cu care lumea ar fi vrut să-l atingă. Ochii prea roșii, Vocea răgușită Și totuși Nu mi-am putut stăpâni o tresărire Când mi-a aruncat acel Ieșim la o cafea, frumoaso? Undeva, în stânga noastră mult, Pe Dâmbovița clăbucii curgeau domol, într-o zi cu apă transparentă Și
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
săgeata al cărui vîrf e oțelit în veninul de viperă" "Unde-ai văzut așa stigmate"-l întreb "Sunt din toate războaiele în care-au răpus ai noștri din urmă, pînă sub anul 100 după al nostru Hristos" Cînd să-l ating, strînsura de gheață din podul palmelor mi se topi la para focului tocmit de tata, pe șira munților, în patria mică, sus la hotare... elegie la umbra lui P îi dau jeratec și nu mai vrea nimic, îi este sete
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
sunt înarmate până în dinți pentru a distruge planeta - oamenii se omoară între ei fără milă, alții se sinucid, poduri se prăbușesc, oceanele șterg de pe suprafața globului sate și orașe amintind potopul. Lăcomia puterii și a fiecărui om în parte au atins culmile. într-un fel sau altul toate neliniștile ajung pe masa noastră de lucru dis-de-dimineață odată cu o lumină ultravioletă din spațiu. Cuvântul meu preferat este: Fugi! Dar nu mai am unde să fug. Am făcut asta o dată, fără, de fapt
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
e un bazar cu oameni care mai mult vînd decît cumpără. Cu gîndul ăsta se trezi în minte, ce bizar!, De mult nu mai avusese în creier o așa de mare suferință. Dacă gîndesc înseamnă că sînt liber, își spuse, Atins brusc de fîlfîitul unei aripi interioare Cu care începu să lopăteze prin cerul de sub frunte Ca și cum și omul s-a născut pe lumea asta Ca să zboare. încercă să iasă în lume din sine prin orbita ochiului stîng (fîl ! fîl !) Dar
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
în lume din sine prin orbita ochiului stîng (fîl ! fîl !) Dar nu reuși să strecoare afară decît o mînă - Ce bine e, totuși, să poți justifica neputința Prin îngustimea cerului care nu te lasă să ieși din lumea asta Să atingi nesfîrșirea! Prin ochiul drept, își spuse, Nu pot ieși Pe acolo moartea va ieși într-o zi Ca lacrima. Și într-adevăr Afară se strecură doar o lacrimă Care se zdrobi de pleoapele strînse Ca un pumn. Ah, ce piele
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
dreptate, creatori de mînă a doua, punctînd orientarea ei către proza realistă. Nesocotirea acestui moment poate duce la subaprecierea unor elemente "naturaliste" sau, mai exact, prerealiste, marcînd, de exemplu, poetica cu totul specială a Călărețului de aramă a lui Pușkin. Atingînd în treacăt acest moment, Cornelia Cîrstea pedalează, în analiza poemului respectiv, doar pe "temeiul clasic al romantismului" pușkinian. Discuția ceva mai amplă despre deschiderea operei pușkiniene spre poetica realismului își găsește locul în cadrul analizei romanului în versuri Evgheni Oneghin; caracterizat
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
sunt niciodată, mai ales pentru colegii lor din Clădire. Radu și Letiția au stat cît mai departe de catafalcul plin de flori al domnului Hariton, evitînd să îi privească de aproape buzele vineții, întredeschise peste dinții sticloși și aerul sfidător; atinsese apogeul candidei lui siguranțe de sine. Contaminată de coroane, discursuri, flori, plânsete, bucuria că erau împreună se compara inevitabil cu ceva grav și străin, dar niciodată moartea nu a fost mai departe de ei decât atunci. Privirea însuflețită îi trăda
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]