1,741 matches
-
relevă adesea prezența markerilor de ateroscleroză sistemică: gerontoxon, xantelasme etc. Sunt frecvent decelate sufluri arteriale carotidiene, abdominale, care confirmă, de asemenea, prezența aterosclerozei în multiple teritorii. Examenul obiectiv al cordului identifică adesea tulburări de ritm, cele mai frecvente fiind fibrilația atrială și aritmia extrasistolică. De reținut că prezența tahicardiei în repaus constituie un semn precoce de disfuncție de ventricul stâng și reprezintă un element de prognostic negativ la vârstnici. Mult mai adesea la vârstnic, comparativ cu adultul tânăr, este decelată prezența
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91927_a_92422]
-
cronică, anemia sau depresia, pot genera dispnee și fatigabilitate. Turgescența venelor jugulare și zgomotul 3 de galop sunt mai specifice pentru diagnosticul insuficienței cardiace la vârstnici. Pentru a facilita diagnosticul sunt necesare determinarea markerilor specifici acestei afecțiuni, ca peptidul natriuretic atrial, precum și efectuarea ecocardiografiei transtoracice. 10.3.3. Valvulopatiile La pacienții vârstnici cu valvulopatii, severitatea leziunii valvulare nu poate fi evaluată doar pe baza unui examen fizic corect efectuat. Investigația diagnostică standard este ecocardiografia Doppler, deoarece permite diferențierea între scleroză și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91927_a_92422]
-
În plus, se cunoaște că odată cu avansarea în vârstă are loc și degradarea funcției renale, ce reprezintă alt factor de risc independent și puternic ce predispune și crește riscul la acest tip de complicații. Nu în ultimul rând, incidența fibrilației atriale, cu risc cel puțin mediu de AVC (CHA2DS2-VASC ≥ 1) și care necesită tratament anticoagulant oral (ACO) pe termen indefinit, este considerabil mai mare la vârstnicul cu boală cardiacă ische mică, candidat pentru revascularizare. Rezultă creșterea considerabilă a riscului de hemoragie
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Iulian Călin, Dan Deleanu () [Corola-publishinghouse/Science/91937_a_92432]
-
înlocuirea lor cu terapii mai sigure din acest punct de vedere și la fel de eficiente (Bivalirudina) (21); utilizarea abordului radial acolo unde este fezabil în detrimentul celui femural pentru reducerea riscului de complicații locale (21,33);la pacienții revascularizați electiv cu fibrilație atrială ce necesită terapie ACO se reco mandă utilizarea DES doar acolo unde folosirea acestora ar avea un efect scontat net superior BMS: DZ, vase mici, infiltrare lungă difuză etc., pentru scurtarea timpului de administrare a terapiei duble antiagregante și ACO
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Iulian Călin, Dan Deleanu () [Corola-publishinghouse/Science/91937_a_92432]
-
23,5%) prezintă antecedente de insuficiență cardiacă, 13,7% au antecedente de accident vascular cerebral (AVC) și 2,6% sunt în dializă cronică. Studiul nostru a demonstrat o incidență mai mare și semnificativă statistic a valvulopatiilor severe și a fibrilației atriale ( tabelul 17.2). Există o relație strânsă între prevalența bolii arteriale periferice și vârstă la pacienții cu boală coronariană. Aproximativ jumătate dintre pacienții peste 70 de ani au boală vasculară periferică (14), majoritatea fiind asimptomatici. Pacienții cu boală arterială periferică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maria Dorobanțu, Vlad Bătăilă, Andrada Bogdan, Bogdan Drăgoescu () [Corola-publishinghouse/Science/91934_a_92429]
-
pacienții peste 70 de ani au boală vasculară periferică (14), majoritatea fiind asimptomatici. Pacienții cu boală arterială periferică s-a demonstrat că prezintă un prognostic mai prost, cu o incidență mai mare a mortalității de cauză cardiovasculară, fibrilație sau flutter atrial, ischemie miocardică recurentă și insufi - ciență cardiacă. Mortalitatea cardiovasculară este mai mare la pacienții cu boală vasculară periferică mai severă, cuantificată prin valoarea indicelui gleznă-braț (IGB): 1% la valori între 0,91 și 1,4; 1,5% la valori între
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maria Dorobanțu, Vlad Bătăilă, Andrada Bogdan, Bogdan Drăgoescu () [Corola-publishinghouse/Science/91934_a_92429]
-
infarct miocardic acut, studiile recente au descris un rol-cheie al testelor de hs-cTn în stratificarea și prognosticul pe termen scurt și lung al mai multor afecțiuni cardiovasculare, ca boala coronariană stabilă (19), insuficiența cardiacă, embolia pulmonară acută și chiar fibrilația atrială. Deoarece ele exprimă injuria miocardică de orice cauză, o valoare crescută trebuie supusă unei analize minuțioase, cu atât mai mult la pacientul vârstnic care asociază o serie de comorbidități. Într-un studiu publicat recent s-a analizat rolul determinării troponinei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maria Dorobanțu, Vlad Bătăilă, Andrada Bogdan, Bogdan Drăgoescu () [Corola-publishinghouse/Science/91934_a_92429]
-
la nivelul inimii, a arătat că există mai multe tipuri distincte ale acestuia, în funcție de zona de recoltare (fig. 5.3). În esență toate aceste potențiale pot fi clasificate în două mari grupe: potențialul de acțiune rapid, corespunzător fibrelor miocardului contractil atrial și ventricular și fibrelor Purkinje, respectiv potențialul de acțiune lent, corespunzător celulelor din nodul sinusal și nodul atrioventricular [8, 9]. Analiza aspectului potențialului de acțiune distinge o etapă de depolarizare, în care se produce inversarea polarității membranare, urmată de una
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de vărsare a venei cave superioare, având un aspect alungit în direcție cranio-caudală (10-20 mm lungime, 2-3 mm grosime). Histologic, este format din celule P (palide) care reprezintă sediul activității pacemaker și celule T (tranziționale) care fac legătura cu miocardul atrial. Din punct de vedere electro-fiziologic, celulele P sunt celule cu răspuns lent având un potențial diastolic maximal de aproximativ -60 mV, potențialul prag fiind de -40 mV. Activitatea de pacemaker a fost atribuită unui grup de aproximativ 5000 de astfel
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sinoatrial, sincronizate între ele prin interacțiuni electrice datorate numeroaselor joncțiuni intercelulare de tip gap. Nu au fost evidențiate căi specifice de conducere sinoatrială, conducerea preferențială într-o anumită direcție fiind explicată prin arhitectura fibrelor tranziționale, care se continuă cu miocardul atrial. Vascularizația nodului sinusal este asigurată de o arteră provenind cel mai adesea din artera coronară stângă și ocazional din artera circumflexă. Nodul sinusal are o bogată inervație, atât simpatică provenind din ganglionii simpatici cervicali cât și parasimpatică provenind din nervul
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sus în jos în timp ce atriul stâng primește excitația de la atriul drept, activându-se în cea mai mare parte după acesta. Ultima porțiune activată este regiunea auriculară stângă și regiunea postero-inferioară a atriului stâng, în jurul venelor pulmonare. Durata totală a activării atriale este de 90-100 ms. Este descrisă la nivel atrial existența unor fascicule specializate realizând o conducere preferențială a impulsului într-o anumită direcție. Există însă numeroase controverse privitor la rolul acestor fascicule, neexistând dovezi clare despre existența unor structuri de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
atriul drept, activându-se în cea mai mare parte după acesta. Ultima porțiune activată este regiunea auriculară stângă și regiunea postero-inferioară a atriului stâng, în jurul venelor pulmonare. Durata totală a activării atriale este de 90-100 ms. Este descrisă la nivel atrial existența unor fascicule specializate realizând o conducere preferențială a impulsului într-o anumită direcție. Există însă numeroase controverse privitor la rolul acestor fascicule, neexistând dovezi clare despre existența unor structuri de conducere bine organizate care să cuprindă celule specializate de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
o anumită direcție. Există însă numeroase controverse privitor la rolul acestor fascicule, neexistând dovezi clare despre existența unor structuri de conducere bine organizate care să cuprindă celule specializate de tipul fibrelor Purkinje. Este posibil ca explicația conducerii preferențiale în miocardul atrial să țină mai degrabă de aranjamentului arhitectonic al fibrelor, grosimea mai mare și dispoziția acestora cap la cap favorizând conducerea într-o anumită direcție [35]. Conducerea nodală Nodul atrioventricular Reprezintă singura cale fiziologică prin care impulsul electric poate trece de la
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
repaus și pantei de depolarizare (fig. 5.10). Prezența în structura nodului atrioventricular a celulelor nodale cu răspuns lent are un rol important în explicarea comportamentului electrofiziologic al acestei structuri, caracterizat prin: - perioadele refractare lungi, asigurând protecția ventriculilor față de frecvențe atriale mari în cazul unor aritmii supraventriculare,- viteza scăzută de conducere a impulsului la acest nivel (0,01-0,10 m/s), asigurând o întârziere a conducerii impulsului de 100-200 ms și prin aceasta sincronizarea contracției ventriculare față de cea atrială. Alături de prezența
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
față de frecvențe atriale mari în cazul unor aritmii supraventriculare,- viteza scăzută de conducere a impulsului la acest nivel (0,01-0,10 m/s), asigurând o întârziere a conducerii impulsului de 100-200 ms și prin aceasta sincronizarea contracției ventriculare față de cea atrială. Alături de prezența celulelor cu răspuns lent, o serie de alți factori cum ar fi raritatea joncțiunilor strânse, diametrul mic al fibrelor și accesul multiplu în nodul atrioventricular sunt implicați în explicarea conducerii lente la acest nivel [2]. Evaluarea conducerii atrioventriculare
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
P și complexul QRS. O metodă mai precisă de evaluare o reprezintă însă înregistrarea electrogramei fasciculului His cu ajutorul unui cateter introdus pe cale venoasă și plasat pe septul interatrial în regiunea nodului atrioventricular. În această poziție, cateterul poate înregistra atât depolarizarea atrială și ventriculară cât și o deflexiune situată între acestea, corespunzătoare depolarizării hisiene (fig. 5.11). De pe această înregistrare poate fi apreciată atât conducerea suprahisiană (intervalul A-H) având valori normale sub 120 ms, cât și conducerea infrahisiană (intervalul H-V
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
refractare: calea rapidă, cu o perioadă refractară mai lungă și calea lentă cu perioadă refractară ceva mai scurtă. În realitatea, se pare că aceste căi reflectă mai degrabă modalitatea de abordare a nodului atrioventricular de către impulsurile care vin dinspre miocardul atrial, calea rapidă, cu un abord anterior din spre septul interatrial conținând mai ales celule de tip tranzițional cu potențial de acțiune de tip rapid, în timp ce calea lentă, cu un abord posterior conține celule de tip nodal cu potențial de acțiune
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
R-R [50]. Unda P reprezintă depolarizarea atriilor, inițiată în AD, la nivelul nodului sinusal și propagată apoi în atrii de sus în jos și de la dreapta spre stânga (fig. 5.17). Are o amplitudine redusă datorită grosimii reduse a miocardului atrial și o formă rotunjită cu durată de 80-100 ms datorită propagării relativ lente a excitației în miocardul atrial. Repolarizarea atrială se manifestă sub forma unei unde mici, mascată însă de depolarizarea ventriculară peste care se suprapune. Segmentul PQ reprezintă întârzierea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
atrii de sus în jos și de la dreapta spre stânga (fig. 5.17). Are o amplitudine redusă datorită grosimii reduse a miocardului atrial și o formă rotunjită cu durată de 80-100 ms datorită propagării relativ lente a excitației în miocardul atrial. Repolarizarea atrială se manifestă sub forma unei unde mici, mascată însă de depolarizarea ventriculară peste care se suprapune. Segmentul PQ reprezintă întârzierea impulsului electric la nivelul nodului atrioventricular, potențialele generate la acest nivel fiind prea mici pentru a fi evidențiate
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sus în jos și de la dreapta spre stânga (fig. 5.17). Are o amplitudine redusă datorită grosimii reduse a miocardului atrial și o formă rotunjită cu durată de 80-100 ms datorită propagării relativ lente a excitației în miocardul atrial. Repolarizarea atrială se manifestă sub forma unei unde mici, mascată însă de depolarizarea ventriculară peste care se suprapune. Segmentul PQ reprezintă întârzierea impulsului electric la nivelul nodului atrioventricular, potențialele generate la acest nivel fiind prea mici pentru a fi evidențiate pe ECG
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
intensitate, ambii parametri fiind esențiali pentru determinarea eficacității acestora. Secvența de aplicare a stimulilor pe parcursul studiilor electrofiziologice urmărește anumite protocoale speciale, fiind desemnată cu termenul generic de stimulare programată. Metoda permite atât măsurarea perioadelor refractare ale diferitelor structuri cardiace (miocard atrial, ventricular, nod AV) cât și declanșarea unor tulburări de ritm cardiac. Cu ajutorul cateterelor pot fi realizate și proceduri terapeutice, constând în aplicarea unui curent de radiofrecvență (500 kHz), care prin efectul termic poate produce lezarea unor structuri implicate în mecanismul
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
la om de Wiggers în anul 1921. Având în vedere că fenomenele mecanice ale inimii sunt declanșate de cele electrice prin intermediul cuplului electrocontractil, aceste variații de presiune se raportează la ECG ca și traseu de referință (fig. 5.36). Sistola atrială Debutează concomitent cu vârful undei P de pe ECG, întârziere datorată cuplului electro-contractil la nivel atrial. Corespunzător secvenței de depolarizare, sistola atrială progresează de sus în jos în pereții atriilor, determinând prin contracția acestora o creștere a presiunii atriale până la 4-6
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sunt declanșate de cele electrice prin intermediul cuplului electrocontractil, aceste variații de presiune se raportează la ECG ca și traseu de referință (fig. 5.36). Sistola atrială Debutează concomitent cu vârful undei P de pe ECG, întârziere datorată cuplului electro-contractil la nivel atrial. Corespunzător secvenței de depolarizare, sistola atrială progresează de sus în jos în pereții atriilor, determinând prin contracția acestora o creștere a presiunii atriale până la 4-6 mmHg pentru AD și 7-8 mmHg pentru AS. Pe parcursul sistolei atriale, valvele atrioventriculare sunt deschise
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
cuplului electrocontractil, aceste variații de presiune se raportează la ECG ca și traseu de referință (fig. 5.36). Sistola atrială Debutează concomitent cu vârful undei P de pe ECG, întârziere datorată cuplului electro-contractil la nivel atrial. Corespunzător secvenței de depolarizare, sistola atrială progresează de sus în jos în pereții atriilor, determinând prin contracția acestora o creștere a presiunii atriale până la 4-6 mmHg pentru AD și 7-8 mmHg pentru AS. Pe parcursul sistolei atriale, valvele atrioventriculare sunt deschise, astfel încât curba presiunii atriale se suprapune
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
36). Sistola atrială Debutează concomitent cu vârful undei P de pe ECG, întârziere datorată cuplului electro-contractil la nivel atrial. Corespunzător secvenței de depolarizare, sistola atrială progresează de sus în jos în pereții atriilor, determinând prin contracția acestora o creștere a presiunii atriale până la 4-6 mmHg pentru AD și 7-8 mmHg pentru AS. Pe parcursul sistolei atriale, valvele atrioventriculare sunt deschise, astfel încât curba presiunii atriale se suprapune peste cea a presiunii ventriculare, cu existența însă în permanență a unui gradient de presiune atrioventricular care
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]