1,498 matches
-
și cea personală este oferit de două tipuri ale negării verbului "a ști" (wissen). Un enunț care cuprinde cuvintele "nu știe/nu știa că" referindu-se la un personaj ficțional care funcționează ca un mediu personal conține întotdeauna o afirmație auctorială. Enunțurile care conțin construcțiile "nu știe/nu știa dacă/de ce/ce", pe de altă parte, trebuie de regulă să fie considerate afirmații personale 458. Într-o situație narativă strict personală, negarea verbului "a ști" este de obicei înlocuită de formularea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
liber numeroase întrebări precum: "Era bine sau era greșit să o sărute pe mama lui? Ce înseamnă un sărut?"; "Ce zi a săptămînii era?"; Nu l-a auzit Cranley?". Tot la fel de frecvent apar cuvintele "Se întreba care/dacă"459. Afirmația (auctorială) legată de ignoranța personajului este înlocuită în situația narativă personală de prezentarea gîndurilor care fie dezvăluie o lipsă a cunoașterii, fie sînt evocate de o astfel de lipsă. În locul unei lipse a cunoașterii din partea personajului care e comunicată de relatare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în mediul personal este prezentată condiția cognitivă a "necunoașterii". 7.1.9. De la stilul indirect liber la situația narativă personală Dacă amploarea stilului indirect liber într-o narațiune crește pînă la punctul în care acesta înlocuiește în mare măsură enunțurile auctoriale, atunci rezultă o situație narativă personală. Situația narativă personală poate fi de asemenea înțeleasă ca folosire a stilului indirect liber (în sensul mai degrabă literar decît în cel strict gramatical al termenului) de-a lungul textului narativ. Este mai bine
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
folosim conceptul de situație narativă personală pentru un astfel de stil indirect liber extins, deoarece această denumire indică faptul că extensia stilului indirect liber într-un text narativ mai lung conduce la o nouă orientare a cititorului. Din moment ce prezența naratorului auctorial nu mai este evocată în imaginația cititorului, cititorul se așază el însuși în întregime într-un Aici și Acum al personajului care funcționează în pasaj ca mediu personal sau ca personaj-reflector. Aici stilul indirect liber încetează de fapt să mai
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
așază el însuși în întregime într-un Aici și Acum al personajului care funcționează în pasaj ca mediu personal sau ca personaj-reflector. Aici stilul indirect liber încetează de fapt să mai fie o expresie "a unei voci duale", deoarece vocea auctorială de la nivelul ei practic nu mai poate fi auzită. Această schimbare este un alt motiv pentru a nu vobi de stil indirect liber, ci de o situație narativă personală, atunci cînd ne referim la narațiuni de acest fel. Acest termen
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și Castelul ale lui Kafka, Portret al artistului în tinerețe al lui Joyce, și la romanele unor autori precum Virginia Woolf, Hermann Broch, Nathalie Sarraute și alții. 7.1.10. Continuum-ul auctorial-personal și reflectorizarea personajului-narator Tranziția de la situația narativă auctorială la cea personală poate fi, de asemenea, luată în considerare sub aspectul transformării graduale a unui narator auctorial într-un mediu personal anonim. Acest proces, pe care cercetarea din sfera naratologiei l-a ignorat pînă acum, a fost descris mai
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
precum Virginia Woolf, Hermann Broch, Nathalie Sarraute și alții. 7.1.10. Continuum-ul auctorial-personal și reflectorizarea personajului-narator Tranziția de la situația narativă auctorială la cea personală poate fi, de asemenea, luată în considerare sub aspectul transformării graduale a unui narator auctorial într-un mediu personal anonim. Acest proces, pe care cercetarea din sfera naratologiei l-a ignorat pînă acum, a fost descris mai sus drept unul de reflectorizare a personajului-narator460. Trebuie să definim acum acest proces în funcție de poziția lui în continuum
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din sfera naratologiei l-a ignorat pînă acum, a fost descris mai sus drept unul de reflectorizare a personajului-narator460. Trebuie să definim acum acest proces în funcție de poziția lui în continuum-ul formal al cercului tipologic. Tendința de a înlocui naratorul auctorial din narațiune continuă în reflectorizare, dar cu o importantă diferență: reflectorizarea nu implică dispariția personajului-narator. În schimb, el este făcut similar celorlalte personaje sub aspectul orientării spațio-temporale, al atitudinii și al registrului stilistic, asemănător în special cu acel personaj care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nu implică dispariția personajului-narator. În schimb, el este făcut similar celorlalte personaje sub aspectul orientării spațio-temporale, al atitudinii și al registrului stilistic, asemănător în special cu acel personaj care funcționează ca mediu personal. Cu alte cuvinte, prin reflectorizarea sa, naratorul auctorial dezvoltă abilitatea de a se camufla, nu numai prin poziționarea sa într-o lume ficțională, ci și prin asumarea modului de percepție și, în parte, chiar a vocii și manierei de exprimare a personajelor. O serie largă de posibilități sînt
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
situație, trebuie să discernem dacă naratorul reflectorizat funcționează ca un adevărat purtător de cuvînt al personajelor, întrucîtva ca voce a experiențelor colective ori a filosofiei de viață, sau dacă exprimările lui sînt ironice, întrucît transmit opiniile personajelor de care naratorul auctorial se disociază. Această distincție, care este importantă pentru o interpretare, nu va fi în mod necesar ușoară sau nonambiguă, așa cum se întîmplă întotdeauna atunci cînd ironia este implicată. Alt exemplu din povestirile lui Mansfield va servi pentru ilustrarea acestui lucru
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întotdeauna atunci cînd ironia este implicată. Alt exemplu din povestirile lui Mansfield va servi pentru ilustrarea acestui lucru. Exemplul din opera The Garden Party pe care l-am discutat anterior 462 a fost interpretat ca o remarcă ironic-distanțată din partea naratorului auctorial implicit despre conștiința socială a membrilor familiei Sheridan. În cel de-al șaptelea segment din narațiunea At The Bay, pe de altă parte, este redată o observație de către naratorul reflectorizat în descrierea sa poetică a plajei, pe care personajele ar
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care personajele ar fi putut de asemenea să o facă, dacă ar fi posedat ascuțimea și talentul său de a se exprima 463. Aici punctul de vedere al personajului reflectorizat este mai puternic personal, în timp ce în primul caz mai puternic auctorial. Reflectorizarea naratorului implică de asemenea o schimbare la nivelul deicticelor spațio-temporale. Exemplul de înlocuire spațio-temporală discutat anterior 464 "Acolo/aici el a s-a tîrît pe lîngă forum toată ziua" poate fi, de asemenea, explicat cu ajutorul conceptului de reflectorizare. "Aici
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
s-a tîrît pe lîngă forum toată ziua" poate fi, de asemenea, explicat cu ajutorul conceptului de reflectorizare. "Aici el s-a tîrît" exprimă orientarea spațială a naratorului reflectorizat, "Acolo el s-a tîrît" o exprimă pe aceea a unui narator auctorial fără îngrădiri. În decursul reflectorizării, deicticele de depărtare (acolo/atunci), caracteristice situației narative auctoriale, sînt înlocuite temporar de deicticele de apropiere (aici/acum), caracteristice situației narative personale. Nu fiecare "acum" și "astăzi" de factură auctorială, care se referă la timpul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
conceptului de reflectorizare. "Aici el s-a tîrît" exprimă orientarea spațială a naratorului reflectorizat, "Acolo el s-a tîrît" o exprimă pe aceea a unui narator auctorial fără îngrădiri. În decursul reflectorizării, deicticele de depărtare (acolo/atunci), caracteristice situației narative auctoriale, sînt înlocuite temporar de deicticele de apropiere (aici/acum), caracteristice situației narative personale. Nu fiecare "acum" și "astăzi" de factură auctorială, care se referă la timpul prezent al acțiunii, indică reflectorizarea. Prin urmare, "și astăzi din nou" (auch heute wieder
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pe aceea a unui narator auctorial fără îngrădiri. În decursul reflectorizării, deicticele de depărtare (acolo/atunci), caracteristice situației narative auctoriale, sînt înlocuite temporar de deicticele de apropiere (aici/acum), caracteristice situației narative personale. Nu fiecare "acum" și "astăzi" de factură auctorială, care se referă la timpul prezent al acțiunii, indică reflectorizarea. Prin urmare, "și astăzi din nou" (auch heute wieder) de la începutul operei Effi Briest de Theodor Fontane, abia dacă modifică natura auctorială a naratorului, care se face el însuși cunoscut
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personale. Nu fiecare "acum" și "astăzi" de factură auctorială, care se referă la timpul prezent al acțiunii, indică reflectorizarea. Prin urmare, "și astăzi din nou" (auch heute wieder) de la începutul operei Effi Briest de Theodor Fontane, abia dacă modifică natura auctorială a naratorului, care se face el însuși cunoscut la începutul acestui roman: Fațada conacului o pantă cu ghivece de aloe și cîteva scaune de grădină era de asemenea un loc plăcut și oferea, în același timp, tot soiul de distracții
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
zilele în care soarele strălucea fierbinte, toată lumea prefera partea casei care dădea înspre grădină, mai ales stăpîna casei și fiica sa, care și astăzi stăteau pe aleea acoperită cu dale, care era cu totul umbrită 465. Frecvența și consecvența folosirii auctoriale a adverbelor deictice, care, de fapt, sînt potrivite pentru orientarea spațio-temporală a personajului ficțional, pot, pe de altă parte, să aducă o anumită reflectorizare a personajului-narator. O tendință distinctă spre reflectorizare a deicticelor spațiale se poate distinge la începutul narațiunii
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sînt potrivite pentru orientarea spațio-temporală a personajului ficțional, pot, pe de altă parte, să aducă o anumită reflectorizare a personajului-narator. O tendință distinctă spre reflectorizare a deicticelor spațiale se poate distinge la începutul narațiunii lui Georg Büchner, Lenz, în ciuda naratorului auctorial: Pe data de 20 ianuarie Lenz a traversat munții. Vîrfurile și pantele abrupte acoperite de zăpadă, în josul pietrelor gri ale văilor, al poienilor, al stîncilor și al pinilor. Aerul era umed și rece; apa șerpuia în josul pietrelor și traversa drumul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din text trimit la experiența personajului principal: Tot ceea ce se întîmplă se referă la Lenz și îl afectează pe acesta"467. Anderegg atrage atenția, de asemenea, asupra faptului că preluarea orientării spațiale a personajului principal este posibilă doar dacă naratorul auctorial nu-și definește poziția 468. O reflectorizare completă, pe de altă parte, ar cere ca punctul de vedere narativ să fie fixat în sau aproape de coordonatele Aici și Acum ale personajului romanesc. 7.2. De la situația narativă auctorială la cea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dacă naratorul auctorial nu-și definește poziția 468. O reflectorizare completă, pe de altă parte, ar cere ca punctul de vedere narativ să fie fixat în sau aproape de coordonatele Aici și Acum ale personajului romanesc. 7.2. De la situația narativă auctorială la cea la persoana întîi Toate narațiunile sînt la persoana întîi, indiferent dacă vorbitorul se prezintă sau nu. (J. Moffett și K.R. McElheny, Points of View: An Anthology of Short Stories) Dacă urmăm diagrama cercului tipologic de la situația narativă auctorială
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
auctorială la cea la persoana întîi Toate narațiunile sînt la persoana întîi, indiferent dacă vorbitorul se prezintă sau nu. (J. Moffett și K.R. McElheny, Points of View: An Anthology of Short Stories) Dacă urmăm diagrama cercului tipologic de la situația narativă auctorială pînă la situația narativă la persoana întîi, trebuie să traversăm linia de demarcație ce separă narațiunea la persoana a treia de narațiunea la persoana întîi, în sensul general acceptat al acestor două concepte. Din perspectiva teoriei narative, este important de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narator se schimbă atunci cînd această graniță este traversată. Diferența este marcată de opoziția dintre identitatea și non-identitatea universului de existență al naratorului și al personajelor. Această schimbare la nivelul bazei ontologice a "eului" narator are consecințe importante. Spre deosebire de "eul" auctorial acorporal (dar nu impersonal), persoana întîi a naratorului dobîndește o formă sporită de corporalitate, devine un "eu cu trup" în sensul definiției mele din capitolele 4 și 6, în măsura în care poziția unei astfel de narațiuni la persoana întîi în cercul tipologic
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de cunoaștere și percepție și punerea procesului narativ în relație cu existența naratorului la persoana întîi în calitate de personaj de ficțiune. Pentru o mai mare claritate, voi distinge cîteva niveluri în acest proces de corporalizare a naratorului. Cel mai aproape de naratorul auctorial se află naratorul la persoana întîi, care pretinde că este editorul sau redactorul unui manuscris (redactorul ficțional din romanul Moll Flanders sau Richard Sympson din Călătoriile lui Gulliver), persoana care dă citire unei povestiri (Douglas din romanul O coardă prea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al cititorului (De veghe în lanul de secară). Romanele epistolare și romanele-jurnal intim aparțin cumva zonei dintre ultimele două niveluri ale narațiunii la persoana întîi, potrivit accentului care cade asupra procesului compozițional și gradului distanței narative. 7.2.1. Naratorul auctorial din Pumpernickel Ca toate celelalte granițe din teoria mea narativă, cea dintre situația narativă auctorială și situația narativă la persoana întîi este deschisă. O tendință spre corporalizare a "eului" narator începe deja în spațiul situației narative auctoriale. Chiar la începutul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
zonei dintre ultimele două niveluri ale narațiunii la persoana întîi, potrivit accentului care cade asupra procesului compozițional și gradului distanței narative. 7.2.1. Naratorul auctorial din Pumpernickel Ca toate celelalte granițe din teoria mea narativă, cea dintre situația narativă auctorială și situația narativă la persoana întîi este deschisă. O tendință spre corporalizare a "eului" narator începe deja în spațiul situației narative auctoriale. Chiar la începutul romanului Frații Karamazov, naratorul auctorial îl numește pe unul dintre personajele acestui roman "cel mai
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]