5,138 matches
-
în alt loc, creatori etc.). Întregul text (și M) în ansamblu trebuie înțeles ca un mesaj (în sensul psiholingvistic, de informație care circulă, în formă concretă, între emițător și receptor: m), adresat de către emițătorul NC receptorului (de fapt, receptorilor), aici auditoriul de la Simposion, dar în intenție, "întregului popor". Nu se are în vedere nimic care ar putea să genereze un dialog, totul este un peremptoriu monolog, enunțat dintr-o suflare, în care nu ar fi loc pentru a separa ceva în
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
mai puțin cunoscut decât precedentele, provine de la Isaia 37,4. Este vorba de regele Senacherib, ucis de propriii fii, deoarece îndrăznise să spună cuvinte necugetate împotriva lui Dumnezeu. Scopul urmărit de exeget prin invocarea acestor exempla, este de a convinge auditoriul de caracterul relativ - mai exact „relativ la Dumnezeu” - al oricărei puteri pământești: într‑o ierarhie autentică, împăratul roman nu ocupă decât un loc secundar. Singur Dumnezeu deține autoritatea absolută. Drept urmare, numai lui trebuie să i se supună creștinii. Legile Imperiului trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
coincide cu apogeul Imperiului, rezultă că, din epoca în care trăiește Hipolit și până la a doua parusie mai sunt trei secole, deci un interval suficient de liniștitor. Miza exegetului este dublă. Pe de o parte, acesta trebuie să‑și convingă auditorii de faptul că Anticristul nu lucrează încă în lume, în pofida asprelor persecuții suferite de Biserică. Ele trebuie înțelese ca încercări similare celor îndurate odinioară de profeții Vechiului Testament. Acceptând martiriul unui anumit număr de „aleși”, Dumnezeu dorește să mențină trează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poate fi redusă la acest „alegorism” dus la extrem, dogmatic și caricatural, de care va fi acuzat de‑a lungul timpului, ci este caracterizată de o extremă deschidere și de o reală „politropie”, redefinindu‑se în funcție de contextul ales și de auditoriul vizat. Astfel, în Contra Celsum, scriere polemică și apologetică, Anticristul apare ca vrăjitor cu pretenții mesianice și, în același timp, ca personaj eshatologic, scopul urmărit aici de Origen fiind cu totul altul decât în cazul Comentariului la Evanghelia după Matei de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dimensiunea exegetică (fără a ignora dimensiunea morală). Altfel spus, el nu respinge sub nici o formă anticristologia tradițională, de care se folosește în Contra lui Celsus, adică într‑o operă polemică. Viziunea sa despre Anticrist se schimbă în funcție de calitatea și de competența auditoriului. În CC, Origen este obligat să invoce à la lettre mărturiile scripturistice, pentru a demonstra ignoranța pretinsului „filozof” păgân. Anticristul apare aici ca un anumit tip de vrăjitor, care folosește „puterea numelui” lui Cristos în scopuri personale, pentru a atrage
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Secțiunea teologică, precum și cea consacrată celor două veniri, beneficiază de o anexă scripturistică, formată din Is. 34,4 și Is. 57,1; Mt. 24,29.35; fragmente din Psalmul 101. Palingeneza cosmosului va însoți învierea oamenilor. Pentru a‑și „consola” auditoriul, îngrozit de perspectiva dezastrului, Chiril vorbește despre caracterul universal al transformării eshatologice: „Să nu ne întristăm că numai noi ne sfârșim; și stelele se sfârșesc” (15, 3). Potrivit imaginii extrem de sugestive, preluată din Is. 34, cerurile vor fi „rulate” asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Fie suntem printre mădulare, fie suntem printre umorile rele. Cel care se schimbă făcându‑se mai bun este mădular al trupului; cel care stăruie în rău este umoare rea. Fără îndoială, fragmentul îi vizează pe donatiștii care făceau parte din auditoriu. Ei se află printre catolici, lasă să se înțeleagă Augustin, tocmai pentru că nu au părăsit niciodată cu adevărat Biserica și nu au părăsit‑o pentru că nu pot fi naturaliter anticriști. Potrivit spuselor lui Ioan, trăsătura distinctivă a anticriștilor este minciuna
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toate orașele importante din Transilvania, erau evenimente de seamă în viața culturală a acestor centre, prilejuri de solidaritate națională. Disertațiile, conferințele, pregătite fie de membrii comitetului, fie de alți intelectuali din societate, prezentau probleme de artă teatrală, țintind spre educarea auditoriului, sau sinteze asupra evoluției mișcării teatrale românești: Schițe din istoria teatrului, Limba și scena, Literatura noastră dramatică, Pregătiri la înființarea unui teatru român de Iosif Vulcan, Despre datinele poporale în literatura dramatică de At. M. Marienescu, Arta (în special drama
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
a descoperi măcar frânturi din ceea ce fusese odinioară locul și spiritul de la mănăstirea Antim. Ține conferințe, iar discursul universalist, sincretic, flexibil față de adevărurile susținute de alte discipline și confesiuni, disponibilitatea pentru înțelegere ca exercițiu spiritual, nu ca obligație dogmatică, marchează auditoriul. Prelegerile îi sunt înregistrate și valorificate editorial. În România postdecembristă, aflată într-un proces de reînvățare a practicii spirituale, un teolog „cosmopolit și totuși român, călugăr și totuși om de lume, ortodox, dar cu o anumită aromă iezuită”, un predicator-hermeneut
SCRIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
și expresivi, în același timp, prin claritate și concizie facilitând atât transferul cât și înțelegerea mesajului transmis; informațiile transmise trebuie adaptate scopului, obiectivelor didactice și nivelului intelectual al cursanților. În comunicarea didactică, prezentarea și exprimarea cunoștințelor îmbracă forme diferențiate, în funcție de auditoriul căruia îi sunt destinate, de aceea se poate spune că limbajul didactic are un destinatar precis definit, variabil după nivelul, interesul, formele de utilizare viitoare a celor comunicate. Centrarea pe obiective a elevului, a profesorului și mediului de învățare prezintă
Comunicarea didactică. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rotenstain Solo, Ursachi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1174]
-
de obiceiul de a scrie de a picta manuscrise, de a coase broderie și de a lucra astfel o mare parte din noapte. De asemenea, permanent, salonul de muzică găzduia serate muzicale și literare. În serile de vară, Elisabeta strângea auditoriul în jurul său și făcea muzică sau citea cu voce tare. De obicei lectura de făcea din texte ce fuseseră scrise de însăși Regina. Atunci când se făcea muzică, Elisabeta participa efectiv cântând la orga, la violoncel sau la pian. La aceste
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
raportul discursului, stilul „ultimului Socrate” (cum a fost numit adesea) implică tocmai eludarea demonstrației în favoarea „zicerii”; opiniile nu se întemeiază pe stringența argumentelor, ci pe abilitatea de a plasticiza abstracțiunile, pe tonul apodictic și pe plăcerea de a-și contraria auditoriul: „Americanii nu mor în război. Sunt supraînarmați. Dau lovituri zdrobitoare. La ei cine face economie de muniție răspunde în fața Senatului”, „I-am asemănat odată pe ruși cu vacile care dau douăzeci și cinci de kile de lapte pe zi și apoi se
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
sfinte. Motouri, trimiteri pilduitoare sau pasaje epice sunt preluate din Noul Testament (1648) și din Psaltirea (1651) apărute la Bălgrad, iar citatele din Vechiul Testament sunt traduse după o Biblie maghiară de la Vizsoly, din 1590. Cele cincisprezece predici, diferențiate tematic și după auditoriu, au în vedere categorii de răposați: omul bătrân, preotul, fiul iubit sau fata de boier, cei vestiți, cei singuri ș.a. Omiliile sunt completate cu numeroase pilde, citate latinești și „învățături”, moralizând în sens iluminist despre cinstea cuvenită părinților și femeilor
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
și de faptul că am avut șansa de a-i vedea, pe ambii, cu prilejul vizitelor pe care le-au făcut în România. Se comportau firesc, părând cei mai normali oameni din lume. Răspândeau totuși un ciudat „efect mesianic” asupra auditoriului, aproape instantaneu și dintr-un motiv indetectabil. Să fie vorba despre acea novoie mîșlenie („nouă gândire”) la care adesea se referea liderul rus? 9. A. Toffler, op. cit. 10. Detaliile despre Kurt Gödel din acest subcapitol sunt reproduse după Solomon Marcus
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cei cu o educație limitată. Intelectualii din mediile literare și artistice au jucat un rol important, ajutând membrii clasei de mijloc, cărora li se adresau operele lor, să înțeleagă și să-și explice imoralitatea sistemului. Ei aveau nevoie de acest auditoriu receptiv, însă activitatea lor a distrus comunismul est-european” (1999, p. 49). Una dintre concluziile lui Chirot este că, o dată cu creșterea capitalului educațional, una dintre principalele cauze ale revoluțiilor viitoare va fi cea morală, deși nu vor înceta să existe probleme
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pentru îndreptarea păcătoșilor. Interesul pentru Nae Ionescu e vizibil și în faptul că R. retipărește în 1951 câteva din textele publicistice ale acestuia, prefațându-le cu o tabletă semnată împreună cu Mircea Eliade, în care subliniază valoarea logicianului român în familiarizarea auditoriului universitar „cu problemele existențialismului, într-un timp când acest curent era aproape ignorat în Occident”. Celelalte broșuri și lucrări, fie că este vorba de eseul Omenia și „Frumusețea cea dintâi” (1962), o schiță tipologică asupra specificității românești, sau de Noua
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
University of Tasmania, Australia, președintele Asociației Internaționale de Sociologie Rurală (IRSA), a subliniat importanța practică a sociologiei rurale În dezvoltarea spațiului care Îi este obiect de reflecție și intervenție. Lars Sponheim, ministrul Agriculturii și Alimentației din Norvegia, a reținut atenția auditoriului mai Întâi cu o serie de aspecte care preocupă În mod deosebit astăzi guvernul norvegian: problema securității alimentare, problemele sociale generate de migrarea masivă a tineretului din spațiul rural sau problema dezvoltării agriculturii biologice. Au fost enumerate apoi câteva dintre
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
din București 1 79-100 Tucicov-Bogdan, Ana Pentru o psihologie socială a educației 4 69-79 Urse, Laura Un punct de vedere asupra structurii de clasă actuale din România 4 140-153 Într-o recentă Întâlnire informală de la Catedra de sociologie, ispitit de auditoriu să-și identifice filiațiile și plasamentul În sociologia românească postbelică, unul dintre personajele invocate aici și-a mărturisit o carență de comunicare și relaționare cu un sociolog precum Traian Herseni, În ciuda contactelor dese și prelungite pe care le-au avut
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
argumentare cititorul se poate familiariza cu un subiect nou sau cu o modalitate nouă de abordare a unor probleme cunoscute. Trebuie prezentate toate ideile considerate utile în sprijinul demonstrației, deoarece astfel se evita semnele de întrebare sau nelămuririle pe care auditoriul le poate avea (nu trebuie să se considere că o idee este banală și nu merită să fie exprimată). Argumentarea presupune trei etape: -enunțarea ideii care se susține prin ea însăși (ce reprezinta pentru sine), -enunțarea celorlalte argumente care susțin
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
plus, argumentarea presupune și a nu afirmă nimic din ceea ce nu se poate demonstra și a respinge tezele care se opun ideii care este promovată, de vreme ce finalitatea ei este să convingă, să influențeze, să inspire sau să schimbe credințele/convingerile auditoriului. În analiza unei ipoteze și pentru dezvoltarea unui conținut se pot utiliza următoarele surse directe ale conținutului: -surse livrești utilizarea bibliografiilor, a bibliotecilor, a băncilor de date; -anchete prin utilizarea interviului, a sondajelor de opinie sau a chestionarelor; -surse personale
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
poate folosi încheierea ca să se anunțe proiectele viitoare. -nu se termină nehotărât (dacă nu sunteți voi înșivă convinși de ceea ce ați prezentat cum ar putea fi convinși ceilalți?). -nu se divaghează (aceasta ar putea duce la neînțelegere și la bulversarea auditoriului sau lectorului). -nu se folosesc repetiții exagerate ale ideilor din referat. În partea finală a discursului este important să se realizeze concluzionarea prin exemplificarea utilității expunerii în ceea ce privește: acțiuni sau fapte, alternative, inițiative, etc. 4) Aparatul critic constă, în primul rând
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
Centrală, apoi (1919-1920) a urmat cursurile de radioactivitate ținute de Mărie Curie la Institutul Radiului din Paris. În capitala Franței, la Sorbona, și-a susținut, în 1924, doctoratul, cu teza “Cercetări asupra constanței radioactive a poloniului”, primind calificativul «Très Honorable». Auditoriul era format din mulți studenți, profesori sau fizicieni care umpleau până la refuz amfiteatrul unde savanta și-a ținut dizertația. Printre aceștia se află și Mărie Curie care ulterior declară: „Domnișoara Mărăcineanu a lucrat mai mulți ani în laboratorul meu și
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
Ontologia lui Constantin Noica, VTRA, 1983, 2; Apolzan, Aspecte, 264-267; Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, București, 1983; Steinhardt, Critică, 238-241; Andrei Pleșu, Între filosofie și înțelepciune. Însemnări despre Constantin Noica, ATN, 1985, 5; Gabriel Liiceanu, Filosofia și paradigma feminină a auditoriului, VR, 1985, 7; Eugen Simion, Sfidarea retoricii, București, 1985, 206-211; Sorescu, Ușor cu pianul, 31-38; Constantin Barbu, Rostirea esențială, București, 1985, passim; Gheorghiță Geană, Paradigma freudiană a paideii, VR, 1986, 8; Adrian Marino, Logica teoriei literare, TR, 1986, 40; Gabriel
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
capitalului social ca si concept poate fi regăsită in capitolul cu același titlu din B. Voicu, 2005b. În fapt, o astfel de reacție am întâlnit în România la jumătatea anilor ’90. Francis Fukuyama fusese invitat să conferențieze despre capital social. Auditoriul, adunat în Aula Magna a Academiei de Studii Economice din București, a fost invitat în finalul prelegerii să adreseze întrebări. Una dintre primele reacții a venit din partea unui economist, cadru didactic în ASE. Acesta a amintit că în România există
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
mai suferă învățătură sănătoasă își îngrămădesc învățători ca să le răsfețe auzul” (II Timotei 4, 3). Prin urmare, tipărirea și traducerea Sfintei Scripturi în afara cadrului liturgic al Bisericii se rezumă la simpla transmitere a unui text lipsit de transparență către un auditoriu confuz, neinstruit, lipsit de o catehizare adecvată, ispitit de duhul acestui veac să-și formeze ideologii personale pentru a crede toujours à sa façon. Deși Biblia continuă să fie un bestseller pe piața de carte internațională, cu greu s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]