2,315 matches
-
proiectul. Am adus În discuție asaltul eșuat al părinților mei asupra Cărților Fundamentale dintr-un motiv foarte clar. În toți anii mei de formare, setul a rămas pe rafturile bibliotecii noastre, greoi și cu o Înfățișare regală În copertele lui aurite. Chiar și pe atunci Cărțile Fundamentale Își exercitau influența asupra mea, Îndemnându-mă În tăcere să urmez cel mai nefolositor vis al omenirii, visul de a scrie o carte demnă să se adauge la numărul lor: a o sută șaisprezecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Lochmoor decăzut din gloria sa trecută. Recepționerul și casierul lucrau după geamuri antiglonț. Mocheta vieneză era umedă sub caloriferele care picurau, iar oglinzile fuseseră scoase, lăsând În urmă dreptunghiuri fantomatice de ghips și șuruburi decorative. Liftul era antebelic, cu gratii aurite și Încovoiate, ca o colivie. Pe vremuri existase un liftier; acum nu mai era. Ne-am Înghesuit geamantanele În spațiul strâmt și am Închis ușa. Aceasta tot sărea de pe șină. A trebuit s-o Închid de vreo trei ori până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ferestrele mari și intră în bar, observându-i pe frumoșii la modă de aici, și simțindu-se imediat superioare. Până la urmă, ele nu numai că sunt la modă, dar poartă și mărci la modă; amândouă se asigură că C-urile aurite și împletite de pe gențile lor Chanel sunt la vedere, pentru ca nimeni să nu aibă nici o îndoială. ― Aici trebuie să fie, spune Lisa, uitându-se pe îndelete la fiecare masă. ― Nu-i văd, zice Sophie, trecând pe lângă bar și în încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
japonezi. Încă de dimineață, huruind pe drumul pietruit, trăsurile se înșiruiră una după alta la intrarea în catedrală. Nobili și negustori gătiți de sărbătoare umpleau catedrala susținută de șiruri de stâlpi, o mulțime de lumânări luminau cu flacăra lor altarul aurit, iar sunetul orgii răsuna din ce în ce mai tare, izbindu-se de pereții de piatră. Din amvonul împodobit cu ghirlande, episcopul Lerma binecuvântă mulțimea și grăi astfel: — La slujba de astăzi sunt prezenți împreună cu părintele Velasco, născut în Sevilia, niște soli care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Doi preoți care îi așteptau la capătul holului, îi poftiră pe cei patru, fără nici un cuvânt, într-o cameră de oaspeți. Pereții erau pictați cu fresce, iar pe podeaua acoperită de covoare groase erau rânduite niște scaune somptuoase cu mânere aurite. Cei patru așteptau bătaia clopotului. Acesta era semnalul prin care erau înștiințați să intre în sala de întrevederi. — Eu o să merg înainte, repetă Velasco atent. Vă rog să mă urmați unul după altul în șir indian: senior Tanaka, senior Hasekura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el Își rotea iarăși capa, apoi iar și iar și iar, până ce se termina totul - Îl răsucea pe taur În jurul lui printr-o media-verónica superbă, și apoi se Îndepărta cu mersul legănat, cu fire din părul taurului agățate-n ornamentele aurite ale tunicii și taurul stând nemișcat, și aplauzele mulțimii. Nu, nu s-ar teme. Ații da, dar el nu. Știa că nu i-ar fi frică. Și chiar dacă i-ar fi fost, știa că oricum poate s-o facă. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acelui hotel și acolo scria. De acolo putea să vadă acoperișurile și hornurile și toate dealurile Parisului. Din apartament nu se vedea decât casa omului care vindea lemne și cărbune. Mai vindea și vin, un vin prost. Capul de cal aurit din fața măcelăriei, În vitrina căreia atârnau carcasele aurii și roșcate, și cooperativa vopsită-n verde de unde-și cumpărau vinul - un vin bun și ieftin. În rest nu se vedeau decât zidurile tencuite și ferestrele vecinilor. Vecini care, În nopțile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Fräulein, Îi spuse chelneriței, vrem să bem șampanie. — De care, domnule? — Cea mai bună, spuse Johnson. Laquelle est le best? Îi Întrebă pe conductori. — Le meilleur? — Da, exact. Conductorul Își scoase din buzunarul hainei o pereche de ochelari cu rame aurite și parcurse lista. Urmări cu degetul cele patru feluri de șampanie. — Sportsman, spuse. Sportsman e cea mai bună. — Sunteți de acord, domnilor? Îi Întrebă Johnson pe ceilalți conductori. Unul aprobă din cap. — Personal, nu sunt familiarizat cu șampania, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sentimente, în inima ei, toată viața și nu există altceva, care să le echivaleze. 4.1.2.1.1. CĂSĂTORIA ESTE O AFACERE Căsătoria este în general o afacere păguboasă pentru femeie. Pentru femeie, căsătoria este o capcană cu intrarea aurită. Pe un canal T.V., sunt prezentate rochii de mireasă și niște tinere care le probează și își exprimă nerăbdarea să ajungă mirese. Așa se implantează dorința de a deveni mireasă, în capul tinerelor fete, prin sugestii cu imagini. Fetele nu
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
de schițe și povestiri variate din punct de vedere tematic și acoperind cronologic o perioadă de aproximativ șapte ani - de la nașterea întâiului vlăstar al familiei și până la momentul când Sorin pășește pragul școlii. Faptul că acesta coincide chiar cu perioada aurită și formativă a celor șapte ani de acasă nu este, desigur, întâmplător. Metoda utilizată este simplă. Autorul imortalizează conștiincios momentele memorabile din viața copiilor săi și le atașează pe cât posibil un tâlc moralizator; răsplătirea creștinească a răului cu fapte bune
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ani În urmă, sosise un tânăr alb, Fratele Alb Mai Mic. La fel de bine, tribul ar fi putut repera alte semne: un tânăr cu păr blond-roșcat Îmbrăcat Într-o haină albă și cu o pălărie de pai. Sau altele: un baston aurit, o mustață tunsă Îngrijit, o cicatrice mică precum un viermișor sub ochiul stâng. La fel de convinși ar fi fost și de: orice Îndemânare manuală, mai ales puterea de a schimba pălăria cuiva fără ca acesta să-și dea seama sau să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și alte forme? Numește-mi încă una măcar. -... Să zicem, dragostea, îndrăzni Filip după câteva clipe. Dragostea?! pufni Carol. Nu-mi spune nimic acest cuvânt. E o noțiune obosită, uscată, moartă. O monedă falsă, căreia dacă-i zgârii puțin suprafața aurită dai de o tinichea ruginită. Numim cu același cuvânt sentimente complet diferite, îndreptate în direcții complet diferite. Spunem că ne iubim zeul, dar și mama și soția și fiul și țara și propria persoană și fratele și amanta și câinele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată de tunică, cu buzunarul de la piept, pe care se putea desluși urma nedecolorată lăsată de o decorație, primită probabil ulterior. O mănușă de dantelă, un ceas de buzunar cu capacele aurite și un buchețel de lămâiță din hârtie albă pânzată, înnegrită de vreme, îi marcau nunta. Compartimentul vecin îi desemna meseria prin câteva modele de costume și rochii decupate din reviste de modă și o acarniță din catifea verde, uzată, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cămașă lungă, cu mâneci largi, dintr-o țesătură albă cu broderie roșie; își pusese pantaloni negri, strânși sub genunchi în jambiere lucioase din piele tare. Panglica verde îi încingea talia, cu capătul atârnând de-a lungul piciorului, în franjuri lungi aurite. Audbert nu-și crezu ochilor când văzu că avea de gând să-și aranjeze părul cu un piaptăn de os, uns cu o pomadă. Așteptarea fu destul de lungă, căci Gualfard, anunțat de stolurile de păsări ce se înălțau mereu deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și alte forme? Numește-mi încă una măcar. -... Să zicem, dragostea, îndrăzni Filip după câteva clipe. Dragostea?! pufni Carol. Nu-mi spune nimic acest cuvânt. E o noțiune obosită, uscată, moartă. O monedă falsă, căreia dacă-i zgârii puțin suprafața aurită dai de o tinichea ruginită. Numim cu același cuvânt sentimente complet diferite, îndreptate în direcții complet diferite. Spunem că ne iubim zeul, dar și mama și soția și fiul și țara și propria persoană și fratele și amanta și câinele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată de tunică, cu buzunarul de la piept, pe care se putea desluși urma nedecolorată lăsată de o decorație, primită probabil ulterior. O mănușă de dantelă, un ceas de buzunar cu capacele aurite și un buchețel de lămâiță din hârtie albă pânzată, înnegrită de vreme, îi marcau nunta. Compartimentul vecin îi desemna meseria prin câteva modele de costume și rochii decupate din reviste de modă și o acarniță din catifea verde, uzată, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sublinierea ei personală. O bucată de vreme Adela completa primirea asta grațioasă cu o altă atenție specială. Cum isprăvea cântecul, alerga în odaia ei și-mi aducea o rochiță nouă, roșie ca o creastă de cocoș, cu aplicații de fir aurit, pe care mi-o punea pe genunchi, trimițîndu-mi din ochii ei albaștri priviri elocvente, care spuneau lămurit: "Admiră! Ai mai văzut așa ceva?" Dar rochița s-a învechit foarte repede... Fericirea ei cea mare însă era s-o ridic "în pod
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
apărătorilor săi occidentali care, în linii mari, par să confunde așa-zisa doctrină a detașării cu o invitație la indiferență spirituală, chiar la nesimțire, și care nu ezită să doboare un Buddha, fără să fi dobândit în prealabil un pumn aurit. Oare e nevoie să adaug -și, cred că la ritmul meu e nevoie - că purul Zen va dăinui chiar după ce snobii de felul meu vor dispărea?) Totuși, prefer să nu compar sfaturile lui Seymour, privind lovirea bilelor, cu instrucțiunile arcașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
prin poduri, prin stoguri și prin șuri și semănând printre săteni o teroare de nedescris. Imaginea unei dubițe negre ce se oprește În fața casei tale stăruia În mintea tututor. Dincolo de graniță, pământul părea pustiu. Bisericile străluciră un timp, apoi crucile aurite fuseseră date jos de pe cupole, iar clopotele, sparte În bucăți și urcate În mărfare. Tătucul Stalin avea nevoie de gloanțe și statui. Icoanele fuseseră și ele despicate cu toporul și stivuite În chilii, pentru a servi drept lemne de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
păr de cămilă, Îmbrăcat cu o eleganță extraordinară, ca aranjat de la domnul Fish din West End sau Turnbull și Asser din Jermyn Street. (Domnul Sammler știa Londra ca pe apă.) Cercurile perfecte violet de gențiană ale ochelarilor negrului cu rame aurite Încântătoare se Îndreptară către Sammler, dar chipul Înfățișa tupeul animalului mare. Sammler nu era un timid, dar avusese belele În viață să-i ajungă. O mare parte, așteptând asimilarea, nu aveau să-și găsească niciodată locul. Bănuia că delincventul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
niște batiste de hârtie corai, ciupind Închizătoarea unui săculeț de monede - și acolo se odihnea verdele banilor. Tot În același ritm, degetele scoaseră dolarii. Apoi, cu atingerea unui doctor pe burta pacientului, negrul mișcă Înapoi toboganul de piele, Întoarse Închizătoarea aurită. Sammler, care-și simțea capul mic, micșorat de tensiune, cu dinții Încleștați, Încă se uita la geanta de lac călătorind, prăduită, pe șoldul femeii, descoperind că este iritat de ea. De faptul că nu simțea nimic. Ce idioată! Umbla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Își avea propria curte. Tipărea bani și timbre cu portretul lui. Avea serbări și piese organizate În cinstea lui. Existau ceremonii la care el purta veșmânt regal și mergea peste tot Într-o caleașcă stricată din secolul trecut, foarte ornamentată, aurită, trasă de o mârțoagă albă pe moarte. Într-o singură ocazie a dat dovadă de curaj, protestând Împotriva arestării și deportării, În cuvinte mai limpezi, a asasinării consiliului său. Pentru aceasta a fost bătut și aruncat În stradă. Dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nemuro unui subaltern la stația S, În dimineața cu pricina. — Da, chiar așa, a trecut jumătate de an de atunci... Pe masă se afla o scrumieră din porțelan, de forma unui hibachi În miniatură, avînd scris pe ea, cu litere aurite, bătătoare la ochi: Dainen. Se număra probabil printre darurile rămase de la festivalul Bon de anul trecut. Cele patru adîncituri pentru țigări care Împodobeau colțurile scrumierei erau foarte minuțios lucrate. Patru pisici din porțelan Kutani, viu colorate, cu labele ridicate, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
multe din cele dezgropate și readuse prezentului și în adevăr niciodată nu se întâmpla ca domnul Pavel să o contrazică. Se treceau astfel după-amiezi fără noimă; se adăugau însă potrivit imaginației mele livrești bărbați - haiduci armați cu pistoale și cingători aurite, ori cutreierători ai cârciumilor de periferie, stâlpi de cafenea, liota marilor îndrăzneți pentru care închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgând din narghilele, eunuci, cadâne, toți și toate făcând roată în juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam... 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nebunie năprasnică și s-a prăbușit asupra mortului. Apoi îndată s-a ridicat, privind cu ură spre tatăl său și rupând de pe el straiele-i de matasă. Cu podoaba pe care o avea la centură, un stilet mic, o jucărie aurită, s-a străpuns pe loc în inimă, ridicându-și viața. S-a auzit afară ropotul străjii lui Mustafa, întorcându-și caii spre tabără. Odată cu vântul s-a îndârjit murmurul ordiei de la Amasia. Crainicii trecuți de cătră cortul verde spre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]