7,165 matches
-
vedere că Scott era cunoscut în comunitatea din Philadelphia, iar la funeralile sale au participat circa 2.000 de martori, blocând accesul pe strada Pine. Mirii au optat pentru o ținută aparte la eveniment, ambii optând pentru tricouri negre cu auriu, cu chipul lui Scott imprimat. Ei și-au jurat credință veșnică lângă sicriul deschis al lui Scott. În timpul evenimentului care a durat 4 ore, preotul Caleb Johnson a anunțat că această înmormântare va intra în istorie pentru că a acceptat să
Ciudat: S-au căsătorit la înmormântarea unei rude. Vezi motivul by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56542_a_57867]
-
să te pot admira pe Tine. Cântec despre sfârșitul lumii În ziua sfârșitului lumii Albina dă ocol florii de conduraș Pescarul repară plasa lucioasă. În mare țopăie vesel delfinii, Puii de vrabie se-agață de streașină Și șarpele are pielea aurie, Așa cum ar trebui să aibă. În ziua sfârșitului de lume Femeile merg sub umbrele, Bețivul adoarme pe iarbă, Pe drum strigă negustori de legume Și luntrea cu pânză gălbuie se-apropie de insulă, Sunetul viorii vibrează în văzduh Și întredeschide
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
împresură în Simfonia a V-a, gîfîind de geniu dezlănțuit și de triumfală tensiune, nu alungă atingerile unei anume directe frăgezimi de percepție. Cele patru note punctînd începutul porneau, după tradiție, din țipătul unei păsări, - un soi de gangur, galben auriu cu negru -, iscat în Prater. «Așa bate destinul la poartă» - i-ar fi deslușit Maestrul încărcătura simbolică, prin el invincibil pătrunsă în conștiința modernă. Contiguitatea unor asemenea imense precedente, pe care ne-a plăcut să le așternem aici, coeficientul geniului
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
a propriei copilării petrecute în Africa neagră, a apărut în 1949. Atrasă de ideologia comunistă, se disociază definitiv de această pe la mijlocul anilor '50, în urma denunțării abuzurilor regimului stalinist. Între 1951 și 1959 publică ciclul "Children of Violence", apoi inovatorul "Carnet auriu" (1962), experiment literar și joc îndrăzneț cu multiple perspective, considerat o adevarată Biblie a feminismului. În anii '70 și '80 urmează seria romanelor "despre spațiul interior", printre care se numără "O coborâre în infern" (1971; Polirom, 2007), "Memoirs of a
Doris Lessing, cea mai în vârstă laureată a Premiului Nobel, a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55133_a_56458]
-
boală, a lui Nerval, ascuns. O, fără de rost e, ca-n această casă veche, Să-ntrebi oglinda, masca sa de nepătruns! Un portret al Theodorei Mi-o aduc aminte: avea un pistrui de aur În pupila unui ochi, o bobiță aurie. După ani, Uitând acel trup melodios - Brațe lungi, degete subțiri - Îmi vin în minte doar poftele trecătoare Ce ruinează carnea. Nu tăgăduiesc: Aparițiile ei erau vesele, urbane, Dar în spate lor, se auzeau voci răgușite, provinciale, Descompuse de nesomn. Întâlnirile
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
serie de personaje burlești - cu măruntele lor manii și habitudini bizare - populează lumea din Rude sărmane. Universul domestic al acestora e radiografiat atent - și coincide cu radiografia unei lumi aflate la crepuscul - cu prelungirile sale într-o Moscovă profundă, tihnită, aurie și patriarhală ca desprinsă din romanele clasicilor ruși, a cărei armonie e fisurată brutal de lumea comunistă cenușie și abrutizantă: „S-a terminat cu ultimele resturi ale Moscovei provinciale, au dispărut curțile nepavate, frânghiile de rufe întinse între plopii bătrâni
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
ruși, a cărei armonie e fisurată brutal de lumea comunistă cenușie și abrutizantă: „S-a terminat cu ultimele resturi ale Moscovei provinciale, au dispărut curțile nepavate, frânghiile de rufe întinse între plopii bătrâni, gardurile mici, din nuiele, împopoțonate cu globuri aurii...”. E vremea lui Ghènele- Țoșcă (inspirată traducerea Gabrielei Russo, care ne aduce în intimitatea unui personaj celebru în literatura română - Vica Delcă), „activist obștesc”, care își împarte existența între îngrijirea parcelei de scuar ce i-a fost atribuită și vizitele
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
toate de aceleași vanități auctoriale. În felul lor aparte, sunt niște „suciți” care-și întrețin cochet ticurile și le conferă statut artistic. Un asemenea campion al inadecvării e și Pomorius: „În fiecare zi, la amiază, îmbrăcat în roșu, cu fireturi aurii,/ Iese din turnul primăriei și, cu un ciocan de argint,/ Bate-ntr-un talger mare de aramă de douăsprezece ori./ Apoi strigă: «Cetățeni ! E miezul nopții. Dormiți liniștiți,/ Poetul Pomorius veghează!»” Un altul, tot un stentor inutil, e Nikophantes: „De
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
decât imaginea din mentalul colectiv renascentist a primului autor al străvechii filosofii: Zamolxis, tânărul discipol al lui Pythagoras, cum îl prezintă Iamblichos și Porphyrios, blond, cum îi descrie Herodot pe geți, îmbrăcat că un sacerdot în toga albă cu tiv auriu, având inconfundabilele trăsături efeminate ale portretelor de tineri din perioada română a lui Rafael. i Pimander, liber de de [sic] sapientia et potestate dei, Parisiis, în officina Henrici Stephani, 1505 (pe pagina de titlu). îi cf. M. Ficino, Epitomă în
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
știi Să scrii că noi muncim din greu Că totul nu-i așa cum vrem Dar mergem înainte tot mereu Noi făurim uniți tot ce avem În tricolor avem simbol deplin Albastru cer cu stele și senin Galben din holdele bogate aurii Roșu ca sângele vărsat în bătălii
Poezie scrisă de Ceaușescu, descoperită în arhivele comunismului by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/36093_a_37418]
-
cap,/ dar obosiți de-atîta imaginație/ intră-n biografia mea gravi ca-n rezervația leprei/ gata să delimiteze zonele albe și să strige:/ pericol de contaminare/ virus muzical/ bacterie purtătoare de lacrimi/ cîine cu efect întîrziat/ cu ochii holbați la șuncile aurii ale Occidentului zice că nu prea i-e foame/ cîntă prostește ca tonomatul ce refuză moneda/ tatăl lui în depoul de locomotive miroase peascuns levănțica/ mama lui cară lăzi și surzește treptat (presupunem că nu vrea s-audă)/ sora educatoare
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
putem să...”) și ale impersonalului securistic („despre frate nu se știe nimic”), e dus într-un regim comic, de aparență suprarealistă. Suprarealismul subtil infiltrat și mai consistent pentru cititorul tînăr de azi este chiar realismul de ieri, în care „șuncile aurii ale Occidentului” au sens pe fondul penuriei generalizate din România Socialistă și în care „tonomatul ce refuză moneda” semnalizează un artist ce nu se prostituează. Dincolo de transparența antitotalitară a mesajului, minim travestit și deghizat aici, este de observat modificarea de
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
sărutau și Valentina scotea un geamăt ușor. Cu stânga lui frumoasă, cu degete lungi în chip de fuse, îi luase între vârfurile arătătorului și degetului mare sfârcul sânului drept al Valentinei și i-l învârtea încetișor. Trupul lui Filip era auriu și firele de păr blonde de pe brațele și coapsele lui musculoase străluceau în bătaia soarelui. Afară de brațele și picioarele ei bronzate, pielea Valentinei era de o culoare palidă și albăstrie. Se răzima în coate și din această pricină avea o
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
la "curtea seniorului de la Copou" mai viețuise și un pictor. În salonul locuinței din Strada Delavrancea, deasupra unei vechi piese de mobilier, pe care se orânduiau câteva potișe, profilate pe o tavă de lac în tonuri de roșu stins și auriu, era atârnat un tablou. De cum am intrat în casa Sadovenilor, pânza aceea mică ce înfățișa un peisaj cu contururi abia schițate, dar având o atmosferă aparte și degajând din griurile sale rafinate o gravă melancolie, m-a dus cu gândul
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
-se - ciorchini de flori galbene. Căsuța lui Toni o vedeam de departe, ca un vapor alb printre valurile imense ale dealurilor. Îmi intrase în suflet acea căsuță înconjurată de grădina cu rododendroni cu coroanele ca largi crinoline înflorite mov, trandafirii, aurii și albastre, cu boschetele de ortensii și de narcise, cu petuniile înfoiate și crăițele crețe ce se revărsau din hârdaiele și ghivecele așezate sub ferestre. Dimineața mă trezeam în clinchetul clopoțeilor de la gâtul oilor grase și pufoase păscând pe pajiști
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
cămăruia plictisitoare, patul gol, scaunul verde, cîinele-lup de porțelan care urcă treptele verzi, prea puțin radio, ceasul de argint cu inscripție agățat pe perete, mesele neapetisante, rutina, făcutul patului, peticul urît de grădină văzut pe fereastră, cînd și cînd lumina aurie (Claude) sus pe cer. Vizitele părinților, retragerea promptă în cochilie, banalitățile, pozele, indiferența, vinovăția lipsei de recunoștință. Fuga de viață, de realitate, de responsabilitate, ca o broască în ghiveciul ei de lîngă un trotuar circulat. Ca o albină încremenită în
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
cerere mare", a declarat Daciana Sârbu. În schimb, brăduțul a fost deja împodobit, conform unui ritual caracterisc familiei Ponta: Tot timpul îl fac între 1 și 6 decembrie pentru Moș Nicolae. Nu schimb niciodată culoarea, tot timpul e roșu și auriu", a mai precizat Daciana Sârbu. Adeptă a unui stil de viață sănătos, Daciana Sârbu a lansat și un ghid cu rețete bio, care va ajunge gratuit în școli și grădinițe.
De Căciun, premierul Ponta mănâncă sănătos. Ce bucate va avea pe masă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33460_a_34785]
-
pentru ultima oară// și a stins jumătate din lumânări/ (ții minte cu câtă poftă respira !)/ ei nici atunci nu au fost pe de-a-ntregul convinși că ea,/ orfana cu patru clase,/ poreclită în adolescență Căprioara, trecuse,/ adulmecând temătoare, apa aia aurie, puțin adâncă,/ până la malul cu sălcii și răchite, unde ai ei,/ plini de iubire, așteptau” (p. 66). Rezumând, avem în Bonobo sau cucerirea spațiului un volum intens stratificat, în care două pelicule la urma urmelor futile (logica scenariilor science fiction
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
aliterații grupate în lanțuri, anadiploze) utilizate pentru crearea unei melodii subtextuale, indiferentă la tema poeziei: „Și iată dar, Din țîrîit subțire de țînțar Voi făuri fiori ca niște fire, Din țîrîit subțire; Păienjenișuri leneșe, rețele Pentru prins stele, Din plînsul auriu al unei stele” (Melodie). Chiar din volumul de debut, poetul se îndrepta discret spre forma ce-i va deveni specifică, poemul de mari dimensiuni. Tentația de a acționa în răspăr cu poezia contemporană trebuie să fi fost atît de mare
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
-l fluidizeze, așa cum tot mijloacele tehnice permit slow motion-ul succesiunii de imagini până în proximitatea stopcadrului care înregistrează adeseori gros-planuri hipnotice. Cu o coregrafie excepțională parcă de balet rus mixat cu Matrix, cu un decor fastuos îmbrăcat în pulberi de lumină aurie că într-un tablou impresionist, cu excepționale clarobscururi care scot în evidență portrete învăluite într-o liniște hieratica, cu figurile de porțelan pictat ale femeilor, ca niște măști de teatru Kabuki, si chipurile de o cruzime abstractă ale bărbaților, cu
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
adăugiri, completări și intervenții de tot felul pe care le făcea, realizând manuscrisul pentru ediția următoare a Dicționarului. Daniela a muncit serios, a efectuat perfect «lucrarea» și a fost răsplătită de tatăl meu cu o duioasă mângâiere pe perișorul său auriu. Încurajată de o asemenea recompensă, care nu-i era caracteristică bunicului său, fetița a îndrăznit: «Ai să pui și numele meu pe copertă?».”
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3238_a_4563]
-
îi șlefueisc unghiile de fostă cântăreață la operă și zice că a stat la cafele cu picasso în timp ce două uriașe poloneze una cu coc candelabru și râs de ghepard ce din ochi oua peisaje din marchizul de sade aialalată deplin aurie cu sâni strugurii cădelnița deasupra cearșafurilor în aburi de călcător și mă calcula din priviri în uriașa bucătărie a hotelului scandic unde între bucate mai trăgeam câte un skanderbeg cu colegii persani arabi indieni de-i ziceam bucătarului chinez înverșunat
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
clipă din ceruri o, tu luna bălaie toamna-ți rînjește cu aurul ei mărunt printre crengi 4. despre aparența lucrurilor ce am putea să mai spunem? dau să te iau în brațe și te transformi în puțină ceață o ceață aurie impregnată în palma mea împleticită între liniile destinului dau s-ating fereastra dulapul patul, dar ele nu vor să piară și totuși poate că mîngîierile noastre aurii impregnate-n pereți erau mult mai reale și sărutările noastre și mai ales
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
să te iau în brațe și te transformi în puțină ceață o ceață aurie impregnată în palma mea împleticită între liniile destinului dau s-ating fereastra dulapul patul, dar ele nu vor să piară și totuși poate că mîngîierile noastre aurii impregnate-n pereți erau mult mai reale și sărutările noastre și mai ales vorbele cuvintele noastre săpate adînc sub pielea luminoasă a timpului termitele morții zadarnic săpînd galerii desfrînate mai simt între buricele degetelor trupul lor poros, veninul lor argintiu
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
al delirului unde și crima părea îngăduită în hohotul cosmic, el însuși criminal asist la destrămarea timpului și-a tuturor aparențelor lovesc fereastra dulapul și patul sînt țandără dau să te iau în brațe și te transformi în puțină ceață aurie impregnată în palma mea dar despre aparența lucrurilor am putea să mai spunem multe alte nimicuri 5. treceam prin oraș cum aș trece printre propriile mele amintiri lepădate constructe ciudate de plasme și vis eu treceam printr-un oraș ce
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]