1,337 matches
-
Ion Brad plătește tribut perioadei proletculte, în sensul că scrie și el versuri cu "subiecte" din viața "Tânărului mecanic", a lui Ion Gabor, sau a poștașului. Cântecele istorice, sau evocarea grevelor de la Grivița nu reprezintă astăzi valori notabile. Poet afectiv, auster, scrie ode, meditații, poeme, pasteluri în care se cuprinde un întreg univers al tradiției: țara, satul, cimitirul, comorile, pământul, șarpele: "E încă scurtă umbra că e vară/ E scurtă umbra că-i amiază/ Curând va fi prea lungă, fugind de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cazonă a unui spectator îl obligă să înghită o sabie adevărată și bătrânul saltimbanc sfârșește tragic, dar cu onoare. În rolul circarului, Mircea Albulescu a cizelat una dintre cele mai fascinante creații din lunga lui carieră. Și din nou caligrafia austeră a lui Alexa Visarion, cerebrală, născută din evidenta dorință a epurării formelor a pus în valoare profunzimea discursului filozofic, sarcasmul satirei sociale. Zugrăvită în culori grotești, până la anularea unei precise determinări temporale, fresca micului oraș de provincie năclăit în rutină
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tot el vrea să facă din piesă un film. [...] Spectacolul de la Nottara are suflu tragic și o intensitate expresivă demnă de tragedia antică. Stranietatea montării se susține pe spațiul scenic lucrat și de această dată de regizor, împreună cu Victtorio Holtier. Auster, dar bogat în intensități ascunse, spectacolul relevă modernitate esențială și, totodată, împlinire actoricească. (Dinu Kivu) ... Vinovatul de Ion Băieșu, în viziunea lui Alexa Visarion, e un spectacol în care textul a devenit, pretextul regizoral al unei experiențe scenice... (Dinu Săraru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a existat o sexualitate liberă în Grecia și Roma, dar nu tot timpul, ci în anumite perioade, la fel cum în Europa anilor 1700-1750, așa numitul libertinaj al nobililor era o formă de expresie sexuală și de putere față de morala austeră promovată de oficialitățile din Anglia, Franța. Revoluția industrială și formarea unei societăți capitaliste pe baza idealului ordinii și progresului economic, cultural, stiințific și social-politic, ar coincide cu o perioadă de... represiune sexuală, astfel încât energia populației să fie înmagazinată în sistemul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
1939. Prin urmare, exilul a fost nu numai benefic pentru Eliade, ca de alfel și pentru moralistul Cioran; el a reprezentat mai mult decât atât: șansa culturii românești de a se afirma dincolo de barierele impuse de o politică culturală românească austeră în raporturile cu Occidentul și care promova nonvalorile sau doar pe cele oficiale, urmând criteriile unei ideologii străine spiritului românesc. Formația filosofică a autorului transpare în mania de a categorisi și sitematiza. Referindu-se la peisajul nostru cultural de azi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
supunerii la obiect, de la hiperbola voluptuoasă la inițierea în prozaicul concret, nu este doar un invidiabil ambitus tematic și stilistic, ci și o permanență a viziunii manniene despre lume și istorie. Dezmințind imaginea falsă a unui Thomas Mann temperat și auster, uneori chiar mediocru în aseptica sa decență, Lucian Raicu descifrează în romanele genialului german (începând cu "Casa Buddenbrook" și terminând cu "Alesul") marea sinteză între spirit și trup, sănătate și boală, doliu și sărbătoare păgână a împreunării, nuntă și moarte
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ale profesorului P.P. Negulescu au devenit pentru el de o tulburătoare senzualitate. Dascălul, pe care l-a prețuit până la adorație, este asemănat cu un instructor de zbor care își inițiază elevul în cele mai dificile manevre ale pilotajului: "Aceste expuneri austere rămân printre amintirile cele mai straniu sensuale ale experienței mele intelectuale. Încercam sentimentele de amețeală, de vie neliniște și admirație, pe care le încearcă probabil elevul-pilot când, în lecțiile ultime, maestrul său îl poartă la înălțimi mari, în jocuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de hrană, de colindători-fantasme sau scormonitori prin gunoaie. Ființe scheletice se preumblă pe străzi, printre stârvuri și, cu toate astea, semnele și voința supraviețuirii persistă. Deasupra acestui spectacol al regresiei entropice și al dezumanizării, comparabil cu cel zugrăvit de Paul Auster În țara ultimelor lucruri, soția medicului, cea născută să vadă oroarea, plânge pentru ei toți, pentru soarta lor făgăduită haosului purgatorial. Conduși de soția medicului și însoțiți de câinele lacrimilor, pelerinii purgatoriali ajung la casa acesteia și încearcă să-și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
onestității și sincerității, ca valori centrale ale vieții. Popularitatea foiletonului reprezenta pentru Kraus doar una dintre expresiile estetismului, în care el vedea un indiciu major al declinului culturii. Protestul lui Kraus împotriva estetismului se întâlnea cu cel reprezentat de arhitectura austeră a lui Adolf Loos, o artă îndreptată aproape programatic împotriva amestecului estetizant al frumosului și utilului. Kraus făcea vinovat estetismul de acea slăbire a sensibilității față de valorile morale elementare care se exprima printr-o revărsare nestăvilită de afectare, artificialitate și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sau a delectării cu cele pe care le datorăm celor mai geniale minți ale omenirii. Wittgenstein respingea orice concesie care ar fi putut să aducă atingere acelui ideal de perfecțiune creatoare ale cărui ingrediente principale erau claritatea cristalină și simplitatea austeră. Cercetarea fundamentelor logicii îi apărea drept un domeniu de supremă puritate, comparabil, din acest punct de vedere, cu zonele înalte ale muzicii. În prima perioadă a relațiilor sale cu Russell - perioada prieteniei lor intelectuale - asemenea convingeri se exprimau atât prin
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de același gen cu cea a muzicii clasice. O frumusețe care s-ar pierde - spunea el - dacă lucrarea ar conține fie și un singur cuvânt în plus. Wittgenstein respingea ideea de a publica ceva care n-ar satisface asemenea reprezentări austere. La îndemnurile lui Russell, care vedea în el urmașul său, de a-și face cunoscute gândurile sale despre logică, el reacționa spunând că nu poate publica înainte de a găsi un răspuns pentru toate întrebările care îl asaltează și de a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o inteligență sclipitoare și mult simț al umorului, partener favorit al lui Wittgenstein în momentele în care căuta destindere la Cambridge sau când îl vizita pe Partridge la Londra, sunt sugestive, chiar dacă nu cu totul surprinzătoare: „Distins într-un mod auster, cu ochi verzi foarte adânci, el ar fi fost potrivit pentru un veșmânt de călugăr; fața lui purta în mod obișnuit o expresie de seriozitate concentrată și pesimism; dar într-o companie veselă conversația lui era adesea trivială într-un
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de a face filozofie va putea fi cât de cât înțeles. Nu dorea să fie obiectul curiozității superficiale a studenților. Îi gonea pe cei pe care îi numea „turiști“. Profesorul, îmbrăcat simplu, îi primea într-o încăpere perfect curată, mobilată auster, cu pereții lipsiți de ornamente, de picturi sau fotografii. Gândea în fața studenților săi încercând o cercetare pe cont propriu a temei propuse.79 Nu obișnuia să se refere la cărți ale altor autori. Se raporta rareori la ideile acestora. Un
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
îi aduce zilnic lapte și turbă pentru încălzit. Acestui om, Tom Mulkerrins, care îl ajuta la treburile gospodărești, îi dădea să distrugă manuscrisele de care nu mai avea nevoie. Este puțin spus că viața lui Wittgenstein a fost aici una austeră. Ajunge amănuntul că el nu mânca în general hrană caldă, ci conserve. Când Tom i-a spus că acest mod de a se hrăni îi va scurta viața, Wittgenstein i-a răspuns că oamenii trăiesc oricum prea mult.120 Nici
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
însă un eșec. Acum, când nu au mai discutat filozofie, acele trăsături care îl deosebeau pe Russell cel de acum zece ani de cel de acum trebuie să-i fi atras mai mult atenția. Într-adevăr, de la viața personală relativ austeră din acea perioadă, Russell a trecut cu timpul spre una destul de frivolă. Persoane apropiate erau neplăcut surprinse de tendința lui Russell de a le subordona viața intereselor, dorințelor și înclinațiilor sale.24 Cu dezaprobare trebuie să fi întâmpinat Wittgenstein și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
iluzoriu și plăcere, despre a fi și a poseda, în care demonia cărnii este raportată direct la multiplicitate, solitudinea și asceza la setea de nemurire, iar identitatea individuală la Marea Conștiință universală, într-un discurs saturat de notații succinte și austere, cu pregnantă notă aforistică ("Aparatul genital, privit ca un mic teatru al ororii, ca o clopotniță a deșertăciunii, pe orologiul căreia se învârt figurine aflate în extaz... La fiecare interval de-o oră, figurinele parcurg un întreg zodiac carnal. A
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ascendentă dată de verbul inițial mă ridic, interpretabila că avânt al vieții și inspirației, este întreruptă și inversata de epitetul (țării) îngropate, viziune tranșantă ce retează curgerea vieții printr-o nouă linie verticală, de data aceasta descendentă. Schematismul și concentrarea austera a ideilor anunță parcă intensitatea versurilor din Și pe data e seară.289 Nașterea într-o realitate a durerii amintește de versurile leopardiene: Se naște-n chinuri omul / și e primejdie nașterea de moarte. De lacrimi are parte / din prima
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
familie cu înclinații biblice (a se vedea blazonul). Omul pare un catolic practicant convins ("tu, cel ce știi atît de bine natura sufletului meu..."). Gîndindu-ne la modul lui de viață din momentul faptelor, putem concluziona că el ar fi unul auster, specific inșilor cu vocație religioasă. În al doilea rînd, nu avem cum să neglijăm "identitatea" spirituală a lui Fortunado. Francmason declarat, el duce o existență în răspăr cu învățăturile creștine, cel puțin din perspectiva prezumtiv dogmatică a lui Montresor. E
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
modelului patern (din aceeași poziție socială de majordom, tatăl lui ne comunică Stevens emana "acea demnitate conformă cu poziția"), dar și ca o consecință a naturii sale loiale pînă la autosacrificiu. Un exemplu rămîne "relația" (nici măcar platonică, ci mai degrabă austeră!) cu Miss Kenton, relație neîncepută vreodată cu adevărat, din prejudecata profesională că angajați aceluiași loc nu pot încălca regulile meseriei prin amestecul sarcinilor de servici cu chestiunile private. Regăsind-o peste ani, în călătoria oferită de Farraday, (domnișoara Kenton este
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
celibatarul convins James mai ales în anii 1880 o oază de normalitate domestică. Henry își petrece alături de George, în primitoarea casă Du Maurier, populată de copii, toate după-amiezile de duminică, complăcîndu-se în lungi și relaxante conversații. James crede că viața austeră, fără obligații familiale, funcționează ca o condiție sine qua non a creației autentice și, în intimitate, deplînge eforturile pe care Du Maurier le face pentru a ține o casă mare și, în același timp, a rezista pe o linie de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dintr-o rigoare limitativă a domeniului. Cînd romanțezi biografia unui personaj canonic (de talia lui James ori Wells), te confrunți, volens-nolens, cu restricții în perimetrul imagi nativ. Oricîtă flexibilitate de construcție ar oferi literatura, istoria (necesara raportare la factualitate!) restrînge, auster, "deschiderile" potențiale ale tabloului epic. Avizat asupra riscurilor unui atare demers, Lodge și-a structurat Bărbatul făcut din bucăți într-o alternanță de planuri, schimbînd narațiunea pură (imaginată în varianta unor "amintiri" disparate ale bătrînului și muribundului Wells) cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care îl admiră. După plecarea copiilor, soții Berglund ajung la derută. Ceea ce crea impresia familiei perfecte își dezvăluie, treptat, "vinile tragice" ocultate ani la rînd, sublimate în surîsul perfid al fericirii absolute. Patty se consumă în frustrări existențiale majore (relația austeră cu proprii părinți, oprirea abruptă a carierei sale sportive și, deasupra tuturor, dragostea reprimată brutal, încă din tinerețe, pentru Richard Katz, bunul prieten al lui Walter, cantautor suficient de celebru și natură boemă, nesupusă convențiilor și constrîngerilor sociale), ajungînd la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
comedie neagră. Familia Lisbon practică un izolaționism impropriu vieții de suburbie, în America postbelică. Lumea acestui univers al clasei de mijloc (forța motrice a societății americane, de aproape un secol) e una a spiritului comunitar, a simbiozei și comunicării, morga austeră, în interiorul ei, fiind receptată, întotdeauna, ca un adevărat afront. Deranjați de reticențele Lisbonilor, vecinii încep să-i vadă într-o lumină exotică, plină de excese coloristice. Cu precădere, cele cinci fete ale familiei, Cecilia, Lux, Bonnie, Mary și Therese (cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
egocentrism (dimpotrivă!), ci dorință de a interacționa cu istoria în mod direct, fără "medierile" etatiste ale comunităților tradiționale. Ilf și Petrov îl cunosc nemijlocit pe acest ins ilustrativ, care, banal ori sofisticat, sărac sau bogat, simplu ori educat, prietenos sau auster, participă la profilul mentalist de ansamblu al "Americii mitologizate" o Americă "literară", "ficțională" chiar, ce-și perindă locuitorii în "spectacolul lumii" aidoma unor personaje dintr-o gigan tică Halimà. Interesant rămîne faptul că autorii nu vorbesc aproape deloc limba engleză
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
premisa unei narațiuni de anticipație, plasîndu-și acțiunea într-un viitor îndepărtat (Hesse ar fi menționat undeva secolul 25 ca timp de desfășurare a evenimentelor din text!). În centrul Europei, există, la vremea respectivă, o provincie autonomă, Castalia, unde un Ordin auster al intelectualilor de elită a organizat un tip de societate asemănătoare lumilor utopice, imaginate de renascentiști și iluminiști. Viața în provincie este simplă, ascetică (atmosfera generală rămîne una monastică), neinvadată de tehnologiile industriale (pe care, în plin veac 25, le
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]