27,664 matches
-
cea mare a muzeului. Nuvelele lui Nabokov, multe dintre ele apărute inițial în reviste literare (sau dispuse să găzduiască uneori literatura) precum "Atlantic Monthly" și "New Yorker" în anii '40 și '50, mi se par, astăzi, mai vitale și mai autentice decît faimosul roman al lui Pynchon. Fără îndoială, Strigarea lotului 49 a fost o piatră de hotar în istoria literară din ultimii cincizeci de ani. Dar ironia sorții unor cărți sau autori care au deschis orizonturi noi la vremea lor
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
și probabil pentru că o face la o vîrstă mai naivă și mai încrezătoare a literaturii, cu gravitate și sinceritate, fără volute ironice, fără eschivă parodică. Eroii lui au o șansă, poate infinitezimală și de aceea neglijabilă, dar e o șansă autentică. "Primăvara la Fialta" e, poate, cea mai memorabilă dintre nuvelele din acest generos volum, printr-o suavă insinuare a tragicului epic în cadența regulată a unui descriptiv aproape de poezie. Fialta, cu cerul ei alb și încercănat, cu aburii ploii zăbovind
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
le trăiască, sunt reprezentate cu siguranță și precizie de Alex Mihai Stoenescu. Prozatorul pare martorul ocular al fiecărei întâmplări. Spre deosebire de alte situații, în care preferam o carte documentara unei ficțiuni prea fanteziste, de data aceasta preferam ficțiunea, care pare mai autentică decât documentele înseși. Alex Mihai Stoenescu, Prizonier în Europa, român, București, Ed. Humanitas și Asociația Scriitorilor din București, 1998. 130 pag.
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
cursurile ținute la Universitate de Nae Ionescu nu erau originale, ci luate după diferiți filosofi germani pe care el însă nu-i cîtă"). Reacție postromantica față de filosofia academică, cu ecouri ale vitalismului și ale nietzscheianismului, Nae Ionescu a considerat filosofia autentică o reflecție liberă, opusă raționalismului și scientismului. Studierea operelor filosofice ale antecesorilor, în scop de exegeza și comentare, era contestată și repudiata, ca și apelul la exegezele unor autorități în materie. Încuraja și practica reacția spontană a unei minți proaspete
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
judecată sincrona a textului. Dacă pentru Camus, cinismul însemna "tentația (...) cea mai constantă", împotriva căreia n-a încetat niciodată a duce "o luptă extenuanta", pentru Livius Ciocârlie pare să fie, pînă la urmă, o regasire pe un palier de conștiință autentică. Un soi de a doua natură. Poză nu cedează, ci se suprapune chipului real, astfel cum un individ și-ar retușa chipul pentru a semăna cu o fotografie. Mecanismele sincerității sînt - se știe - îndeajuns de complicate spre a le putea
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
și mai îngenuncheat/ Izvorului din care ma cuvintez/ Arc și piatră pentru a nu lovi./ Șunt divinul ce în ramură șunt,/ Ziua dinții mereu a judecății" (De toate descarnat). "Unghie înfipta în hazard" (dar nu e oare așa orice creație autentică?), "scriind pe nisipul cristic", aflat "la frontiera unde nu mai șunt/ Ori m-am făcut și eu hotar", frontieră, desigur, între real și ireal, între profan și sacru, autorul deconstruieste frenetic natură pentru a-și construi, la fel de frenetic, Neantul vizionar
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
pregătit decît pentru teribilă nepăsare (...)". Verbul care i se potrivește cel mai bine acestui român este "a medeleniza" (vezi și simpatia autoarei pentru "La Medeleni"), sigur, uzînd de tehnici moderne ale narațiunii, ce "învie" o epocă, un timp al valorilor autentice, dar și vremurile "de dupa", ale uniformizărilor. Spunînd că procedeul principal este al rememorării, observa-tia cea mai pertinenta ar putea fi aceea că vocația de visător (visătoare) nu se dezminte nici acum; ea este nu numai mod de viață, ea pare
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
simte și la scriitorul spaniol -, sunt cu adevărat pe cale de a institui o tradiție locală a scriiturii românești; pe de altă parte, multe dintre aceste versiuni (de n-ar fi decât echivalentele joyciene și faulkneriene ale lui Mircea Ivănescu) sunt autentice monumente de limbă română. Adaptându-se la asemenea surse, Angela Martin obține în traducerea de față rezultatee ce merita, după mine, sagacele diagnostic călinescian despre scrisul lui Rebreanu: ăFrazele, considerate singure, sunt incolore că apa de mare ținută în palmă
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
lui majore, rămîne totuși discutabil. El e responsabil și pentru stabilirea acelor trăsături constitutive ale iubirii, sau componente mai degrabă, identificate de Paz, care pot fi rezumate în felul următor: exclusivitatea (dragostea este pentru o singură persoană, altminteri nu e autentică), atracția definită că fatalitate liber asumată, și persoana înțeleasă că uniune între suflet și trup. Cel putin ultima caracteristică e cumva amenințată în forță ei generalizatoare chiar de exemple din cartea lui Paz. O filozofie completă a iubirii, însă, nu
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
Barbu Cioculescu Fiecare vietate, fiecare conștiința, fiecare etate își are coșmarurile ei, tot atât de viscerale, de autentice prin urmare, rupte din acele organe care, în somn, isi debitează spaimele, daca nu doar inconfortul. Puține dintre coșmaruri se statornicesc printre vârste într-atât încât, la producere, să nu aibă aerul de fermă prezenta, de continuitate care incumba visului
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
textele sale radiografiază trecutul nostru nu prea îndepărtat, realul explorat aici făcînd parte din istoria noastră recentă: e chiar viata-viată de aici și de atunci (nu și de acum? ne întreabă malițios, printre rînduri, autorul). Ion Beldeanu este cel mai autentic bacovian din literatura noastră de azi. Iar "bacovianismul" sau nu e pastișa și nici semn de epigonism, ci model productiv, insula de originalitate în peisajul niciodată mohorît, mereu animat, al literaturii contemporane.
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
divers din punct de vedere valoric, de la palidul Artur Verona și pînă la Andreescu, Pallady, Ciucurencu și Babă, ca să rămînem doar în sectorul românesc, iar nu pe retorica aseptica a selecției de capodopere, caracterul de eveniment cultural remarcabil, viu și autentic al expoziției româno-belgiene de la Ploiești este unul care se impune de la sine și nu are nevoie de argumente suplimentare.
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
posesoarea unor bijuterii de o frumusețe și valoare neobișnuită, Moraes mărturisește că a fost conducătoarea unei bande de hoți de smaragde, suficient de isteața să păstreze o bună parte din capturi. Deși ne asigura că cele narate de el sunt autentice, ne dăm seama că nu-l putem crede nici pe el. Ca și în cazul lui Saleem Sinai, naratorul din Midnight^s Children, regăsim în Moraes Zogoiby povestitorul avid să înșire cuvintele tumultuos, neluându-si nici macar timpul necesar să răsufle
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
scriitorilor" și nu ne putem reprimă gîndul că încercarea de-a numi astfel pe vreunul din cîrmuitorii de-atunci ai României n-ar sună altminteri decît că o ironie... Emoția poetului care e cordial primit de rege la Palat, pare autentică, în îndoitul înțeles că răspunde, din cîte știm, practicii curente a monarhului, om foarte instruit în domeniul umanist și fin degustător de literatură, de-a întreține relații directe cu oamenii de litere, cît și pentru că reprezintă - nu-i asa? - o
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
numele personajelor din toate cărțile publicate în, să zicem, un secol de literatură. Ipoteza unei statistici globale în literatura e repede eliminată, fie și numai la gîndul imposibilității de a decide în mod unitar între semnificativ și nesemnificativ: între personajul autentic și simplă menționare a unui nume, între personajul secundar și cel principal, între personajele practic inexistente ale romanelor fără cititori și cele impuse de cărțile importante și de succes, între eroul contemporan și cel istoric. Rămînem astfel, în mod fatal
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
fi trecut clipele de șoc și anotimpurile de doliu, îndrăznesc să sper că Pîinea de tăcere se va citi o carte interesantă, în singularitatea scriiturii sale alegorice, o carte emblematică pentru această vreme a jurnalelor și a confesiunilor, unde eul autentic se rostește cu atît mai greu, cu cît el e singurul a se rosti. Naratologic vorbind, Pîinea de tăcere mi se pare una din cele mai originale "întrupări ale eului" pe care mi-a fost dat să le citesc în
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
care mi-au plăcut cel mai puțin, tocmai pentru că m-am simțit cumva trasă pe sfoară. "Fata și moartea" e parcă ciobită în final, superba dezvoltare de pe parcurs se năruie sub lovitura prematur simbolică a finalului: personajul principal, o kierkegaardiană autentică intoxicată din copilărie de "boala de moarte", a cărei disperare e atît de adîncă încît numai o sumbră cochetărie cu gîndul morții o poate vindeca, moare, în final, în împrejurări neclare. Flirtul lui Mélanie cu moartea e amețitor: personajul își
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
schior de performanță) și e impresionată de intransigenta cu care ași refuză sieși orice slăbiciune, de voință supraomeneasca cu care se chinuiește să-și ăngrăngă limitările trupului șubrezit. Desigur superstar, tiran, macho, mare preot al cultului "Imaginii" dar splendid și autentic muzician, obsedat de perfecțiune, de căutarea frumosului absolut. Cât de dornic de publicitate era, Karajan a fost totuși discret an privința intimității sale, a vieții sale de familie; este singura latura asupra căreia cartea atât de bine informată a Corinei
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
Din articolul d-lui Dieter Schlesak, cunoscutul poet român, stabilit în Germania, erau reproduse aceste cuvinte: "Tratarea amnezica a acestei părți a trecutului totalitar românesc chiar de către intelectuali de prestigiu, precum Dorin Tudoran sau Nicolae Manolescu, grevează serios acreditarea că autentică și solidă a democrației românești, punînd ca atare o piedică majoră în calea integrării României în structurile europene și euroatlantice". Stiindu-l de ani buni pe dl Schlesak, mi-a venit greu să cred că ar putea să scrie negru
Cum am periclitat aderarea României la structurile europene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17439_a_18764]
-
largă a prefabricatelor). Paginile cu privire la stilul neoromânesc în arhitectură, discutarea în detaliu a construcțiilor kitsch, de tipul "palatelor" țigănești, sau propunerile îndrăznețe că aceea de a transforma Casă Poporului în casino sunt, de asemenea, foarte incitante, în spiritul celui mai autentic postmodernism. Augustin Ioan - Power, Play and Național Identity The Romanian Cultural Foundation Publishing House, Buc., 1999, 263 pag., f. preț.
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
care, ăn pofida unor note poate prea ăngrosate, au avut meritul de-a da un brânci hagiografiei, din ce an ce mai ostenite, ănchinate genialului poet. ănfruntănd scandalul ăntrutotul previzibil, ei au deschis o cale către Eminescu cel viu, cel autentic. Mitul n-a fost anulat (nici nu s-ar fi putut ăntămpla așa ceva), ci doar supus la o probă care-i ăngăduie o legitimare ăntr-un context critic ănnoit, pe temeiuri și ele revizuite. Același lucru se petrece și cu autorul
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
la Radio, ăntr-un București pe care al evocam cu nostalgie; pentru anii copilăriei când alături de maestrul Bobescu, ne-am apropiat de muzică. Tot la Radio, sub baghetă dirijorului Horia Andreescu am avut prilejul de a trăi momente de muzică de autentică consistentă. an compania Orchestrei de Cameră, concertul dedicat an ăntregime creației mozartiene a avut-o drept solista pe pianista Hiroko Sakagami an marele Concert an do major; subtilitatea trăirii interioare conferă rafinament unui discurs pianistic captivant an care cadențele de
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
vârstei de 20 de ani Mozart se află la Salzburg, printre muzicienii curții arhiepiscopale și producea cuminte mai multe Serenade și Divertismente pentru a ănsoti destinul unor oameni mulțumiți de viață. Cu mică " Serenada nocturnă" execuția arată o proiecție a autenticului: cântam cam că pe atunci. Ușor, transparent, cu ceva umor. 4 soliști, Valentin Năstasă (vioară I, atențiune - e probabil că Mozart ănsusi se află la acel prim pupitru!), Neculai Nistor (vioară a II-a), Emilia Nădejde (violă) și Dragoș Șerbănescu
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
societatea contemporană lor funcția compensatoare ("opium pentru popor") a credinței ăntr-o altă lume, mai bună și mai frumoasă. Kitsch-ului comunist al proiectului și programului terorizante ale unei societăți pe cât de false pe atât de aberante i se opune trăirea autentică a emoției estetice, catharsisul eliberator al speranței confundării vieții cu actul artistic. O utopie a literaturii ăncepea să dubleze realitatea tot mai sordida a unei lumi fără nici un sprijin spiritual și moral, religios ori civic an afară artei. an acest
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
versificat, de o minciună socială și de un fals estetic depășite doar de impostura autorilor, obtuzitatea ideologilor și agresivitatea criticilor, poezia primului volum al lui Nichita Stănescu, Sensul iubirii (1960), constituită pe o poetica a purității adolescentine, a impus o autentică "retorica a diminetei" artei. El marchează editorial ănceputul "dezghețului dogmatic". Tânărul de atunci, pentru a-și vedea tipărită poezia visata, ăn care utopia artei se va arăta mai adevărată decât coșmarul realității, a dat la ănceput și "cezarului ce-i
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]