2,138 matches
-
o limbă viguroasă, ușor arhaică, iar portretele oamenilor sunt expresive, pline de culoare. Această autobiografie fără pretenții literare cucerește prin stilul simplu, nelucrat și fără modele, prin sfătoșenie și prin simțul sănătos al realității, caracteristic povestitorului. SCRIERI: Istoria vieții mele (Autobiografie din 1845), îngr. și pref. Artur Gorovei, Râmnicu Sărat, 1893; ed. București, 1908; ed. Chișinău, 1944. Repere bibliografice: A., „Istoria vieții mele”, CL, 1908, 11; Ciobanu, Cultura, 194-200; N. Iorga, Neamul românesc în Basarabia, II, îngr. Iordan Datcu, București, 1997
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
Papahagi, „Romanul românesc în interviuri”, ST, 1985, 9; Nicolae Manolescu, Romancierii despre roman, RL, 1986, 36; Călinescu, Biblioteci, 199-201; Nicolae Manolescu, Romancierii despre roman și despre realitate, RL, 1988, 30; Mircea Anghelescu, Romanul și romancierii, T, 1989, 8; Gheorghe Grigurcu, Autobiografia romanului românesc, VR, 1989, 8; Z. Ornea, „Romanul românesc în interviuri”, RL, 1992, 12; Z. Ornea, „Dramaturgia românească în interviuri”, RL, 1995, 41; Doina Modola, Dramaturgia în interviuri, APF, 1996, 6; Constantin Coroiu, „Nu poți fi neimplicat și în același
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
personalități care i-au marcat devenirea: Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Constantin Brâncuși, George Enescu, Ștefan Lupașcu, Constantin Noica, între alții. Șase volume de versuri în limba română - Thanatos (1970), Dărâmat Ilion (1972), Melc sideral (1974), Memoria pădurii (1977), Millenarium (1980), Autobiografie (1985) - cuprind creația să lirica, certificându-i vocația poetica. Siguranță expresiei, autenticitatea și distanțarea față de clișee sunt remarcate de la primul volum, la apariția căruia s-a recunoscut în U. „o voce majoră a poeziei românești” (Nicu Caranica). Reunind motive poetice
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
Tragedia y politică, Madrid, 1980; Lenguaje y creatividad, Madrid, 1981; Poezii, București, 1981; Saggi di cultură e filosofia, Genova, 1981; La confesión de las ideas en el mundo de la comunicación, Barcelona, 1982; Introducción a la ontología de la cultura, Madrid, 1983; Autobiografie, Madrid, 1985; Breviario de cultură, Madrid, 1985; La otra căra de la libertad, Madrid, 1985; Anabasis, Cuenca, 1987; Ontologia culturii, îngr. și postfața Dumitru Matei, tr. Sarmiza Leahu și Gruia Novac, București, 1987; Proces umanismului, îngr. Adela Becleanu Iancu, tr. Alexandru
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
cititor cu bunăvoință” și să promită că vor consacra numere speciale „scriitorilor și actorilor morți, peste care colbul uitării și-a țesut păienjenișul ingratitudinii umane”. Dar V., dispărută repede, oferă sumare eclectice, fără o structură conturată. Poezie semnează Virgil Carianopol (Autobiografie), Matei Alexandrescu (Ursitoare), Radu Gyr (Sângele meu fumegând), proza e reprezentată de Coca Farago („Mi-e drag orașul în care m-am născut”: Craiova, o evocare a orașului natal prin personalități, străzi, parcuri, lăcașe de cultură), Lucrezzia Karrnabat (Capri: insulă
VERITAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
lui Romulus Vulpescu sau Despre o inedită tautologie, O, 1980, 9; Lit. rom. cont., I, 655-659; Sângeorzan, Conversații, 83-87; Gelu Ionescu, Orizontul traducerii, București, 1981, 195-199; Moraru, Semnele, 52-58; Alex. Ștefănescu, Între da și nu, București, 1982, 76-79; Alexandru Balaci, Autobiografie lucidă, RL, 1983, 14; Gheorghiu, Reflexe, 84-86; Ion Jianu, Generațiile nu apar pentru că vor ele, R, 1984, 9; Tașcu, Poezia, 46-51; Dumitru Micu, Limbaje moderne în poezia românească de azi, București, 1986, 133-134; Șerban Foarță, Printed by Romulus Vulpescu, O
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
istoria românilor, în special a celor din regiune, de la romanizarea Daciei până la sfârșitul războiului ruso-austro-turc. Tot în germană este și Cronica Mehadiei și a Băilor Herculane (1829), o sinteză a istoriei locale, la care S. de H. anexează o substanțială autobiografie. A tradus și câteva lucrări didactice cu conținut religios și istorico-literar. Cu ocazia sinodului de la Karlowitz, termină tălmăcirea, începută de Dimitrie Eustatievici, a unui catehism, urmând versiunea germană făcută de Teodor Iancovici, traducere apărută la Viena, într-o ediție trilingvă
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, 1967; Dimitrie Onciulescu, Protopopul Nicolae Stoica (1751-1833), MB, 1972, 10-12; Damaschin Mioc, Elemente de etnografie și folclor la cronicarul Nicolae Stoica de Hațeg, REF, 1973, 4; Damaschin Mioc, Adolf Armbruster, Costin Feneșan, H. Jaeger, „Autobiografia” lui Nicolae Stoica de Hațeg, MB, 1974, 7-9; Liliana Boiț-Trâpcea, Considerații de ordin literar și lingvistic asupra „Cronicii Banatului” a lui Nicolae Stoica de Hațeg, MB, 1975, 4-6; Ion B. Mureșianu, O afirmare românească: biserica de la Băile Herculane din 1803
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
după aceea, de ideile lui pacifiste, îl detronează și îl aruncă în temniță. În fine, autobiograficul alimentează cam toate prozele scurte ale lui S., reunite sub titlul unei narațiuni, Fata fără lună, și evocând anii războiului. Un fragment de nedisimulată autobiografie romanțată, înscrisă în intervalul 1938-1944, dă substanța volumului Zeii prind șoareci. Substantivele din titlu numesc militarii germani („zeii”) din patrulele ce arestau, noaptea, inși fără căpătâi („șoareci”). Subiectivitatea extremă și frecventele confuzii de date exclud posibilitatea utilizării textului ca sursă
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
inedită, adecvată epocii și experienței istorice noi, devine o nostalgie existențială a vieții fruste în mijlocul naturii. OV. S. CROHMĂLNICEANU Adevărata carieră a prozatorului Zaharia Stancu începe abia în 1948 cu romanul, cap de serie, Desculț. E un roman liric, o autobiografie imaginară în tonuri realist-barochiste, amestec de tragic și comic, cu sugestii din Foamea și Pan de Knut Hamsun, Copilăria mea și La stăpân de Maxim Gorki. AL. PIRU Proza lui arată o imaginație în fierbere. Puțini scriitori români au, ca
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Mălin. În volumul de debut T. cerceteză și interpretează viața și opera lui Aurel Baranga, cel mai aplaudat autor de comedii din deceniile al șaselea-al optulea din secolul trecut. Într-o interesantă investigație se relevă tentativa de trucare a autobiografiei literare, întreprinsă de dramaturg cu privire la activitatea sa dinainte de apariția comediei Mielul turbat, piesă care îi anunță tematica dominantă din următorul sfert de veac. Răspunzând unor preocupări didactice, T. reunește în volumul Proiecte universitare (2001) rezumatele unor cursuri susținute în fața studenților
TANASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
ce li se va fi părând extrem de periculoasă pentru planurile lor de „conservare a lumii” (catolicii) sau de „reformare a Europei” (francmasonii). 22. Într-o Vita ab ipso conscripta (publicată la Winterhur în 1799), J.V. Andreae și-a scris o autobiografie realistă pe care istoricii de mai târziu ai rozicrucianismului au folosit-o ca atare. 23. Robert Alt, Der fortschrittliche Charakter der Pädagogik Komenskys, Volk und Wissen, Berlin, 1953. 24. Comenius, Via Lucis, XVI, 9 (apud I. Antohi, „Studiu introductiv”, Pampaedia
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
precum Mark Twain, Ernest Hemingway și William Faulkner. Descoperirea „curriculumului ascuns” de către Jackson a produs uimire, deși nu era chiar o descoperire. Fenomenul fusese deja studiat în profunzime de către literați și era descris, cu detalii revelatoare, în numeroase biografii și autobiografii celebre. Uimirea era mai degrabă provocată de faptul că se dezvăluia cecitatea cercetătorului modern, anchilozat în „regulile metodei științifice” și prizonier al miturilor behavioriste, pragmatiste, pozitiviste și eficientiste. Corifeii postmoderniști ai curriculumului au acordat lucrării lui Jackson o importanță aparte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pedagogice secunde; raporturile fenomenologiei cu empirismul; activismul conștient în educație; experiențele educaționale ca experiențe trăite; curriculumul ca știință a cursului vieții; limbajul teoriei curriculumului; dimensiunile etice ale educației și curriculumului; reconceptualizarea fenomenologică a teoriei curriculumului și a cercetărilor curriculare; convertirea autobiografiei și a dialogului în tehnici de explorare fenomenologică; interceptarea ontologică a limbajului în sens heideggerian, ca „sălaș al ființei”, și utilizarea sa în cercetarea curriculumului ca teorie a destinului; hermeneutica fenomenologică a curriculumului; hermeneutica fenomenologică a relațiilor dintre adulți și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
elev; sinuciderea și omorul; terorismul și nihilismul; dorința de putere și autoritate; statutul enigmatic și statutul provocator în educație; scandalul etic și limbajul scandalos; critica naționalismului și eficientismului curricular; deconstructivismul curricular; ritmul și mișcarea ca fundamente ale experienței umane; deconstrucția autobiografiei; arhitectura sinelui; articularea postmodernă a curriculumului; megaparadigmele postmoderniste ale curriculumului (premodernismul, modernismul și postmodernismul); spațiul educațional postmarxist; autocunoașterea feminină și feministă; confruntările modernismului cu postmodernismul; denaturalizarea lumii; gândirea postformală și curriculumul; dezintegrarea culturală postmodernă și curriculumul; confuzia dintre realitate și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rămas însă în această fază, teoretică și narativă; nici un poor curriculum nu poate deveni written curriculum. Aderenții și criticii au abordat probleme „spinoase” precum: atrofia și hipertrofia aspirațiilor și fanteziilor cu privire la viață și carieră; șanse și obstacole în modelarea vieții; autobiografia ca metodă științifică de explorare a vieții și a curriculumului; pașii și „regulile metodei” currere; bazele psihanalitice ale currere; regresia și ego-ul în currere; curriculumul și perspectiva currere ș.a. În afară de William F. Pinar și Madeleine R. Grumet (1976, 1988), au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
discuții cu experți, am identificat opt „teme” ale vieții cotidiene (utilizăm aici tipologia lui H. Thomae, făcută cunoscută la noi de către profesorul Andrei Cosmovici) și am construit un ghid de interviu corespunzător: 1. „serviciul”: viața în organizații profesionale; grefajul instituțional; autobiografii de grup; 2. goana după produse (coada ca ritual cotidian și mod de viață); 3. organizațiile (de partid, sindicat, pionieri etc.): limba de lemn a ședințelor; asociațiile - organizații neconvenționale; 4. familia (valori, norme, ritualuri): exemple de „roman” familial și traiectorii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în 1958 - deși în „libertate”, toți foștii condamnați „erau socotiți în afara societății” -, soțul doamnei „a fost fugar, a stat la diferite rude îndepărtate, la prieteni”. Își schimba des domiciliul, „se temea să se angajeze undeva pentru că trebuia să-și facă autobiografia și îl arestau din nou”. Alături de cel condamnat, „întreaga familie a avut de suferit; nici eu nu aveam drepturi” - aceasta ar putea fi concluzia acestei biografii marcate de o frică permanentă. Al doilea caz, din aceeași categorie: interlocutoarea are 70
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rămână necunoscute unui regim ce lansase expresii ca «vigilența», «lupta de clasă» și «dușmanul de clasă», «mobilizarea» - împotriva «ofițerilor deblocați», a foștilor industriași comercianți, a preoților care nu rupeau legământul tainei spovedaniei etc. - și, de asemenea, unui regim care impunea autobiografii repetate (pentru a se constata, cu minuțiozitate, dacă se omitea ceva de la una la alta). S-a petrecut astfel ceea ce, mai înainte, ne păruse multora incredibil (și mai pare astfel unor persoane din Occident, când se menționează asemenea „legi” sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un dosar de cadre în perioada comunistă de până la 1968? În dosarul I.C. se află: A. fișa de personal pentru evidența cadrelor (în mai multe variante); B. acte oficiale atestând studiile și vechimea în câmpul muncii (cartea de muncă); C. autobiografia (în trei variante) și completările acesteia (în număr de patru); D. declarații, referințe și denunțuri la serviciul de personal (15 referințe); E. caracterizări ale șefilor profesionali; F. aprecieri ale șefilor serviciului de personal. În cele ce urmează, voi analiza doar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
amplu. Se pune dintru început întrebarea: toate dosarele de personal din perioada 1950-1965 cuprindeau aceste „piese”? Răspunsul este mai degrabă negativ. Nu toți „oamenii muncii” au fost denunțați la serviciul de personal. Nu toate dosarele sunt atât de încărcate cu autobiografii, referințe etc. Pentru mulți însă, seviciul de personal a funcționat ca un tribunal: verdictul cadrelor pecetluia o carieră sau propulsa un om dincolo de valoarea sa. Nu spusese Iosiv Visarionovici Stalin: „Cadrele hotărăsc totul”?! Aceste vorbe răstălmăcite au fost cuvântul de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
faci parte din PCR sau măcar să fii membru de sindicat și, în fine, să nu ai avere. Această dezirabilitate socială se desprinde din modul în care I.C. a completat fișa de personal, precum și din felul în care și-a făcut autobiografia, cum se va vedea imediat. Într-adevăr, I.C. provine dintr-o familie de țărani cu pământ puțin - după actele de punere în posesie (2001), circa 5 ha. În fișa de personal nu au fost declarate decât 2 ha. Din fișa
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în acest sens. și celelalte acte oficiale (cartea de muncă, certificatele etc.) din dosarul lui I.C. dezvăluie aspecte ale vieții sociale de la jumătatea secolului XX deloc neglijabile: relația individ - instituțiile statului, valorile sociale și schimbarea lor, controlul social etc. C. Autobiografiile din dosarele de personal Despre valoarea (auto)biografiilor ca documente sociale s-a scris mult. Nu reluăm cele arătate în manualul universitar de metodologie a cercetării sociologice (Chelcea, 2001, pp. 493-511). Menționăm că nu există - sau cel puțin autorul acestui
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sociale s-a scris mult. Nu reluăm cele arătate în manualul universitar de metodologie a cercetării sociologice (Chelcea, 2001, pp. 493-511). Menționăm că nu există - sau cel puțin autorul acestui studiu de caz nu cunoaște- vreo cercetare sociologică bazată pe autobiografiile din dosarele de personal. Utilizarea unor astfel de documente ar fertiliza imaginația sociologică. Nu trebuie uitat că analizele sociale clasice promovează ideea că „fiecare individ, de la o generație la alta, trăiește într-o anumită societate; că el trăiește o biografie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
el contribuie - oricât de neînsemnat ar fi aportul lui - la configurarea societății sale și la evoluția ei istorică, deși el însuși este concomitent și un produs al societății și unul al zguduirilor ei istorice” (Mills, 1959/1975, p. 34). Citind autobiografia lui I.C. (prima din dosarul de personal, de dinainte de 1950), nu putem să nu fim de acord cu cele remarcate de sociologul american C. Wright Mills. Autobiografie Sunt născut în satul Boteni din județul Muscel, din părinți muncitori de pământ
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]