17,659 matches
-
Aparatul aterizează: n-ai reușit să termini romanul Pe covorul de frunze luminate de lună de Takakumi Ikoka. Continui să citești coborând scara avionului, în autobuzul care traversează câmpul de zbor, stând la coadă la controlul pașapoartelor și la vamă. Avansezi ținând cartea deschisă în fața ochilor, când cineva ți-o smulge din mână și, ca la o ridicare de cortină, vezi înșirați în fața ta polițiști împopoțonați cu banduliere de piele, zdrăngănindu-și armele automate, poleiți cu vulturi și epoleți. — Dar cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a găsi de cuviință să-mi răspundă sau să schițeze un salut. — Ei! Cu tine vorbesc! Ești surd? Ești mut? am strigat, în timp ce el continua să se legene în șa în pasul calului său negru. Cine știe de câtă vreme avansam așa, ca o pereche, în noapte, separați de panta torentului. Ceea ce mi se păruse ecoul neregulat al potcoavelor iepei mele, repercutat de peretele calcaros și accidentat al celuilalt mal, era de fapt zăngănitul acelor pași care mă însoțeau. Tânărul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spaniolă, cu un nume de femeie: Amaranta. Când a încetat lumea să existe, acum câteva secunde sau acum multe secole? Am pierdut deja noțiunea timpului. Acolo, la capătul acelei dungi de neant pe care continuu s-o numesc Bulevardul, văd avansând o figură subțire, într-o haină de blană de culoare deschisă: e Franziska! Recunosc pasul zvelt, cizmele înalte, modul în care ține mâinile adunate în manșon, fularul lung, în dungi, care flutură. Aerul înghețat și terenul pustiu asigură o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ține mâinile adunate în manșon, fularul lung, în dungi, care flutură. Aerul înghețat și terenul pustiu asigură o bună vizibilitate, dar degeaba îmi agit brațele, făcând gesturi de chemare: nu mă poate recunoaște, suntem încă prea departe unul de altul. Avansez cu pași mari, cel puțin cred că avansez, dar îmi lipsesc punctele de referință. Iată că pe-linia dintre mine și Franziska se profilează niște umbre: sunt niște bărbați îmbrăcați în paltoane și cu pălării pe cap. Mă așteaptă. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dungi, care flutură. Aerul înghețat și terenul pustiu asigură o bună vizibilitate, dar degeaba îmi agit brațele, făcând gesturi de chemare: nu mă poate recunoaște, suntem încă prea departe unul de altul. Avansez cu pași mari, cel puțin cred că avansez, dar îmi lipsesc punctele de referință. Iată că pe-linia dintre mine și Franziska se profilează niște umbre: sunt niște bărbați îmbrăcați în paltoane și cu pălării pe cap. Mă așteaptă. Oare cine sunt? Când m-am apropiat suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mă voi afla în mijlocul forfotei Bulevardului, cu felinarele care la ora asta ar trebui să fie aprinse, iar ultima ediție a ziarelor să apară pe tejghelele chioșcurilor. Dar: nimic; în jur, golul e tot mai gol, silueta Franziskăi la orizont avansează încet, de parcă ar urca curbura globului terestru. Noi suntem, oare, singurii supraviețuitori? Cu o teroare crescândă, încep să-mi dau seama de adevăr: lumea pe care eu o consideram suprimată de o decizie a minții mele, pe care o puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu mă duc după Franziska imediat, ca s-o pun la adăpost, peste o clipă va fi prea târziu, capcana se va închide. Mă îndepărtez în fugă, înainte ca cei din Secția D să mă oprească cu întrebări și instrucțiuni; avansez pe crusta înghețată către ea. Lumea s-a redus la o foaie de hârtie unde nu pot fi scrise decât cuvinte abstracte, de parcă toate substantivele concrete s-ar fi terminat; ar fi de-ajuns să reușesc să scriu cuvântul „borcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
interesante? — Da, îi răspunse cu glas scăzut, vei avea proprii tăi clienți. Însă eu voi decide care vor fi aceștia. În primul rând, nu te vei ocupa de clienții mari. Vei începe cu niște cazuri mărunte și, în timp, vei avansa. — Mi se pare rezonabil, zise Mma Makutsi. Mulțumesc, Mma. N-am de gând să mă apuc să alerg înainte de-a învăța să merg. Așa ne-au învățat la Colegiul de Secretariat din Botswana. Întâi învață lucrurile simple, abia apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
i-am spus: „iată cum se fură carne, chiar de sub nasul dumneavoastră, în birouri“. La sfârșit am trecut toate numele în ordine alfabetică, am semnat scrisoarea și am expediat-o. Firește, au fost foarte mulțumiți și, drept rezultat, m-au avansat din nou. Între timp, toți angajații necinstiți fuseseră puși pe liber, așa că nu mai aveam mare lucru de făcut. Totuși, îmi mergea bine în continuare și, în final, am economisit bani destui ca să-mi pot deschide o măcelărie. Am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
șansa noastră și, din nefericire, nu am profitat de ea, Parcă mașina lângă Consulatul Britanic, observând în treacăt că Range Rover-ul alb al Excelenței Sale era parcat în fața ușii. Cele mai multe din mașinile diplomaților mergeau la service-urile mari, cu echipamentul lor avansat de stabilire a diagnosticului și cu notele lor de plată pe măsură, dar Excelența Sa insista ca mașina lui să fie verificată la domnul J.L.B. Matekoni. Vezi mașina aia de acolo? îl întrebă domnul J.L.B. Matekoni pe băiat. E un vehicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Rhea zice: — Așa, așa a vrut să arate Brandy, ca târfa aia de soră-sa. Asta a fost acum doi ani, înainte să facă operație cu laser pentru subțierea corzilor vocale și-apoi răzuirea traheii. Și-a făcut scalpul să avanseze cu trei centimetri ca să aibă linia potrivită a părului. Noi am plătit pentru răzuirea frunții ca să scape Domnișoara Mascul de puntea osoasă pe care o avea deasupra ochilor. Noi i-am plătit conturarea maxilarului și feminizarea frunții. — Și, zice Gono
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
frumoasă, zice Evie. Cei mai mulți oameni, dacă ar arăta așa bine ca tine, ar bate apa-n piuă tot restul vieții lor. Pas-pauză-pas. Dar nu, zice Evie. Uite că tu trebuie să-i distrugi pe toți ceilalți. Focul de la primul etaj avansează în jos pe tapetul din hol, și oaspeții de nuntă se îngrămădesc să-și ia înapoi pachetele și gențile, toți îndreptându-se afară cu cadourile de nuntă, argintăria și cristalurile. Din cămară auzi sunetul ăla de plesnit la fund. Liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cămară auzi sunetul ăla de plesnit la fund. Liniște! țipă Evie. Înapoi spre Brandy, Evie zice: Așa că poate-o să stau câțiva ani la închisoare, da’ tu o s-ajungi cu mult înaintea mea în iad! Auzi arma încărcându-se. Focul avansează pe pereți în jos. — O, Doamne, da, Iisuse Christoase, țipă Ellis. O, Doamne, îmi vine! Brandy se oprește din râs. Mai mare și mai frumoasă ca niciodată, pare regală și enervată și sictirită de parcă toate astea nu-s decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
locul potrivit? Fusese clar și convingător, dar într-un reflex al meseriei (ori al talentului?) reuși să atingă și acel nivel de viclenie absolut necesar în orice făcea sau spunea un om aparținînd Serviciului. Mihai Mihail nu muta și nu avansa pe nimeni dintre aceia care obțineau rezultate deosebite în locul în care se aflau. Prefera să le mărească lefurile, iar dacă nu, să le adauge din "fondul invizibil" sume bunicele spre compensație, decît să-i scoată din zeama lor, urcîndu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dormi noaptea. Dormita. Avea mintea plină de planuri, de imagini care niciodată nu erau foarte limpezi. Se amestecau, începeau într-un fel și se terminau cu totul neașteptat. Avea convingerea că în curînd, de pe o zi pe alta, va fi avansat și atunci i se va da pe mînă un birou. Un birou însemnînd în fapt accesul la secrete care ar putea să-i dea o imagine coerentă a ceea ce făcea. Chinul cel mare la Serviciu era că funcționarii pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dădeau un sentiment de autoritate răsturnîndu-se sub palma lui . "Voiam să știu dacă știai, dom'le! Pentru că eu eram la curent! Oricine din Vladia știe că adjutantul Popianu e la curent cu orice mișcare din tîrg. Nu pentru că vrea să avanseze, ci pentru că Radul Popianu șî-a făcut întotdeauna datoria." Pe măsură ce vorbea, se înfuria. Pe măsură ce cuvintele se făceau auzite de propriile urechi, imaginea sa se desena tot mai limpede, mai clar conturată pe fundalul așezării, al dealurilor acoperite cu viță care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nici unul nu era mai mult decît căpitan. Cei mai mulți, locotenenți. Mai toți tehnicieni, ingineri, oameni cu școală, ghinionul lor, dacă putea fi vorba de un ghinion!, era că fiind încadrați în sectoarele tehnice, de înzestrare, ale armatei, n-aveau cum să avanseze rapid, ca la infanterie ori ca la cavalerie, chiar și la tunuri era mai multă vânzoleală. Numărul de ofițeri era strict raportat la numărul trupei, dar la Aviație efectivul puteai să-l socotești cu abacul, de unde să tot faci maiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putere un nou Gheneral, șontîc-șontîc, democrația a mers mai departe pe drumul ei. Ei, da, acolo, cazul banditului Cocoș, a fost cu adevărat un caz de imaginație. Iar Leonard Bîlbîie a meritat toate felicitările, drept pentru care a și fost avansat, lucru de mirare în Serviciu, unde se știe bine că nimeni nu avansează, ci doar i se mărește leafa. "Leonard Bîlbîie a dovedit reale calități în stabilirea realității, cum s-ar spune este, hm, a fost un inspector cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ei, da, acolo, cazul banditului Cocoș, a fost cu adevărat un caz de imaginație. Iar Leonard Bîlbîie a meritat toate felicitările, drept pentru care a și fost avansat, lucru de mirare în Serviciu, unde se știe bine că nimeni nu avansează, ci doar i se mărește leafa. "Leonard Bîlbîie a dovedit reale calități în stabilirea realității, cum s-ar spune este, hm, a fost un inspector cu picioarele pe pămînt, cu o mare putere de a controla informațiile, de a distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
absurdă în mijlocul oceanului, si probabil că tocmai asta s-ar fi întâmplat dacă unul dintre cei de gardă n-ar fi dat chiar în acel moment alarmă, arătând spre extremitatea insulei, unde tocmai își făcuseră apariția două enorme catamarane care avansau rapid înspre ei. Navă care servise pentru schimbul de prizonieri se întorcea încet înspre uscat, insă celelalte două aveau acum un aspect impresionant, datorită faptului că peste patruzeci de războinici vâsleau cu forța în fiecare dintre ele. Miti Matái o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o urmărească în liniște, ca să vadă dacă își menține direcția și, dacă da, care este acea direcție. În cele din urmă, ceru să fie demontata partea înaltă a plasei de la pupă, să întoarcă navă și să se apropie cu spatele, avansând fără zgomot, pana cand plasa trecu pe sub țestoasă, înainte ca aceasta să-și dea seama ce se întâmplă. Atunci strigă: —Ridicați-o! Oamenii lui se supuseră, si cand animalul se găsea pe spate, pe punte, Navigatorul Căpitan bagă mâna prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ordona cu un calm absolut: —La o parte femeile! Bărbații la vâsle! Schimbarea locurilor lua câteva secunde și, în timp ce femeile istovite se trânteau pe punte, până și ultimul bărbat puse mâna pe o pagaya, făcând astfel că Peștele Zburător să avanseze rapid și să ia din nou distanță față de urmăritorii săi. Octar scoase un urlet de furie. Războinicii lui simțiră pentru o clipă că-și pierd încrederea și fură pe punctul de a se da bătuți, insă strigătele regelui lor avură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pielea lui alunecoasă, elastică, plină de gâlme și vene, și pare că iese și mai mult din gaura de scurgere. Acuma e lung cam cât piciorul meu, dar tot se ține strâns de găoază. Cu încă o lovitură, am mai avansat câțiva centimetri spre o gură de aer. Încă simțind cum mă trage șarpele de cur, sunt cu doi centimetri mai aproape de libertate. Înnodate înăuntrul șarpelui se văd grăunțe de porumb și alune. Se vede o biluță portocalie, alungită și luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu se atingă de cealaltă. După această operațiune, filmul pe spirală este scufundat în doza de developare (figura 6.1). Fig. 6.1. Introducerea filmului pe spirală Operațiunea se face la întuneric. Filmul se introduce printr-o fantă, după care avansează prin rotirea celor două discuri ale spiralei unul spre celălalt. Etapele developării filmului alb-negru sunt: 1. introducerea filmului în doză; 2. pregătirea revelatorului (diluție, verificarea temperaturii și aducerea la valoarea corectă prin tehnica bain-marie); 3. punerea în contact a peliculei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
și nesiguranță. Se schimbase, devenise neatent și irascibil, încetinise ritmul alert și ordonat de muncă pentru ca, în final, întârziind și bâlbâindu-se îngrozitor, să rateze o întâlnire cu un client ce putea aduce companiei un contract important. Doamna Noia fusese avansată asistent manager și prin prisma noii funcții îl însoțea la fiecare întâlnire ori dineu de afaceri. Deși se crease o relație aparte între ei, bazată pe încredere și o oarecare confidențialitate, Luana amânase o discuție pe tema vieții lui particulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]