1,639 matches
-
La un ghișeu, apoi la alt ghișeu”. Hârtia cu chenar negru, tot ce rămâne dintr-un om, apoi localizarea în spațiul dintre două ghișee administrative, printre funcționari publici indiferenți la orice fel de durere, spulberă iluzia zborului de flutur de-azur, cu aripi străvezii, “fără esență și contur”, ceea ce sporește considerabil starea de nefericire. Dar, cum toate acestea se încadrează în firesc, “E inuman, dar foarte omenesc”, trebuie să admitem dependența de convențiile lumești. Toate lamentațiile ocazionate de pierderea cumplită capătă
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
de dorința de a pătrunde esența, printr-o abordare atentă a miracolelor care planează în jurul nostru. Scria odată un confrate un lucru cu care sunt total de acord: Am convingerea că poeta Cristina Dascălu nu va trăda niciodată culoarea de azur a poeziei”. Cărțile sale pe care le am în față, toate trei, merită fiecare minut câștigat prin lectura lor și fiecare bănuț pe care-l cheltuim pentru ele. Sunt o îmbinare de esență, între poeticul teluric și metapoeticul astral, fie
SPIRITULUI ÎN CARE VĂ POFTEŞTE CRISTINA EMANUELA DASCĂLU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376492_a_377821]
-
i-a șters din ochi lumina. Coboară peste liniștea din gânduri icoane ce-au zidit sub mir păcatul, și-n goana noastră împletind tributuri ne plânge peste suflet lin oftatul. Aripi de dor se scutură sub stele brăzdând înaltul cu azur de ape, scobind caverne-n ruguri de inele sub veșnicii de luturi pe sub pleoape.. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: ARIPI DE DOR / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1951, Anul VI, 04 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ARIPI DE DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376523_a_377852]
-
liniște, un sentiment de pace interioară și încetinire a curgerii timpului! Ce ciudat, își aminti numele fetei, Shanti Ramya! Din văzduh se apropie, plutind inefabil, o pajură de o rară frumusețe. Pasărea Phoenix, cu aripi învăluite într-un cerc de azur, cu pene strălucitoare ca flacăra, cu pete de purpură și aur, iar în ochi o tainică lumină îi scânteia. Privindu-i adânc, le transmise mental să se urce pe aripile ei, spre ținutul Soarelui-Răsare al Templului de Aur. Cu viteza
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
mama lor le salvase și nu le trădase niciodată și cum pentru acest lucru fusese transformată în piatră. Plânseră cele două fete și se mâniară cei doi gineri ai femeii, dar nici unul dintre ei nu stătură cu mâinile în sân. Azur ascunse Soarele, adună Luna și toate stelele și cufundă întreg pământul într-o beznă adâncă. La adăpostul întunericului, Cavalerul Negru îl prinse pe Zarahon, înainte să se dezmeticească îl scoase din casa lui, îl legă în lanțuri și îl forță
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
este angajat că redactor la ziarul “Ceahlăul” din aceeași localitate. Din anul 2000 face parte din colegiul redacțional al revistei de literatură și arta “Antiteze” din Piatra-Neamț. ۩ VOLUME PUBLICATE: Vânătoare princiara, poeme, debut editorial, 1992, Ed. Cronică, Iași Catedrală de azur, poeme, 1994, Editura Cronică, Iași Repere literare și stilistice, eseuri, 1996, Editura Cronică, Iași Scriere cuneiforma, poeme, 1997, Editura Cronică,Iași Întâlnire pe pod, poeme, 2003, Editura Timpul, Iași Imperiul lupului, poeme, 2006, Editura Crigarux, Piatra-Neamț Împărăția clipei (The Kingdom
SONETUL ETERNEI POVESTI de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376075_a_377404]
-
ating liniile paralele. Respiră, privește și-ascultă prin respirația, ochii și-auzul universului! Cândva aripile ni se vedeau, încă le mai avem, copiii și tinerii le folosesc în zborul lor prin lumi nevăzute. Cu aripile tinereții, gândul prinde înveliș în azurul cerului. Asculți bătăile inimii? Sunt părți din simfonia pământului ce-și poartă în noi mesajul - viața are un sens -, nu uita cine și de ce suntem aici. LUMINĂ-N VEȘNICIE Suntem călători pe cont propriu, trenul pornit în călătoria descoperirii de
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
puternică, asemeni izvorului, devenit râu, devenit mare, devenit ocean, devenit nor, devenit ploaie! În miezul tăcerii vei găsi adevărul, prezent și uitat, devenit spațiul de amintiri. Aduși de viscol, ca o rugăciune, fulgii de zăpadă luminează cerul dimineții. Frumusețe eterică. Azur. Lumină. Pași în neant. Tăcere. Albastru de cobalt ca acuarelele, albastru ultramarin ca adâncimea și liniștea mării, risipă de azur ca misterul cerului. Un punct fără întoarcere! Intens este totul. În lumina strălucitoare, nepământeană, lumea pare ireală, evantai de clipe
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
și uitat, devenit spațiul de amintiri. Aduși de viscol, ca o rugăciune, fulgii de zăpadă luminează cerul dimineții. Frumusețe eterică. Azur. Lumină. Pași în neant. Tăcere. Albastru de cobalt ca acuarelele, albastru ultramarin ca adâncimea și liniștea mării, risipă de azur ca misterul cerului. Un punct fără întoarcere! Intens este totul. În lumina strălucitoare, nepământeană, lumea pare ireală, evantai de clipe, timpul se accelerează, respiri gânduri atât de vii, uimitor de rapide, cu noi înțelesuri, cu înțelegeri străfulgerătoare, derulată în viteză
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
adecvat poveștii: un salon elegant cu coloane și tapete de hârtie amintind de tablourile lui Klimt. În actul trei, se remarcă în fundal panourile din sticlă pictate cu struguri mov și frunze verzi, minunat luminate, ca de soarele Coastei de Azur și care parcă te fac să simți mirosul aerului marin. Costumele (Franca Squarciapiano) sunt superbe, din materiale strălucitoare și cu croieli adaptate epocii. Punctul de atracție al spectacolului îl constituie interpreții principali, soprana Aurelia Florian (Magda) și tenorul Marius Brenciu
PREMIERĂ LA OPERA ISRAELIANĂ DIN TEL AVIV AURELIA FLORIAN ŞI MARIUS BRENCIU ÎN OPERA „LA RONDINE” DE GIACOMO PUCCINI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375154_a_376483]
-
Mărunțit e de vreme, gândesc în clipită. Oftez de durere, încolțit de regret. Bravez ca un pici: -Bunule, vreau să bat nucul ăsta! Trist zâmbește și-și ascunde trăirea. Un fior îi crestează durerea pe față. Și-aruncă pe dată-nlăcrimatul azur al privirii deoparte. Îi mângâi cu ochii părul și cimpii albi și pufoși din barbă, luxuriantă invazie de colilie... Dibuiesc prăjina printre ierburi arse de toamnă și, neostoit, dau în crengi. Nucile cad speriate de băț sau de gândurile mele
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
nu-ți merg afacerile, cerșește, milogește-te, sărăntocule, copilul străzii, vagabondule!” Nu poate să înțeleagă, că este sub demnitatea mea să cerșesc. Toate acestea le spunea privindu-l pe Mihai și având o lucire de mândrie în ochii lui ca azurul cerului. -Te superi, dacă am să te iau în weekend la mine acasă? Voi veni să vorbesc cu directorul, sper să găsesc înțelegere. -Mihai, dacă vrei să rezolvi problema, să vorbești cu Elena, ea conduce căminul. Este secretara directorului. Cred
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
I. RISIPIRI, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 921 din 09 iulie 2013. risipiri respir cerul din cuvinte, Doamne sfinte risipindu-mă-n azur aur pur din nori lungi adun miresme și pesemne taina o ascund în lut tot plouând ... neștiut stele colind înger alb călărind pe șei de pulberi căi de jad depărtări de zi lumină rămuriș de crinolină ars în dor de-
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
nr. 823 din 02 aprilie 2013. rana păsării e zborul a omului dorul a pietrei stânca a râului locul deschis albia, lunca ... lacrima zborului e cerul a lucrurilor aerul, misterul universului nemărginirea a stelelor depărtarea, veșnicia, sclipirea ... culoarea cerului e-azurul a rugăciunii umilința a ochiului zarea a humii-așteptarea tihna, plecarea ... zbuciumul mării-i furtuna corăbiei pe hulă catargul înaintând spre senin a casei natale pragul dorul întoarcerii, lin ... lacrima Domnului e omul păcatul, pământul, stelele, a graiului cuvântul a suferinței
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului Ce pot să-ți dau în dar pentru că ești și de atâția ani împodobești cu cântecele tale a mea viață, care atâta farmec n-ar avea dacă n-ai fi necontenit în ea azur superb și blândă dimineață? Ce pot să-ți dau în schimbu-a tot ce-mi dai, când faci din orice râpă colț de rai și pui vibrații-n stâncile din mine, când codrii mei bătrâni întineresc, căci zâmbetele tale-n ei
CE POT SĂ-ŢI DAU? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373257_a_374586]
-
aurore nelumești se strâng culori din soare E-atâta calm în infinit și-atâta-nfiorare! Pe cerul că un șevalet cad umbrele-n rutină, Melanj de roșu și oranj răsfiră-n jur lumină, De tusele de indigo se dezvelește zarea Și un azur nehotărât își scutură culoarea. La tâmpla cerului se prind nuanțe virtuale, Culori ieșite din tipar se pierd în lumi duale, Lumini din ceruri se rotesc și-ncearcă să aprindă Lumină sufletului meu, în ochii mei, ... Citește mai mult Natura-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
paralele.În aurore nelumești se strâng culori din soareE-atâta calm în infinit și-atâta-nfiorare!Pe cerul că un șevalet cad umbrele-n rutină,Melanj de roșu și oranj răsfiră-n jur lumină,De tusele de indigo se dezvelește zareași un azur nehotărât își scutură culoarea.La tâmpla cerului se prind nuanțe virtuale,Culori ieșite din tipar se pierd în lumi duale,Lumini din ceruri se rotesc și-ncearcă să aprindăLumina sufletului meu, în ochii mei, ... XIII. IUBIRI TOTALE, de Lăură Hubati
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
dea ce n-am putut să îți dau eu. Încă mai cânt Încă mai cânt, continui să mă-ncânt punând acorduri în orice cuvânt pe care-l fac pe urmă să vibreze în suflet și în inimă, dorind și ultimul azur să îl colind cât gândurile vor să mai cuteze. Încă mai cânt și mai mă înfior de bucuria fiecărui zbor prin ale existenței mele spații unde cu patos stele am aprins din sunet și cuvânt, ce m-au convins că
ATÂT DORESC ÎNCĂ MAI CÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372152_a_373481]
-
Acasă > Poezie > Oglindire > CULORI Autor: Carmen Marin Publicat în: Ediția nr. 2037 din 29 iulie 2016 Toate Articolele Autorului de ce timpul meu și-a creionat un zbor alb? de ce aripile pline de azur ale vieții, se unduiesc în neant? de ce secundă se așează, timidă și caldă, pe mâna mea? de ce eu mă simt ocrotita, doar de glasul îngerilor în albastru? de ce arunc și acum, primăverile în suflet? de ce aștept zâmbetul picatat în galben
CULORI de CARMEN MARIN în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372142_a_373471]
-
culori. Plec grăbita pe străzile vieții mele. Surâd timid timpului pe care il tiu de braț. Admir cu nesaț frunzele despletite ale copacilor, Sunt o trecătoare stinghera plină de îndrăzneli rotunde, Ce răspunde la fiecare surâs. Îmi despletesc părul în azurul toamnei, Vreau să fur din visteria ei, Tot ce-i dulce și ușor amărui. Îmi deschid brațele Cu ele cuprind orice frunză, Care cade în delir. În treacăt i-am întins mâna toamnei, Iar ea mi-a sărutat ușor și
PLIMBARE DE TOAMNǍ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372250_a_373579]
-
în lumile rătăcite, nu știu , toamnă, cum să-ți mulțumesc pentru calda mea singurătate; sună marele ceas al tenebrelor, cerul de platină se rotește, se clatină peste noi, am palmele goale de lumină și ochii tulburați de-ntuneric, îmi plimb azurul singuratic prin frunzele triste ce-și caută cărări de vis peste poteci și drumuri pustii, se-ntunecă refexele-nserării peste dealul ud de zvon, beat de șesuri și de-munți, nu mai am priviri să văd, parcă plouă cu metafore dintr-
TRECE SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376123_a_377452]
-
ÎNDURĂRII, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014. Pe sânul dunelor îmi culc neliniștile toate Și-mi oblojesc aripile cu îndurări senine, Aș vrea să pot zbura încă o dată, de se poate, Spre înălțimea de azur a dragostei divine. Cu sufletul să mângâi munții de nefericire, Să-ngrop durerile sub haina albă a zăpezii, Apoi să dau întregii lumi o nefirească știre: Că dragostea a înflorit ca delicate frezii. O, Doamne, dă-mi putere să-mi
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
vălul infinit al nepăsării, Ca trecerea să-mi fie înțeleaptă și cuminte! Citește mai mult Pe sânul dunelor îmi culc neliniștile toateși-mi oblojesc aripile cu îndurări senine,Aș vrea să pot zbura încă o dată, de se poate,Spre înălțimea de azur a dragostei divine.Cu sufletul să mângâi munții de nefericire,Să-ngrop durerile sub haina albă a zăpezii,Apoi să dau întregii lumi o nefirească știre:Că dragostea a înflorit ca delicate frezii.O, Doamne, dă-mi putere să-mi
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Tostoi și mulți alții i-au prilejuit lui Cristian Petru Bălan prilej de meditații aforistice încântătoare. Adevărul și Minciuna - într-o profundă confruntare, își găsesc expresia în aceste pagini: “Adevărul a fost întotdeauna atât de înalt,încât vârful pierdut în azurul amețitor al cerului, greu a putut fi zărit. Minciuna nu a ridicat astfel de probleme, fiind cu mult mai mică: ea are statura oamenilor și se confundă adesea cu unii dintre dânșii”; Drumul adevărului duce la nemurire”; Adevărul trebuie proclamat
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
am fi adorat.Noi te avem în minteașa cum tu erai,ne amintim fervoarea... XXVII. OCHII TĂI, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 280 din 07 octombrie 2011. Albaștri cum este cerul sau ca marea schimbătoare, uneori sunt ca azurul ce-l privești departe-n zare. Par un câmp cu albăstrele - Floare de Nu-mă-uita, sunt oglinda vieții tale - toată frumusețea ta. Ei reflectă adevărul, sunt tandri sau visători, sunt adâncul de lagună, pot fi triști sau zâmbitori. Uneori parcă sunt
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]