1,419 matches
-
măcar locul, pe acesta îl știa de acum. Locul era Vladia. Lucrul? Ei, despre el știa numai numele, pentru că așa i se spunea de către toată lumea, dar poate că numele său era altul, cu totul altul, altfel suna fleșcăit moarte. Leonard Bîlbîie însă nu știa mai nimic. De aceea și reușea să se îmbete atît de repede, încît să-i spună un secret atît de serios. Dacă într-adevăr era vorba de Serviciul lui Mihail în care urma să ajungă. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trecut palma peste obraz, era cald și țepos: "Nu te bucura înainte de vreme și nu-ți face singur piatra de mormînt", i-a spus cu un ton grav, de om care știe și care e scîrbit de și mai multe. Bîlbîie s-a uitat la el cu ochi rotunzi și strălucitori. Era caraghios de tot și parcă întinerise brusc. A tras aer în piept și se vedea că are de gînd să-i spună tot, dintr-o suflare. Asta era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întinerise brusc. A tras aer în piept și se vedea că are de gînd să-i spună tot, dintr-o suflare. Asta era prea mult, Radul Popianu era un om de onoare și într-un fel ținea la caraghiosul de Bîlbîie. A luat cana pe jumătate plină și cu o mînă l-a prins de falcă, cu cealaltă i-a vîrît printre dinți marginea îndoită a cănii turnîndu-i cu o mișcare scurtă vinul de-a dreptul în gîtlej. Lui Bîlbîie i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de Bîlbîie. A luat cana pe jumătate plină și cu o mînă l-a prins de falcă, cu cealaltă i-a vîrît printre dinți marginea îndoită a cănii turnîndu-i cu o mișcare scurtă vinul de-a dreptul în gîtlej. Lui Bîlbîie i-au dat lacrimile, ochii i s-au înroșit, nu mai putea spune nimic, poate se înecase și nici de tușit nu putea, palma grea, degetele noduroase ale adjutantului îl țineau bine. A înghițit tot și după aceea, cînd i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
turnat sieși și după ce a mai tras o dușcă a zis : Dacă vrei cu adevărat să ajungi unde spui că vrei să ajungi, nu-ți mai dori nici o clipă lucrul ăsta. E la fel cum e cu fericirea, dom'le Bîlbîie. Dacă o dorești cu tot dinadinsul n-o s-o capeți niciodată. Mai bine întinde-te pe pat că ești beat. Și omul cînd e beat își închipuie multe, nu-i așa? Bîlbîie s-a ridicat de pe scaun, avea o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la fel cum e cu fericirea, dom'le Bîlbîie. Dacă o dorești cu tot dinadinsul n-o s-o capeți niciodată. Mai bine întinde-te pe pat că ești beat. Și omul cînd e beat își închipuie multe, nu-i așa? Bîlbîie s-a ridicat de pe scaun, avea o față uluită, congestionată din cauza vinului, dar mai ales pentru că se înecase, a mormăit ceva din care Popianu a înțeles că "a plecat, a plecat pe furiș, ca un hoț, dar tot degeaba, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl am uite aici" și a vrut să arate unde îl are, adică în buzunar, dar nu l-a nimerit, a bîjbîit cu degetele, apoi a renunțat și s-a întins pe burtă, pufnind pe nas. După nici o săptămînă Leonard Bîlbîie a plecat și el, tot pe furiș, asemenea lui Șerban Pangratty, fără să-și ia rămas bun. Sigur că Radul Popianu știa tot, și cînd va pleca, și unde îl așteaptă o birjă trimisă din Comana, și că are în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și-ar fi cumpărat de clasa a III-a, bilet adus de domnul Iacobescu cu toată discreția. Dar l-a lăsat să plece așa cum a venit și nici nu s-a mai gîndit la el atîția ani. Într-adevăr, Leonard Bîlbîie pierise cu totul din mintea lui și poate că nici nu s-ar mai fi gîndit vreodată la el dacă în Vladia nu s-ar fi întîmplat cîteva lucruri care de la sine l-au rechemat din uitare pe fostul comis-voiajor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încoace. Altfel adjutantul era un om cît se poate de exact și cu picioarele pe pămînt. Nu pe oricare pămînt, ci pe pămîntul galben, cleios, pe lutul Vladiei. O dată cu plecarea prințului și fuga, pentru că fugă fusese de fapt plecarea lui Bîlbîie, care nu-și luase cu el nici măcar briciul, săpunul și piatra acră pe care le ținea pe pervazul ferestrei, lăsînd toate fleacurile, de la ciorapii de lînă albă pînă la afișele-reclamă și lădița cu mostre de care nici un comis-voiajor nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și negustorii așezării. Erau prea puțini aceia care erau chemați pînă acolo și nimeni nu venise din proprie inițiativă. Nu se cădea și nici n-ar fi fost primiți. Cele cîteva invitații pe care prințul le adresase lui și domnului Bîlbîie fuseseră cu adevărat evenimente majore care întreținuseră viața Vladiei o iarnă întreagă. În drum către Vila Katerina se gîndise și la asta, ce se va face de acum înainte, singur, fără companie, după plecarea prințului și după plecarea lui Leonarcl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fuseseră cu adevărat evenimente majore care întreținuseră viața Vladiei o iarnă întreagă. În drum către Vila Katerina se gîndise și la asta, ce se va face de acum înainte, singur, fără companie, după plecarea prințului și după plecarea lui Leonarcl Bîlbîie? Îi era ciudă pe el că atît de ușor alăturase cele două personaje și mai ales pentru că atît de repede consimțise că amîndoi făceau parte din viața sa, dar drumul de la casa în care instalase postul pînă la Vilă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trecut plin de evenimente. Evenimente dorite și niciodată întîmplate. Dar pentru una ca ea era îndeajuns o asemenea stare, putea fi, și chiar era, o viață adevărată. S-a ridicat, după vechiul său obicei, îi plăcea să-i spună lui Bîlbîie "niciodată loviturile sorții să nu le aștepți șezînd", a făcut doi pași către fereastra imensă, de jos din uliță nu părea chiar așa, a privit din nou la dealul verde-pal, peste care, putea jura, ochii lui vedeau deja petele albastre-fumurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
facă ceea ce dorește. Un punct forte în acest plan îl constituia desigur legătura cu Leonard, care, mutat așa după cum dorise la București, putea afla, una-două, ce dorea și ce voia prințul în legătură cu Vladia. Nu avea altă adresă a lui Leonard Bîlbîie decît aceea, a firmei Mott. I-a scris de vreo trei ori și deși n-a primit nici un răspuns, n-a primit nici scrisorile îndărăt. Din cauza asta era destul de liniștit. Dacă avea încredere într-o instituție, atunci aceea era Poșta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Așa încît s-a lăsat încă o dată în voia "intuițiunii", după cum spunea domnul prefect la cursul anual și s-a liniștit, zicîndu-și că, de va avea ceva în gînd prințul Șerban Pangratty, acel gînd va fi cunoscut și de Leonard Bîlbîie, pentru că Leonard Bîlbîie i-a fost un înger păzitor apropiat. Iar dacă gîndul va bate către Vladia, fără pic de îndoială că va afla la vreme despre ce este vorba. Doar Bîlbîie nu va lăsa să se ducă de rîpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a lăsat încă o dată în voia "intuițiunii", după cum spunea domnul prefect la cursul anual și s-a liniștit, zicîndu-și că, de va avea ceva în gînd prințul Șerban Pangratty, acel gînd va fi cunoscut și de Leonard Bîlbîie, pentru că Leonard Bîlbîie i-a fost un înger păzitor apropiat. Iar dacă gîndul va bate către Vladia, fără pic de îndoială că va afla la vreme despre ce este vorba. Doar Bîlbîie nu va lăsa să se ducă de rîpă o veche prietenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acel gînd va fi cunoscut și de Leonard Bîlbîie, pentru că Leonard Bîlbîie i-a fost un înger păzitor apropiat. Iar dacă gîndul va bate către Vladia, fără pic de îndoială că va afla la vreme despre ce este vorba. Doar Bîlbîie nu va lăsa să se ducă de rîpă o veche prietenie și mai ales un an din viața lui, poate cel mai frumos, anul pe care l-a petrecut în Vladia la umbra prințului. Au trecut cinci ani și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oricărei investigațiuni", după cum spunea domnul detectiv principal Mustăcioară la cursul anual de pregătire. Pentru a se afla în preajma lor trebuia să facă o nouă vizită, după cinci ani de absență, domnișoarei K.F., iar pentru informații trebuia să dea peste Leonard Bîlbîie, să-l scoată și din fundul pămîntului. El era singurul care-l putea ajuta, pentru că era singurul care-l putea înțelege. Nu se putea adresa superiorilor din Comana ori, asta era și mai greu, prefecturii din Oraș pentru a cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pași pînă la grupul în mijlocul căruia Italo Balbo povestea o întîmplare de război, se vedea după cum își purta palmele, cam grăsuțe și acoperite cu păr des, cîrlionțat, închipuind o luptă aeriană, cînd ca din pămînt apăru lîngă el chiar Leonard Bîlbîie. Ținea între degete un pahar de șampanie și după buzele ușor unsuroase se vedea că gustase din minusculele tartine așezate pe masa mare din salonul cu pian. Pentru o clipă a uitat de Balbo. Bîlbîie era zîmbitor, sigur pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apăru lîngă el chiar Leonard Bîlbîie. Ținea între degete un pahar de șampanie și după buzele ușor unsuroase se vedea că gustase din minusculele tartine așezate pe masa mare din salonul cu pian. Pentru o clipă a uitat de Balbo. Bîlbîie era zîmbitor, sigur pe sine, într-un costum de serj, cu o cravată de mătase vișinie, proaspăt ras, cu o tăietură mică lîngă ureche, se străduise serios, cu cîteva încrețituri în plus la coada ochilor, trecuse ceva vreme de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vișinie, proaspăt ras, cu o tăietură mică lîngă ureche, se străduise serios, cu cîteva încrețituri în plus la coada ochilor, trecuse ceva vreme de cînd nu se mai văzuseră, putea să nu-l recunoască, dar el era, chiar el, Leonard Bîlbîie. Părea că nu-l vede ori că nu-l bagă în seamă, avea privirea îndreptată către grupul lui Balbo, dar nu anume către el, ci mai spre margine, unde se formase un stol de ofițeri din aviație și de la Arsenal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l va întîlni pe asul aviației italiene. "Ce mai faci, domnule Leonard?" Era, de fapt, adevărata surpriză a serii. Că Balbo era grăsuliu și nu aducea deloc a zburător, deși era, nu însemna mare lucru pe lîngă faptul că Leonard Bîlbîie, comis-voiajorul firmei Mott, se afla în acea zi și acea oră în casa lui Basarab Cantacuzino. Invitat la recepția dată în cinstea aviatorilor italieni, la fel de invitat ca și el, oricum, un om de lume bună și pe deasupra și aviator. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acea zi și acea oră în casa lui Basarab Cantacuzino. Invitat la recepția dată în cinstea aviatorilor italieni, la fel de invitat ca și el, oricum, un om de lume bună și pe deasupra și aviator. Iar că ar exista o relație între Bîlbîie și stăpînul casei nici nu putea fi vorba. Bîlbîie nici nu tresări. Poate îl văzuse înainte de a se apropia și de aceea nici măcar n-a clipit. Și-a dus paharul la gură, și-a înmuiat buzele, mai mult ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cantacuzino. Invitat la recepția dată în cinstea aviatorilor italieni, la fel de invitat ca și el, oricum, un om de lume bună și pe deasupra și aviator. Iar că ar exista o relație între Bîlbîie și stăpînul casei nici nu putea fi vorba. Bîlbîie nici nu tresări. Poate îl văzuse înainte de a se apropia și de aceea nici măcar n-a clipit. Și-a dus paharul la gură, și-a înmuiat buzele, mai mult ca să le spele de urma icrelor de Manciuria, a înclinat ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din privire grupul în mijlocul căruia Balbo continua să descrie o nemaipomenită bătălie aeriană. Se auzeau pînă la el cuvintele și felul în care imita Balbo înfruntarea "Scende, looping, tatatata, e poi un altro viene di fronte..." "Ți-a fost prezentat?" Bîlbîie ridică mirat din sprîncene, în toată zăpăceala aceea, erau aproape o sută de oameni în casă, ce importanță avea? Și chiar dacă avea, după prezentarea protocolară oaspeții trebuiau să uite imediat numele și rangul pentru a face față unei noi formule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuiau să uite imediat numele și rangul pentru a face față unei noi formule de politețe. "De ce?" Ușor stînjenit, Pangratty îi spuse: "Vreau să-l cunosc. Înțelegi, personal, e o chestiune de alt gen, nu formală, e un aviator, domnule!" Bîlbîie păru surprins o clipă, poate nu-și închipuise niciodată că reîntîlnirea sa cu prințul va decurge așa, să ajungă să-i facă un serviciu pentru că îl roagă, apoi zîmbi, dezvelindu-și larg dinții, urechile clăpăuge se înroșiseră pe dată, "ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]