1,399 matches
-
care evocă îndelung Kaaba. „Am așezat Locuința Sfântă pentru ca ea să fie refugiul și adăpostul oamenilor, și am spus: luați popasul lui Avraam ca loc de rugăciune.“ Buzele mele murmurau cuvintele Celui-de-Sus, ca pe vremea Marii Recitări, fără să mă bâlbâi și fără să schimb nimic. „Spuneți: Credem în Dumnezeu și în ceea ce ne-a fost trimis din Cer nouă, în Avraam și în Ismael, în Isaac, în Iacov, în cele douăsprezece triburi, în Cărțile dăruite profeților de către Domnul; nu facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
erau cuprinși de entuziasm. Comandanții, tribunii, centurionii și primipilii scandau numele lui Antonius. Alți soldați veniră din castru, cuprinși de admirație pentru generalul lor, care își spunea părerea deschis și era capabil să acționeze fără să ezite. Dar eu, se bâlbâi Tampius Flavianus agățându-se de brațul lui Cornelius... Eu... Încercă să ridice glasul, dar fu copleșit de strigătele entuziaste ale soldaților, care se adunaseră în jurul lui Antonius. — Tu ești cu noi! îi strigă Cornelius. Pricepi? Trebuie să fii de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în țara asta? strigară vocile furioase. E plină de idioți. Să tragă cu pușca din oră-n oră! N-o să îngăduim așa ceva. Fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte... Măcar ați... se bâlbâi brigadierul în chip de răspuns. Măgari analfabeți! N-o să îngăduim așa ceva, îl întrerupse o femeie dură de la Societatea pentru Protejarea Maimuțelor și-și strecură capul lunguieț în încăpere. Nu, n-o să facem așa ceva. În nici un caz, nici vorbă, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lucioasă a pisoarului din Shakespeare. Mi-am ridicat capul și, în timp ce mă tot încruntam, am vărsat pe cuvintele înscrise pe faianța verzuie. MOARTE TUTUROR CIOROILOR, VIOLUL E UN RAHAT, SĂ-L IA DRACU’ PE KOFF. Cine e Koff? mi-am bâlbâit eu întrebarea. Mda, bun, să-l ia dracu’, oricine ar fi. După siestă m-am simțit ceva mai bine, ba chiar m-am cățărat plin de curaj, deși cam șovăitor, de pe bancheta din spate pe locul din față, oprindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iar eu m-am așezat. Ești mai mult decât distrus... ești pe cale să fii îmbălsămat aici. Cu un bordel drept piramidă. Cu... Madame Iocasta zise: — Taci. Vultur-în-Zbor, în care se dezlănțuiseră toate frustrările și vinovăția înăbușite până acum, se opri bâlbâindu-se, și rămase așa, prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi săruta picioarele lui Virgil, iar madame Iocasta turba de furie, fără să-și dea seama cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Este exact ce am încercat să obțin! Suki parcă iradia. — Ah, tu ai aranjat-o? —De ce? s-a uitat Suki instantaneu, destul de suspicioasă, făcându-și ochii mici. Cine crezi că a făcut amenajările interioare? —Păi, ăăă, nu știu... m-am bâlbâit. De fapt, îmi imaginasem că fusese una dintre firmele acelea din Chelsea cu nume triplu, dar sigur că nu îi puteam spune ei asta. Ți-a spus cumva Geneviève că a decorat ea casa? a întrebat Suki cu același ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
inclusiv la cei din sala de lectură), dar care se dezumflă la prima ieșire publică când trebuie să facă dovada concretă a prezenței lor. Exemplul cu emisiunea despre 23 August din vară de la TVR1 este concludent. Berbantul era literalmente speriat, bâlbâia nerozii și, la un moment dat, era (cred) chiar gata să o ia la fugă. Se blocase „prompterul“. Desigur, îl simți că-i găunos, fanfaron. Dar cei tineri care îl iau drept model nu știu nimic. Scriu despre el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nimic. Înfuriată, Însă menținîndu-și atitudinea de mare doamnă, Yvonne Își somă fiul să arate invitația. Din nerorocire, cînd cu dresul veșmintelor, cartonașul cu prinica rămăsese pe masa de cusut a doñei Yvonne. Franciso Javier Încercă să explice situația, dar se bîlbîia, iar rîsetele celor doi servitori nu ajutau la lămurirea neînțelegerii. Fură trimiși la plimbare. Doña Yvonne, aprinsă de mînie, Îi anunță că nu știau cu cine se jucau. Servitorii Îi replicară că postul de spălătoreasă la bucătărie era ocupat. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai În vârstă“, cel mai tânăr, adică cel care fuma, păru surprins sau contrariat și-l privi scurt pe celălalt care tocmai se așeza la loc pe bancă. Da’ ce-ai cu el? - Întrebă tânărul. Și În timp ce Popescu Încerca să bâlbâie un răspuns cât se poate de neutru, tipul adăugă zâmbind: — Eu sunt Grințescu, da’ io nu sunt bătrân. — Așa-i zice pă buletin, da’ pă polocru lui nu-l știi, se amestecă și cel care se așezase deja, și Popescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-o să-ți faci probleme din cauza unei chestii atât de ridicole... mai ales când ai aer condiționat la prețul ăsta!“ Și, din moment ce să fii agresat de oamenii pe care-i plăteai pentru un serviciu părea un fenomen specific newyorkez, am bâlbâit imediat niște scuze și am semnat pe linia punctată. Astăzi, din fericire, cutia mea poștală conținea ultimul număr din In Touch, care avea să-mi ocupe cel puțin o oră. După ce l-am recuperat, am descuiat ușa, am cercetat podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dar n-au avut așa de mult succes la tineri. O să facem tot posibilul să schimbăm asta. Și mă bucur să te anunț că te fac responsabilă de toată logistica și-mi dai raportul doar pentru aprobare. —Responsabilă? m-am bâlbâit eu. —Managerul lor ne-a spus că i-ar plăcea foarte mult să te ocupi tu de organizare, iar Philip să fie gazda evenimentului, așa că s-a potrivit de minune! cântă ea, fără să-și dea seama câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
când el Își dregea glasul. Hei, am spus. —Hei, Îmi răspunse el. Își freca inconștient ceea ce părea o pată de făină pe pantalonii lui negri, dar se opri când observă că-l priveam. —Ăă, vrei să stai jos? m-am bâlbâit, Întrebându-mă de ce Îmi era atât de imposibil să fac măcar o afirmație inteligibilă sau coerentă. —Sigur. Eu, ăă, m-am gândit că ar fi mai ușor să fac chestia asta față În față din moment ce eram, ăă, chiar vizavi, Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și nu voiam ca asta să ne afecteze pe amândoi când ne facem meseria. —Ăă, mda. Meseria. Desigur. Da, da, absolut nici o problemă. Am Încercat să-mi ascund dezamăgirea și, În mod evident, n-am reușit, pentru că Începu să se bâlbâie la mine: —Ăă, mda, meseria și desigur... ăăă... prietenia noastră. Știi? Aproape că am simțit cum se Înroșise și nu-mi doream altceva decât să-i mângâi fața cu palma și apoi să-mi Încolăcesc tot corpul În jurul lui. — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ar fi avut o expresie mai surprinsă nici dacă aș fi bătut-o și am dedus În acele câteva secunde că părinții mei nu citiseră, din fericire, ultimele urzeli ale lui Abby. —Ăă... nu știam că ai un iubit, se bâlbâi ea, simțindu-se fără Îndoială trădată de două ori - nu numai că fiica ei omisese o informație crucială, dar această scăpare a relației mamă-fiică era acum etalată În fața colegei ei. Voiam s-o strâng În brațe pe mama, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bine să afle despre... ăă... despre asta. Ea... ăă... a trebuit să se adapteze cu mutarea și toate astea și cred că am fi foarte... ei... foarte delicați față de ea dacă n-am supăra-o și mai tare, știi? Se bâlbâia aproape la fiecare cuvânt. Abby alese momentul ăsta ca să se aplece și să Înceapă să-i lingă lobul urechii, Închizând ochii cu pasiune prefăcută, după ce se uitase direct spre mine. Avery o dădu la o parte ca pe un țânțar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cusută și bandajată. Sună acasă și vorbi cu Stefan, încercând să se justifice pentru ce făcuse, spunându-i că Celeste îl rănise și mai rău și că voia să-i separe pe cei doi pentru totdeauna. Băiatul păruse șocat, năuc, bâlbâise detalii despre fața însângerată a Celestei, dar încheiase conversația spunându-i „tată” și „te iubesc”. Iar acea mică injecție de speranță îl făcu să raționeze ca un polițist. Îl sună pe Ellis Loew, îi spuse ce se întâmplase, îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
el și îl așeză pe masă. Puneți cele câteva întrebări și plecați. Dudley coborî o palmă foarte încet: Ia-o ușor. Mal spuse: Vom avea astăzi încă o discuție și cred că ne-ați putea ajuta în privința asta. Eisler se bâlbâi: — C-ce... cu ci-cine? Dudley, în șoaptă: — Cu Leonard Hyman Rolff. Interlocutorul lor emise un singur cuvânt: — Nu. Dudley se uită la Mal. Mal își puse mâna stângă peste pumnul drept: fără lovituri. Dudley spuse: — Da! Și nu vom tolera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pro tocolul. — Te caut de trei ani. Nu crezi c-am așteptat destul? vociferă Ioana râzând. Nu mi-ai răspuns la nici o scrisoare. Mi-am zis că am o nepoată nesimțită. — Poate că ai avut o adresă greșită, m-am bâlbâit. Nici nu știi ce-ar fi însemnat pentru mine să am o scrisoare de-a ta... — Hai, nu mai lungi vorba și vino! Ai să stai în ateli erul meu de pictură, ca o prințesă în exil. Atelierul e la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sânt eu de Zeus, da' m-a pălit o emoție, de-mi vine să las totul baltă și să fug în Cișmigiu, pe lac! Serbarea a fost un triumf. Se vede că totuși Moscu a avut o presimțire: s-a bâlbâit la un vers, dar noroc că nu s-a cunoscut nimic; și-apoi aceste greșeli sânt inerente oricărui spectacol cu actori autentici, și chiar își au farmecul lor. Zeus trebuia să-l întrebe pe Prometeu, care furase focul din cer
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ora lui cu lecția învățată, dorință care nu știm dacă i-a fost realizată de prea multe ori, pentru că el vorbea foarte precipitat, iar noi, în loc să ne concentrăm asupra explicației, eram atenți și notam cu creioanele pe pupitre de câte ori se bâlbâie și spune: "ă ă, ă!" Tânărul obișnuia să-și înceapă fiecare lecție, indiferent dacă era de Drept. Economie politică sau Filozofie, cam în felul următor: ― Ă, ă, ă, fiți atenți, vă rog: astăzi am să vă vorbesc despre... (și spunea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la pământ, se rostogoli din șa și căzu peste el, punându-i genunchiul pe piept. Totul se petrecuse atât de rapid Încât nimeni nu apucă să facă vreun gest. - Spune... șopti căpitanul, spune tot ce știi... cine ești? - Va... va... bâlbâi omul, fără suflu. - Îl omori, căpitane! interveni voievodul. Oană ridică puțin genunchiul. - Vasile... al..lu... - Scatoalcă, Își aminti căpitanul. Olteanul. Mai spune o dată. - Iartă... iartă-mă... nu trebuia... fusăi acolo... . - Unde fusăși, oltene? Ce... văzuși? - Văzui o fantomă, căpitane... un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
referitor la pierderea noțiunii de castă în cazul celor care călătoreau mult în afara granițelor, respingând ideea părăsirii chiar și vremelnice, a pământului indian. Studiile nu îi lăsaseră lui Amar Nath răgaz să aibă viață socială. La prima întâlnire cu mireasa, bâlbâise câteva vorbe, apoi rămăsese cu privirea ațintită asupra pantofilor, până când, cei care îi supravegheau, se plictisiseră și ceruseră să se oprească ceremonia ceaiului. Desigur, Amrita nu scosese o vorbă în acest timp, dar pe chip îi jucase un zâmbet dedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
făcut de un pahar spart de peretele din spate. Evident, Prințul a aruncat cu o cupă de șampanie în operatorul care se ocupă de film. — Ce faci acolo, corcitură amețită? Cât durează să pui toată chestia asta în funcțiune? Operatorul bâlbâie niște scuze în urdu. Și vorbește-mi în engleză! Nu suport să aud maimuțăreala asta de limbă blestemată! — Iertați-mă, sahib! Însuflețit peste măsură, prințul Firoz le cere scuze oaspeților săi, iar Pran aruncă o privire spre rândul de scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
uitând protocolul. — Te caut de trei ani. Nu crezi c-am așteptat destul? vociferă Ioana râzând. Nu mi-ai răspuns la nici o scrisoare. Mi-am zis că am o nepoată nesimțită. — Poate că ai avut o adresă greșită, m-am bâlbâit. Nici nu știi ce-ar fi însemnat pentru mine să am o scrisoare de-a ta... — Hai, nu mai lungi vorba și vino! Ai să stai în atelierul meu de pictură, ca o prințesă în exil. Atelierul e la par
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
gândiri înecate în alcool și sexualitate, paralizate de spaima devenirii, spaimă care nu se traduce și nu duce la o hotărâre de a lupta cu împrejurările vitrege, indiferent de soarta luptei, și să capete astfel măreția cuvenită omului, ci se bâlbâie și se grozăvește exprirnînd rudimente de noțiuni, amenințări controlate de comisarul de poliție sau de negustorul sau crâșmarul din colț, unde-și are arvunite leafa lui nefericită și conștiința. Făcătorii de cuvinte își închipuie că au de partea lor pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]