1,778 matches
-
cerul înalt, de vară. Fulgii unei zăpezi timide îi intrară în ochi. Usturime. Căută apoi spre tânărul care nu mai termina de recitat. Îl întrerupse cu un gest și întrebă pe un ton bolovănos: - De ce crezi că se teme Dumnezeu, băiete? Că își va atinge nemărginirea sau că nu-și va afla niciodată limitele? Năucit, novicele îl privi deznădăjduit pe Abate. Dogmele se învățau abia la zece ani de la consacrare și nu puteau fi nicidecum subiectul unei conversații scolărești. Pentru câteva
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
greu senzația clară a unui pericol iminent. - Nu, nu, nu... Noi nu facem decât să îi găsim pe fii lui Dumnezeu, care se jertfesc în numele Lui, care pun iertarea și umilința mai presus de ființa lor. Asta facem noi aici, băiete. Căutam într-un sac de semințe pentru a o alege pe aceea din care va crește floarea cea mai frumoasă, aceea care va arăta întregii grădini splendoarea unică a Dumnezeirii. Asta facem! Nu mi-ai răspuns la întrebare! Zâmbind larg
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-te și ascultă-mă: trebuie să alergi la magister. Spune-i că am luat colina, dar avem nevoie urgentă de întăriri, în special arcași și infanterie care să-i protejeze, fiindcă dușmanul pregătește un atac în forță. Du-te! Aleargă, băiete! în timp ce ordonanța sa se îndepărta în galop, Sebastianus aruncă o privire către aliniamentul romano-vizigot și constată că întreaga armată înainta încă foarte lent pe câmpie. După cât se părea, unitatea sa era singura care fusese deja angajată în luptă. Datianus îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
său se lăsă pe vine și se aplecă deasupra sa, îl recunoscu imediat și dădu să vorbească, dar nu reuși. Lui Sebastianus îi fu de ajuns o privire scurtă ca să înțeleagă că rana nu-i mai dădea nici o speranță. — Curaj, băiete! îi spuse, luându-i o mână. Vitalius făcu semn cu capul, apoi o mică grimasă, care spunea că înțelesese; pe urmă spuse ceva, dar cu o voce atât de stinsă și sugrumată, încât Sebastianus nu auzi. Tulburat, îl întrebă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și posed cunoștințe de topografie, m-a chemat într-o zi la el și m-a rugat frumos să-i desenez o hartă a Moldovei, în tuș negru. Când am ajuns să desenez și orașul Huși, mi-a spus: „Măi băiete, ține minte ce-ți spun eu acum, când o să mai ai de desenat o hartă pe care să existe și orașul Huși, să-l desenezi printr un simbol mai mare, mai ușor vizibil”. Desigur, eu i am reținut propunerea, deși
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
blond, fire docilă, cooperantă. Era ceva din parabola „pat și patașon<footnote mic și îndesat footnote>”. Tot încerca să se urce pe tricicleta sa și-n neputința aceasta repetată îmi ceruse sprijinul : - Mariana, nu pot să urc, vino aici! - Mă băiete, nu poți pentru că ești gras, nici piciorul nu-l poți ridica, darămite să te așezi în șa! - Eu nu sunt gras, sunt Adi, n-am mamă, n-am tată și mă crește o bunică. Frate-meu făcea trimitere la faptul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
când părinții reveneau de la serviciu și ne recuperau. Eu, extrem de intolerantă, îl ațâțam și mai tare: - Ia vezi tu, dacă mai mănânci mult nici prin poarta bunicii nu mai poți trece ! - Da eu nu mănânc decât iaurt cu biscuiți. - Mă băiete, când mănânci nu te mai oprești, uită-te la mine, am atâtea treburi, mă joc toată ziua și nu mănânc iaurt. Într-adevăr, nu prea consumam iaurt, dar ce știam noi atunci și la ce se putea raporta dialogul nostru
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
gras, ten deschis și păr blond, fire docilă, cooperantă. Era ceva din parabola „pat și patașon ”. Tot încerca să se urce pe tricicleta sa și-n neputința aceasta repetată îmi ceruse sprijinul : Mariana, nu pot să urc, vino aici! Mă băiete, nu poți pentru că ești gras, nici piciorul nu-l poți ridica, darămite să te așezi în șa! Eu nu sunt gras, sunt Adi, n-am mamă, n-am tată și mă crește o bunică. Frate-meu făcea trimitere la faptul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
când părinții reveneau de la serviciu și ne recuperau. Eu, extrem de intolerantă, îl ațâțam și mai tare: Ia vezi tu, dacă mai mănânci mult nici prin poarta bunicii nu mai poți trece ! Da eu nu mănânc decât iaurt cu biscuiți. Mă băiete, când mănânci nu te mai oprești, uită te la mine, am atâtea treburi, mă joc toată ziua și nu mănânc iaurt. Într-adevăr, nu prea consumam iaurt, dar ce știam noi atunci și la ce se putea raporta dialogul nostru
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ciupercă. (în taină) Eu am venit aicea pe rege să-l omor. (Așa-mi spune suflerul) Și-atunci al meu picior Se va sui pe tronu-i... Ș-atunci (zîmbind) mi-o[i] ține fete... Cari să mă-ngrijască... ș-apoi chiolhan băiete. (joacă de bucurie într un picior) R[EGELE] Vedeți acel om palid, figura monstruoasă, El vrea să mă omoare... voi pune să-l descoasă. (apar servitori cari-l descoasă și din el iese Pepelea ) Poți să-ți închipuiești ce proști
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
speriat ) Aoleu! Ăsta face zapise cu dracul, aiti, șterge-o la sănătoasa până nu se deoache treaba. (vrea să iasă) HISTR[IO] Unde-așa de iute? Nu e nemica cu sîngele? SERV[ITORUL] (apart ) Aolio, l-a apucat! Șterge-o băiete. (fuge) HISTR[IO] Hahaha! Cum aleargă mizerabilul! Pentr-o picătură de sânge, mai îmi venea a râde de el... Rău mai stă cu câștigul onest până când vor mai fi mari și tari astfel de slugi fără suflet, puși în momentul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sfârșit, își drege vocea și-l întreabă pe Ciuvică dacă el mai ține minte că a fost cândva președinte, lider regional. Îți amintești, nu? Când îi vorbeam la televiziune lui Manolescu cu Nicky și el admitea ca un boier. Măi, băiete, măi! devine tandru. Îl mângâie ușor pe creștet. Apoi se înfoaie, ziceam că facem o strategie, nu? Pentru că ai văzut și tu cum e cu ăștia. Se așază moale în spațiul dintre aragaz și masa pe care zac răsturnate câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să înșiri la nimeni cum o să facem rost de sămânță și basta. Am înțeles, bădie Petrache. Am să tac mâlc... A patra zi, pe la amiază, Petrache bătea la poarta lui moș Dumitru Carpen. Ce treburi te aduc la mine, Petrache băiete? Doar nu-i vrea să-ți dau făncialu’ acuma în mustul omătului. Lasă-mă și tu mai încolo. Măcar să adun orzul, ca să-l vând, și... Nu-i vorba de făncial, moș Dumitre. Apoi eu așa am auzit prin sat. Că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ghiță Azânii. Ei, ce zici? Mă mai întrebi? Eu zic să stai de vorbă cu ei așa cum știi matale și miercuri porniți la treabă. Până atunci, trebuie strâns porumbul pentru schimb, în cea mai mare liniște. Lasă pe mine, Costăchele băiete. Cum le-a lega moș Dumitru, nici dracu’ nu le dezleagă. Apoi mai rămâi sănătos, băiatule, că eu mai am atâtea de făcut... Spunând acestea, moș Dumitru a ieșit. Mergea să pună la cale treburi de taină... Omătul abia își
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-ți spun, da’ să nu te repezi la mine, cum ți-i obiceiul. Spune! Pe Petruță Cotruță. Măi Petrache. Tu nu ești zdravăn la minte, cum bag eu seamă. La altul nu te puteai gândi? Tocmai la amărâtul acela? Costache, băiete. Amărâtu’ acela, cum spui tu, îi un om de nădejde. Dacă îi zici că nu trebuie să știe nici pământul despre ce i-ai spus, apoi așa va fi. Eu l-am prubuluit când cu sămânța de porumb. Moș Carpen
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Suflarea morții pusese stăpânire pe boțul de humă întins pe laiță... Un plâns abia șoptit a început să curgă în jur, suprapunându-se peste pâlpâirile lumânării... Moș Costache murise fără a reuși să-i spună - poate - lui Costăchel: „Iartă-mă, băiete, pentru nedreptatea ce ți-am făcut-o”... Poate prin acea imperceptibilă strângere de mână și zvâcnet de pleoape încercase s-o facă, dar moartea a fost mai tare ca el... Ninsoarea de afară încerca parcă să șteargă păcatele vrute și nevrute ale
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
moș Costache, dar Costăchel nu se putea obișnui cu gândul. Simțea un gol în jurul lui... Până la moartea bătrânului, de fiecare dată când se întorcea acasă deschidea ușa și îl întreba: „Ce mai faci, tată? Nu te-ai culcat încă?”. „Lasă, băiete, că m-oi hodini pe lumea cealaltă. Acum mai scormonesc și eu prin cele cărți. Mai bine spune-mi ce noutăți mai sunt prin lume”. îi răspundea bătrânul cu ifos, privindu-l peste ochelarii căzuți pe vârful nasului. După ce îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
culcare, că acuși cântă cocoșii de miezul nopții, iar mâine am multă treabă. Și unde mai pui că vine și unul de la județ, cu nu știu ce treburi... Dimineața, ca de fiecare dată, Petrache a strigat din prag: Ești gata, Costache? Hai, băiete, că soarele-i de două prăjini pe cer. Gata de tragere, domn’ caprari! a răspuns Costăchel militărește, ieșind din casă. Ai scris inginerului? Unde-i scrisoarea? Dă-o încoace! Uite-o aici și spune-i lui Petruță să i-o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
seara ca să-l iau acasă. Ca o fată bătrână. Ce mai... Nașule, nu-l lua în seamă. Și tu, Petrache, nu crezi că ne-am cam lungit la vorbă? Ia hai acasă, că s-a înnoptat de-a binelea. Hai, băiete, că cum văd eu te-ai cam dedulcit la șăzut și la vorbă. Rămâneți sănătoși! Au ieșit în ulița întunecoasă. Până acasă, mai că n-au schimbat o vorbă. Tăcerea lor și cea din jur era punctată doar de o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
boier și nu îndrăznești. Apoi, dragul moșului, nu ești mare boier, dar ești primar și ți se cuvine respect... Cum ai umblat, moș Dumitre? Drumul o fost ușor, dar veștile sunt grele. Ce vești, moș Dumitre? Și de ce grele? Grele, băiete. Grele. Uite colea gazetele. Cică o început război... Ia dă le încoace, moș Dumitre, că mi s-o-nmuiat genunchii! Costăchel a luat cu înfrigurare gazetele din mâna bătrânului și a început să le frunzărească cu mare grabă. Cu pălăria în mână
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să străpungă peretele din față, la care privea... Moș Dumitru rămăsese într-o așteptare mută. Atitudinea și ochii lui arătau că poartă o întrebare: „Ce i, Costăchele, tată? Ce scrie acolo de ai rămas așa, fără să spui nimicuța? Grăiește, băiete! Îi adevărat că nemții o început iar război?” În încăpere se lăsase o tăcere grea... Doar razele asfințitului desenau o pată sângerie pe peretele la care privea Costăchel... Nașule, tare mi-i teamă că focul a fost aprins... a rostit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mofturile, că nu-ți șade bine. Mai bine răstoarnă traista cu vești din cele jurnale, că-mi crapă măseaua de curiozitate. Nu răstorn nimica. Nici o iotă, să știi! De ce, flcăul tatii? Pentru că în astă seară trecem pe la nașul. Așa spune, băiete. Și nu mai lungi vorba, că aduce pagubă. Au ieșit în aerul răcoros al serii de mai. Un cer limpede, țintuit cu stele, te îmbia să zăbovești ascultând liniștea din jur... Ei însă au pornit grăbiți... Uite la ei cum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
își stăpânesc dorința de a ne răpi Ardealul. Ce mare lucru pentru nemți să treacă peste noi? a apreciat învățătorul. Vorbind de una, de alta, timpul trecea pe neobservate. La un timp, Costăchel l-a făcut atent pe Petrache. Măi băiete, ar cam fi cazul să ne facem nevăzuți. De mâncat am mâncat, de băut am băut. Acum doar un somn bun ne trebuie... Ai dreptate, Costache. Acușica-i miezul nopții și ne-a mai ieși un strigoi în cale. Au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
oprit mirat. „Cine o fi la mine, de e lumină ca la sărbători?” s-a întrebat în timp ce deschidea poarta. A intrat în casă dominat de întrebare... Petrache, care ședea ca pe ghimpi, s-a ridicat. Bine că ai venit, măi băiete. De când te aștept și nici nu știam de unde să te iau. Uf! Ce-i cu tine, omule? Ce s-a întâmplat? Apoi asta drept că-i întrebare, nu șagă... Măriucă, spune tu despre ce-i vorba, pentru că mutul ista, până
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Un pas, doi, și în clipa următoare s-a împiedecat de ceva... „Aista-i Costăchel” - a gândit Petrache. S-a aplecat și a început să pipăie trupul lungit în glodul drumului. Ce ți-au făcut, Costăchele? Ce ți-au făcut, băiete? Unde teau lovit netrebnicii? Scoală, băiete, și hai să mergem acasă - murmura Petrache, căznindu-se să-i găsească fața. Nici un răspuns. Din când în când, se auzea doar câte un geamăt, venit ca din altă lume. În cele din urmă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]