2,818 matches
-
Costin, Scriitorul bănățean Mihail Gașpar, Craiova, 1930; Ion Breazu, Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire, Cluj, 1937, 178-190; Suciu, Lit. băn., 241-262; Cezar Petrescu, Un scriitor uitat: bănățeanul Mihail Gașpar, GL, 1956, 3; Virgil Vintilescu, Un iubitor pasionat al meleagurilor bănățene: Mihail Gașpar, „Analele Societății de limbă română”, 1973, 3-4; Ovidiu Papadima, O viziune sentimentală a istoriei noastre: Mihail Gașpar, „Fata vornicului Oană”, „Semenicul”, 1979, 9; D. M. [Dan Mănucă], „Din vremuri de mărire”, CRC, 1983, 46; Vintilescu, Secvențe, 193-214; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
Pionierilor din Caransebeș și ca profesor de limba română la liceul din Caransebeș. După o întrerupere de cinci ani, în 1961 îi este admisă reînscrierea la facultate, cursuri fără frecvență. Obținând examenul de stat în 1962, intră redactor la „Scrisul bănățean” (devenită în 1964 „Orizont”). Din 1971 se stabilește la București, unde lucrează ca redactor la „România literară”. Meloman și cinefil pasionat, iubitor și „consumator” avizat de cultură de bună calitate, spirit activ și scormonitor, om de o mare civilitate, scriitorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
copil, dragostea, bucuriile și întristările de toată ziua, boala, suferința și moartea, urmărite la o serie întreagă de personaje - unele memorabile, precum Eva Nada, Mama, „domnul Director”, Bantu, doctorul Tisu ș.a. -, aparținătoare, în marea lor majoritate, lumii satelor ori târgurilor bănățene de pe la mijlocul veacului al XX-lea. Defilează, pe firul lecturii, multe scene de gen, rememorări, povestiri și conversații, reverii și fantasme, definite de o incomparabilă savoare a concretului și ordonate după o „arhitectură” narativă savantă. Afinități între lumea - și scriitura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
mijlocul veacului al XX-lea. Defilează, pe firul lecturii, multe scene de gen, rememorări, povestiri și conversații, reverii și fantasme, definite de o incomparabilă savoare a concretului și ordonate după o „arhitectură” narativă savantă. Afinități între lumea - și scriitura - „ciclului bănățean” și cele ale operei lui Ion Creangă au fost semnalate, pertinent, de mai mulți comentatori. S-ar mai putea adăuga și observația - sau ipoteza - că, în ultimă instanță, această exaltare a unei interiorități colective provine dintr-o dramă individuală, implicit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
de pre-postmodernism, oricum o desprindere netă de canoanele „marelui” modernism. Traiectul gândirii lui s-a desfășurat între „cultura-ca-model-prestigios-cenzurativ-și-canonic, pe de o parte, și eliberarea din canonul modernității ca-formă-și-drum-spre- originalitatea-proprie, pe de alta” (Daniel Vighi). Opera în ansamblu, mai ales „ciclul bănățean”, a făcut, de asemenea, și obiectul unor ambițioase interpretări hermeneutice, valorizând tradiția ermetică, simbolologia, gândirea tradițională, arhetipologia și mitologia, antropologia culturală etc. T. a dat și o foarte interesantă eseistică, subtilă și pasionată, de scriitor creator: Herman Melville - fascinația mării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
94-98, II, 322-325; Dicț. analitic, II, 65-66, 388-390, III, 277-279, IV, 267-269; Dicț. esențial, 825-829; Dimisianu, Lumea, 195-202, 569-580; Elisabeta Lăsconi, Oglinda aburită, oglinda lucioasă. Sorin Titel, universul creației, Timișoara, 2000; Micu, Ist. lit., 564-570; Elisabeta Roșca, Sorin Titel. Ciclul bănățean, București, 2000; Daniel Vighi, Sorin Titel, Brașov, 2000; Bârna, Comentarii, 241-271; Popa, Ist. lit., II, 870-872; Nicolae Bârna, Sorin Titel. De la aclimatizarea Noului Roman la recuperarea gândirii tradiționale în modernitate, CNT, 2002, 48-52, 2003, 5-8; Negrici, Lit. rom., 222-226, 322-326
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
răscoalei lui Tudor Vladimirescu și după moartea prematură a tatălui, în 1824. B. și-a început instrucția școlară în familie, cu un dascăl grec. Din 1832 este elev la Colegiul „Sf. Sava”. Aici îl cunoaște pe Ion Ghica. De la profesorul bănățean Eftimie Murgu își însușește primele elemente de filosofie. La 19 ani se angajează în armată cu gradul de iuncher și predă, ca învățător, cunoștințe elementare și lecții de istorie într-o școală destinată ostașilor. Studiul istoriei, mai ales al documentelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
de H. Chr. Andersen, Selma Lagerlöf, Guy de Maupassant, L.N. Tolstoi. Creația populară (în versuri sau în proză) e recoltată din localitățile rurale din Banatul sârbesc. În primii cinci ani sunt incluse în sumar multe texte din colecția de folclor bănățean a lui Lucian Costin. Începând cu 24 ianuarie 1942 N. editează temporar un supliment cu titlul „Foaia Timocului”. În numărul inaugural figurează un articol-program, Scrisoare către frații timoceni, în care se afirmă scopul noii tipărituri: să cultive la cititori, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288347_a_289676]
-
Petru Mihuț, iar mai târziu din generația tânără se afirmă pe acest tărâm al artei, Mariana Mihuț. Grupul artiștilor a transformat întreaga zonă a satului într-un mic nucleu al artei naive, zonă din care s-a inspirat și pictorul bănățean Viorel Cristea. Expozițiile republicane ale artiștilor plastici amatori din 1965 și 1967, au avut prezente pe simeze numeroase lucrări ale artiștilor naivi, care au avut un succes foarte mare la public. Prima expoziție personală de artă naivă a fost semnată
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
feeriei naturii era totala, de nimic condiționată. A pictat cu egală bucurie și om și cer și floare și pasăre, felurite jivine și în toate, dăruirea a fost una, minunile înfățișate făcându-l părtaș la propria lor puritate...”. ( ziarul „Renașterea bănățeană” Timișoara, 27 sept. 1993, articolul Pictorii naivi bănățeni de Andrei Medinski) „Cristea nu a părăsit nici un moment sensul predominat liric al imaginii, pe care-l purta cu sine, ci și-a îndreptat eforturile pentru a-l clarifica, pentru a-l
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
pictat cu egală bucurie și om și cer și floare și pasăre, felurite jivine și în toate, dăruirea a fost una, minunile înfățișate făcându-l părtaș la propria lor puritate...”. ( ziarul „Renașterea bănățeană” Timișoara, 27 sept. 1993, articolul Pictorii naivi bănățeni de Andrei Medinski) „Cristea nu a părăsit nici un moment sensul predominat liric al imaginii, pe care-l purta cu sine, ci și-a îndreptat eforturile pentru a-l clarifica, pentru a-l îmbogăți cu soluții întru totul personale. El s-
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
jud. Caraș-Severin. Studii: Primare și gimnaziale în comuna natală Debut artistic - 1981, literatură; 1982, pictura, sculptură Bibliografie și reprezentare grafică: Ioan Meițoiu - Stare de dor. Poeți și pictori țărani, Ed. Sport - Turism, București 1983, pag. 283; Iosif Stănilă - Un fenomen bănățean, Ed. Timpul , Reșița, 1994; Mihai Vintilă, Dicționarul artei naive din România, Ed. Timpul, Reșița, 2001, pag. 109, 110; Mihai Vintilă - Colivia cu naivi, Ed. InterGraf, Reșița, 2002, pag 27; Mihai Vintilă - 101 pete de culoare, Ed. Pro Marketing, Reșița, 2005
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
cu monografia G. Topîrceanu. Viața și opera. Colaborează, de-a lungul timpului, la „Adevărul literar și artistic”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Flacăra”, „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Jurnalul literar”, „Limbă și literatură”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Scrisul bănățean”, „Secolul 20”, „Steaua”, „Synthesis”, „Tânărul scriitor”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a., precum și la publicații din Râmnicu Sărat, Buzău și Focșani. Pentru editarea scrisorilor lui Duiliu Zamfirescu i s-a decernat în 1967 Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române. Fără a disprețui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
dramaturg și ziarist. Este fiul Mariei (n. Barbeș) și al lui Petru Vintilă, subofițer. A absolvit clasele primare în localitatea natală, liceul la Caransebeș (1942) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1948). E redactor la „Luptătorul bănățean” (1945-1946), „Frontul plugarilor” (1946-1948), „Contemporanul” (1948-1951), „Gazeta literară” (1954-1957), „Luceafărul” (1958-1963), „România liberă” (1964-1965), redactor-șef adjunct la „Colocvii” (1966-1968) și „Satul socialist” (1968-1970). Debutează în 1939 la săptămânalul timișorean „Fruncea”, și editorial în 1944 cu piesa în trei tablouri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
lui V., a obținut mențiunea amabilă a lui Perpesicius, care observa nota de ingenuitate rurală, creată într-un mod obiectiv, epicizant. Propensiunea spre epic se declară explicit chiar din titlul următoarei plachete, Oamenii și faptele lor, care celebrează vrednicia plugarilor bănățeni coborâți de pe Columna lui Traian. Acaparat de proză odată cu „povestirile cu tâlc” din Aria lui Botgros (1948), scriitorul a livrat în cursul „obsedantului deceniu” și al celui următor o producție inegală calitativ, alterată, parte superficial, parte în profunzime, de spiritul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
a lui Ștefan Bănulescu. Cu Oraș de provincie (1954) prozatorul trece în mica lume a „târgurilor unde se moare”, dar nu pentru a descoperi „moartea cotidiană”, ci tocmai pentru a semnala înfrângerea acesteia. Adoptând formula memorialistică, naratorul descrie un orășel bănățean, nu altul decât urbea natală a lui V., asemănătoare micilor localități pseudourbane din proza lui Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Ion Călugăru: târg prăpădit, amorțit în inerția unei patriarhalități somnolente, apăsat de cenușiul cotidian, dar care ar fi smuls din letargie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
sub măștile blazării, egoismului, snobismului, aroganței pseudoaristocratice și indiferentismului civic ostentativ, un suflet generos. Ceva din proză a trecut și în teatrul pe care îl scrie V. Casa care a fugit prin ușă e o piesă cu atmosferă de burg bănățean, incluzând și o poezie specifică. Subiectul amintește de Citadela sfărâmată a lui Horia Lovinescu: o familie mic-burgheză traversează, în perioada postbelică, criza trecerii de la un tip de existență la altul. SCRIERI: Gheorghe Doja, București, 1944; Cinci dioptrii, Timișoara, 1945; Poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
este în nominativ și este, cel puțin aparent, centrul grupului, sau cu N2, care e în genitiv, într-o poziție de unde nu ar trebui să controleze acordul, dar care servește la identificarea referentului: (157) a. "Fruncea" hotelurilor din România e bănățean. ("Formula As", 10 martie 2008) b. Mândrețea flăcăilor este vânat de toate fetele. c. Mândrețea hotelurilor de pe litoral a fost construit de Gheorghe Hagi. (= "Cel mai mândru dintre hotelurile de pe litoral a fost construit de Gheorghe Hagi.") După cum se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la persoana I sau a II-a (cu N2), conform unor date statistice culese cu ajutorul unui motor de căutare de pe internet. Ultimul tip de sintagme binominale discutat îl reprezintă sintagmele superlative cu genitiv, destul de rare ("Fruncea" hotelurilor din România e bănățean). Adjectivul predicativ sau participiul primesc trăsătura de gen de la N2 și pe cea de număr de la N1. Acordul poate fi caracterizat ca semantic: este firesc ca acordul să se facă la singular, întrucât sintagma superlativă denumește o singură entitate, selectată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mari. Pe stadionul nostru nu există violență". Finala Cupei României de anul acesta dintre CFR Cluj și FC Timișoara l-a contrazis. Violența a fost la ea acasă pe cochetul stadionul din Târgul Jiu. Evident, nu din vina gorjenilor. "Suporterii" bănățeni au devastat cu succes frumosul stadion. Am citit multe explicații cu privire la modul în care s-a justificat teribila violență. În primul rând a fost acuzată prestația arbitrului Cristi Balaj. Ar fi defavorizat pe timișoreni. Posibil să fi greșit, dar oricum
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
1965). Din 1962 începe editarea integrală a operei sale, proiectată în 61 de volume. Universitatea din Viena îi acordă Premiul Herder în 1965. Este ales membru al Academiei Sârbe de Științe și Litere. Colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Argeș”. Plachetele Poeme noi (1963), Cadențe (1964), Silabe (1965), Ritmuri (1966), Noaptea (1967) cuprind inedite, unele venind din alte etape de creație. La un an după moartea soției sale, poetul se stinge și este înmormântat, după dorință, în grădina casei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
din București. Revine la Timișoara, unde scrisese în 1940-1941 la „Vestul”, iar acum va fi ziarist la „Românul” (1945), „Făclia” (1945-1948), „Drapelul roșu” (1948-1950). Din 1951 până în 1979 e secretar al Asociației Scriitorilor și, temporar, secretar de redacție la „Scrisul bănățean”. Începând cu 1993 conduce activitatea cenaclului „Pavel Bellu” și revista „Anotimpuri literare”. Debutează în 1937, cu povestirea Bătrânul lăutar, la revista timișoreană „Colț de țară”, iar editorial, în același an, cu volumul de proză scurtă Cadavrul ambulant. E prezent și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
A fost membru corespondent al Academiei Române (1904). Colaborează la „Almanahul învățătorilor”, „Amicul poporului. Calendar pe anul 1921”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, „Calendarul poporului”, „Convorbiri literare”, „Dacia Traiană”, „Drapelul”, „Familia”, „Foaia diecezană” (Caransebeș), „Foaia ilustrată”, „Învățătorul bănățean”, „Lucefărul”, „Răsăritul” (Palanca-Bacău), „Sfatul” (Sighet), „Telegraful român”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Tribuna poporului”, „Țara noastră”, precum și la multe calendare sibiene. Ca profesor, a publicat câteva manuale, cel mai cunoscut fiind Manual de istoria literaturii române (1893). Apărute în numeroase ediții, manualele au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
literaturii române (1893). Apărute în numeroase ediții, manualele au cunoscut o largă răspândire în Banat, Ardeal și Bucovina, făcând importante servicii învățământului românesc. H. a militat pentru impunerea principiului fonetic în scrierea românească; a realizat „o bună explicație” a subdialectului bănățean, apreciată de B.P. Hasdeu și de Ilarie Chendi; a întocmit, „pentru școale și particulari”, un Mic dicționar (1929), de asemenea apreciat, cuprinzând „peste cincisprezece mii de neologisme, cuvinte străine, unele provincialisme, arhaisme ș.a. Ca istoric, a înfățișat „viața și lucrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
de folclorist a lui H. Format la școala realismului european (Turgheniev, Zola, Dostoievski) și împărtășind idei junimiste, compune, în volumul Schițe umoristice (1897), câteva „copii de pe natură”, inspirate din viața micii burghezii provinciale. Cartea i-a atras ostilitatea unor prelați bănățeni (de unde și plecarea scriitorului din Caransebeș), care s-au regăsit în prozele de aici sub măștile unor personaje profitoare și corupte (Fragmente vechi, Obiceiul pământului, Un contrar). Pe urmele lui I.L. Caragiale, prozatorul satirizează gazetari demagogi, lipsiți de convingeri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]