1,344 matches
-
în șir la ei cum se cățărau pe leu, îl trăgeau de coadă, sau își băgau capul în gura lui căscată. Le făceam rost de bucăți de magnet, pe care le legam cu sfoară și-i învățam cum să pescuiască bănuții aruncați în fântâna îndrăgostiților. Erai o prezență demnă și utilă în oraș, îmi închipui. Îți râzi de mine?! Demnă și utilă..., îl îngână Carol. Pe naiba! Ajunsesem să semăn cu leul meu împăiat. Unii chiar începuseră să ne confunde. Eram
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prin strecurătoare câte o vadră de apă: "Cum stă apa în ciur, așa să-mi stea marfa pe tarabă!". Nebăgați în seamă, copii costelivi lipăiau pământul printre bocancii și cizmele gospodarilor, ronțăind alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
călcâiul tâlharului Zlota. Haiducul i-o dăruise lui Pimen când, rănit fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț de aur pe care l-a ascuns în încălțări, la călcâi. La soroc, Zlota fu zămislit cu picioarele înainte, cu un călcâi galben-strălucitor din aurul cel mai curtat. Aici și-a vârât Necuratul coada! grăi moașa și trimise după baba
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai citiți și d-vs încă odată, ca să vă convingeți că, ori este o mare tâmpenie, ori este un fragment (un ciob prețios) dintr-o mare sforărie, hoțească al zilelor noastre căruia îi va cădea pradă, nu banul public, ci însăși bănuțul cel amărât al calicului, care ni-l ia lunar o instituție tip căpușă, care nu prea se știe ce hram poartă, și unii spun că era mai bine înainte de apariția ei. Cine a pariat pe al doilea aspect de mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
multe ori sâcâitoare. Cei care erau trântiți de pereți nu se resemnau: adunându-și lucrurile de pe jos, se aruncau din nou în mijlocul vălmășagului, nerăbdători să-și adune în pungă, la sfârșitul acelei zile ce nu avea să se mai repete, bănuții pe care socotiseră că îi vor câștiga. Sosirea lui Sebastianus, cu soldații săi splendid înarmați și echipați, nu putea să nu provoace curiozitatea mulțimii; dar pe chipurile burgunzilor, care, avertizați fiind de herald, făceau loc, șovăitori, la trecerea cortegiului, romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în șir la ei cum se cățărau pe leu, îl trăgeau de coadă, sau își băgau capul în gura lui căscată. Le făceam rost de bucăți de magnet, pe care le legam cu sfoară și-i învățam cum să pescuiască bănuții aruncați în fântâna îndrăgostiților. Erai o prezență demnă și utilă în oraș, îmi închipui. Îți râzi de mine?! Demnă și utilă..., îl îngână Carol. Pe naiba! Ajunsesem să semăn cu leul meu împăiat. Unii chiar începuseră să ne confunde. Eram
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
prin strecurătoare câte o vadră de apă: "Cum stă apa în ciur, așa să-mi stea marfa pe tarabă!". Nebăgați în seamă, copii costelivi lipăiau pământul printre bocancii și cizmele gospodarilor, ronțăind alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
călcâiul tâlharului Zlota. Haiducul i-o dăruise lui Pimen când, rănit fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț de aur pe care l-a ascuns în încălțări, la călcâi. La soroc, Zlota fu zămislit cu picioarele înainte, cu un călcâi galben-strălucitor din aurul cel mai curtat. Aici și-a vârât Necuratul coada! grăi moașa și trimise după baba
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
asupra ei, Mașa pusese deoparte niște verzișori, ascunzându-i În care loc mai bun decât În căptușeala canapelei, descosând-o și apoi cosând-o la loc cu mare grijă, Într-un colț. Din când În când, când mai prindea un bănuț, Îl „depunea“ În „pușculiță“, pe care o poreclise „purcelușa mea“. Purcelușa devenise acum, după ce se Întoarse de la lucru din străinătate, o ditamai purcea. O adevărată scroafă, care fătase, la rându-i, pentru mai mare siguranță, câțiva purceluși prin unghere mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la bazar, spuse Mașa, Încercând să devieze discuția spre glumă. - Da, ca la bazar, confirmă Extraterestrul. Mai scazi aici la preț un pic, dincolo mai crești, și treaba merge... Orice suflet are un preț al său... E și el un bănuț În mâna sorții. Îl ții În palmă și nici nu-l simți. Ai impresia că nici nu are greutate, dar, dacă ar fi așa, de ce am simți atâta apăsare În piept!? Uneori sentimentele cântăresc mai greu decât materia din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că da. Am să latru, cum să nu, dar cu o singură condiție. Știi care?“, o Întrebase el pe Mașa. Femeia avusese naivitatea să spună nu. „Să-mi atingi vârful nasului cu limba și promit că nu-ți iau nici un bănuț. Și, În plus, am să latru pân’ la ziuă... Și la nevoie, Îmi pun și grumazul În lanț. Voi fi câinele tău de pază, de ce nu. Am să mă gudur la picioarele tale și am să ling mâna care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
voi și gaura de la covrig folosește la ceva... Pesemne, ca și coaja de ouă, are vitamine“, adăuga ea, mânând căruța Înapoi. Se apropiau apoi și sărbătorile de iarnă. În fiecare an, cu puțin timp Înainte de Crăciun, tatăl Mașei, Nicanor, arunca bănuți vechi, rămași dinainte de stabilizare, În fântână, ascultând cum se sparge ecoul de pereți. Cu cât sunetul era mai amplu, cu atât anul ce venea avea să fie mai bogat. Așa Îi spunea deseori Mașei, tatăl, În copilărie. Povestea, pesemne, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ecoul de pereți. Cu cât sunetul era mai amplu, cu atât anul ce venea avea să fie mai bogat. Așa Îi spunea deseori Mașei, tatăl, În copilărie. Povestea, pesemne, o inventase chiar el, ca să-i pună fantezia la Încercare. După bănuții vechi, urmau cei noi, scoși din pușculițe. Aruncatul banului În fântână se Înrădăcinase adânc În familia lui Nicanor. Se transformase-ntr-un fel de sărbătoare. Mașa aștepta cu nerăbdare luna decembrie. După ce treceau sărbătorile pe stil nou, venea rândul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
utrenie. Privind mulțimea de icoane ce se clătinau În fața ei, Mașa mai-mai că nu adormea În picioare. Glasul preotului Fadei o făcea să-și revină În simțiri. Pentru fiecare slujbă la care participa, fetița primea de la bunica ei câte-un bănuț, pe care-l dosea În tigva de bostan. De-a lungul anului, se adunau acolo, În pușculița ei, pe care Nicanor pictase În culori stridente un SfântIlie umblând cu capu-n nori, o mulțime de monede, unele mai mari, altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
culori stridente un SfântIlie umblând cu capu-n nori, o mulțime de monede, unele mai mari, altele mai mici. Când se ducea la utrenie, nu era răsplătită numai de babulea, ci maică-sa Îi dădea pe ascuns și ei câțiva bănuți. Nicanor o lua pe genunchi, o mângâia pe creștet, Îi strecura și el În palmă o bancnotă de zece lei. Pentru un copil nerăbdător ca Mașa, mersul la biserică se transforma Într-o corvoadă. Slujbele de amiază Îi păreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe colind Îi Împărțeau În pridvorul bisericii. Fiecare dintre copii se alegea cu mai mulți Tudori și cu câte un Bălcescu, ca să nu mai vorbim de mărunțișul pe care unii Îl aruncau iarna În nămeți, ca să-l Înmulțească primăvara, când bănuții galbeni aveau să răsară odată cu ghioceii și păpădia, năpădind Întreaga ogradă și toloaca din fața bisericii, unde cândva, În vremuri de demult, un mire și-a Înjunghiat mireasa. Bănuții Înfloriți aveau să-i culeagă bobocii de gâscă și de rață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care unii Îl aruncau iarna În nămeți, ca să-l Înmulțească primăvara, când bănuții galbeni aveau să răsară odată cu ghioceii și păpădia, năpădind Întreaga ogradă și toloaca din fața bisericii, unde cândva, În vremuri de demult, un mire și-a Înjunghiat mireasa. Bănuții Înfloriți aveau să-i culeagă bobocii de gâscă și de rață și chiar puii de curcă ițiți puzderie uneori chiar Înainte de topirea zăpezii. Mașa Însă Își păstra cu grijă câștigul strâns În buzunar... În casa lor se Încetățeniseră alte obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
suna de vecernie, Își aduceau aminte de vremuri de demult. ...A doua zi era ajunul de Bobotează. Seara, după ce se Întorcea de la vecernie, tatăl o punea pe Mașa să arunce banii În fântână. Banii aveau darul de a revela viitorul. Bănuții strânși la colind erau aduși pe o tavă de strălucitoare, stropită cu agheasmă. Aruncau atâția bani pentru bunăstarea și fericirea tuturor, Încât atunci când cufundau căldarea mai adânc, scoteau la suprafață, odată cu apa, și micile comori. Primăvara, când banii se sfârșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îl contră Tony Pavone iritat. Promisiunea făcută e literă de lege. În raport de cât taxează aparatul, plată dublă. Iar pe deasupra, suplimentul pentru benzină...!” „Sunteți om de onoare - aprecie bucuros șoferul. Nu vă uitați cu părere de rău la câțiva bănuți...” Tony Pavone opservă de fapt, la plecare taximetristul nu pornise ceasul de taxare. Nu dădu atenție acestui amănunt, din moment ce cursa era efectuată În afara orelor de program, mai mult decăt sigur, șoferul avea dreptul la un câștig suplimentar. Odată cu Înserarea, ajunseră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lucrului. După cum știți pensiile sunt extrem de mici, efectiv cu banii primiți nu se poate trăi iar puterea de cumpărare a leului a scăzut simțitor. Pe câtă vreme aici, la munca mea mai pică:o fripturică, un păhărel de vin iar uneori câțiva bănuți, În funcție de clientelă și astfel reușesc să mă descurc binișor. Dar vă rog, poftiți Înăuntru...” Înclinândui-se ceremonios, portarul Îi deschise ușa, iar Tony Pavone nu rezistă tentației, prea era necăjit să nu se deconecteze puțin. Spre surprinderea lui localul ducea lipsă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu a fost prea reușită, tăietura se vindeca greu iar doctorii mai mult de o lună de zile a urmat să-i schimbe pansamentul deoarece rana făcuse puroi. Îi pierise pofta de orice relație mai intimă, oferindu-i fetei ceva bănuți cu promisiunea de-a se revedea neapărat În zilele următoare, el fiind convins de contrariu. Portarul Își făcu apariția, exclamând. „Tot singur domn’inginer? Dacă apare vreo porumbiță, să v-o trimet pentru a vă delecta Împreună...?” „De știu eu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de bani, mă angajez să anihilez percheziția domiciliară! Ai Încredere, eu nu mă aleg cu nimic din toată afacerea, o fac pentru tine, din prietenie...!” „Mulțumesc Mingoti, ești băiat de treabă. Să admitem totuși: dacă sunt dispus să ofer câțiva bănuți, aproximativ cam la ce sumă se poate ridica bunele tale intenții...??” „Uite vezi, la asta nu m’am gândit...Socotind totuși după a mea intuiție, tipul nu-i un milițian oarecare cu grad de caporal, eu zic să-i oferim
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
replică. „Comunică maiorului Huzum, să te i-a În brațe și să vă duceți dracului Împreună. Drept cine mă luați voi pe mine mă șarlatanilor, un găgăuță...? Voi aveți impresie greșită...! În buzunarele mele nu se află visteria țării...! Câțiva bănuți care-i colectăm de la muncitori urmează să-i distribuim la toate nivelele societății noastre În folosul producției...! Având prin absurd ceva bani agonisiți, trebue să vi-i dau vouă...? Am să opțin totul pe cale legală, iar excrocul de maior Huzum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
hainei care la fel se putea opserva resturi de mâncare, de băutură jenant pătată Încât, acest disgrațios individ dacă era Întâlnit În alte ipostaze nu i se putea acorda nici cea mai mică atenție ori din milă Îi ofereai câțiva bănuți să-și cumpere un codru de pâine...!! Privindu-l mai cu atenție, i se făcu milă de el, răspunzându-i zâmbind. „Cât eram de Îngrijorat, ai reușit să-mi descrețești fruntea, tovarășe Lct.Col.Tudose Ion. În definitiv, cine te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]